Un scafandru
povestea că păstra acasă carapacea unei stridii, care i-a salvat viața – viața veșnică.
Cum s-a
întâmplat?
Scafandrul a
avut odată de executat nu departe de mal o lucrare dată de o firmă mai mare. Pe
când pășea pe fundul mării, i-a sărit în ochi o stridie, care ținea cu
carapacea ei o mică bucată de hârtie. Curios, bărbatul desprinse hârtia și o
ținu aproape de ochelarii de la casca de scafandru pentru a citi. Și ce a citit
acolo, a fost vechea, dar totuși veșnic noua veste despre dragostea salvatoare
a Mântuitorului Isus Hristos, despre venirea Sa pe acest pământ: „n-a venit să
I se slujească, ci El să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru
mulți“.
Dumnezeu a făcut
să ajungă o foaie ruptă dintr-un pliant pe fundul mării și să fie ținut de o
stridie, pentru a-i trimite lui vestea bună! Aceasta l-a impresionat, iar el
s-a pocăit și a căutat și a găsit iertare și viață veșnică. El a luat stridia
și a păstrat-o ca amintire pentru îndurarea minunată a lui Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu