După mâncare,
Mihai își rezolvă într-un ritm alert temele și plecă imediat cu prietenii lui
Teodor și Robert la joacă. Era o zi frumoasă, caldă de toamnă.
Toți trei
băieții erau într-o clasă și tema principală de discuție era, desigur, eclipsa
de soare. Au mers cu bicicletele lor la poiana cea mare pe care se jucau
totdeauna. Lângă ea era o pădurice și toate acestea erau pentru băieți un loc
de joacă mare, de aventură. Aici găseau tot mereu lucruri noi și animale mici.
După-masa trecu ca în zbor. Într-o groapă mică cu apă la marginea poienii au
descoperit astăzi broaște și au construit mici diguri, și au observat cum
broaștele sar peste ele.
Deodată, Robert
a făcut o altă descoperire:
- Uitați-vă,
aici cresc încă floarea-soarelui! Mihai și Teodor au venit alergând.
-
Floarea-soarelui? întrebă Mihai. Se numesc așa, pentru că arată ca un soare
mic?
- Nu știu, spuse
Robert, pentru mine este interesant că se rotesc odată cu soarele. Floarea
urmărește soarele de la est la vest, și noaptea se rotește încet iarăși spre
est și așteaptă, să zicem așa, răsăritul soarelui.
Mihai și Teodor
se minunară că această floare frumoasă reprezenta întrucâtva soarele mare de pe
cer.
La cină, Mihai
povesti întâmplările lui. Tatăl ascultă atent și spuse:
- Știi, Mihai,
floarea-soarelui este o imagine bună pentru un creștin. Ea se rotește totdeauna
după soare. Exact așa ar trebui să ne orientăm noi totdeauna după Domnul Isus,
atunci Îi place drumul nostru. Putem recunoaște în Biblie voia Sa și să-L rugăm
în rugăciune să ne conducă. Domnul Isus vrea să ne conducă cu ochii Săi, adică
putem să avem contact strâns cu El și să-L rugăm totdeauna să ne sfătuiască.
Acum Mihai avea
și mai mult la ce să cugete.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu