Drumeția pe șine

   Era o zi frumoasă de toamnă. Când s-au trezit, Elena și sora ei Paula au sărit imediat pline de bucurie din paturile lor. Tata le-a promis o surpriză. La micul-dejun, Elena n-a mai putut rezista și întrebă:

   - Tată, acum spune-ne ce facem astăzi? Părinții râseră, dar tata cunoștea nerăbdarea fiicei lui mai mari.

   - O drumeție, dar nu o oarecare, ci una deosebită. O drumeție pe șine.

   Elena și Paula erau entuziasmate. În spatele casei lor se aflau șine de tren, pe care de mult timp nu se mai circulase. Mama spuse:

   - În anul în care te-ai născut tu, Elena, a circulat acolo pentru ultima dată un tren.

   Șinele nu au mai fost întreținute și acum crescuseră buruieni printre ele. Zonă ideală pentru drumeții!

   După ce au fost împachetate rucsacurile cu mâncare, au pornit la drum. Elena și Paula alergau în față, dar după o jumătate de oră au încetinit pasul. Când le-a ajuns tatăl lor, a spus:

   - Dacă mergeți la început așa repede, veți obosi repede. Economisiți-vă puterile.

   Împreună merseră într-un ritm mai încet mai departe. După o curbă apăru intrarea într-un tunel. Paulei i-a fost puțin teamă să treacă prin tunelul lung și întunecos, numai la lumina lanternei de buzunar, și a răsuflat ușurată când a ajuns iarăși sub soarele luminos.

   - Tată, soarele strălucește așa de puternic, încât nu-ți poți închipui că este așa de departe. Tata zâmbi.

   - Totuși, Paula, soarele este la o distanță de aproximativ 150 milioane kilometri de pământ. Și el strălucește și când nu-l vedem, pentru că se află nori în fața lui sau pentru că la noi este noapte. El are exact distanța corectă și intensitatea corectă, ca pe pământ să fie posibilă viața. Aceasta a făcut Creatorul într-un mod genial. Soarele este un izvor important de energie pentru pământ. Și compoziția aerului, diversele locuri și condiții ale vieții, Dumnezeu le-a aranjat cu dragoste pentru noi, ca noi să putem trăi aici bine. După poziția soarelui se poate recunoaște direcția sau timpul zilei, și tocmai văd că este amiază și timp pentru o pauză frumoasă.

   Elena spuse râzând:

   - Asta ai văzut pe ceasul tău, tată.

   După ce cei trei mâncară și se odihniră, plecară mai departe. Merseră pe un pod peste un lac mare, apoi printr-o pădure și ajunseră după-masa la o gară veche în oraș. Fetele erau obosite, dar totuși au mai vrut să meargă la piață. Acolo exista ceva deosebit de văzut, le-a spus tata.

   Stând în piață, tata le-a spus:

   - Spuneți-mi cât este ceasul.

   Fetele se uitară la turnul de la biserică și rămaseră uimite.

   - Ce fel de ceas este acesta? întrebă Paula.

   - Acesta este un ceas solar. În mijloc nu este un arătător, ci un baston. Umbrele acestui baston arată ora. Pământul se rotește în jurul axei lui, de aceea se vede așa ca și când soarele s-ar mișca pe cer, și tot așa se mișcă și umbrele pe scala pe care o vedeți acolo.

   Când mama veni să-i ia cu mașina pe cei trei drumeți, toți erau obosiți, dar foarte fericiți. A fost o zi frumoasă – cu toții au fost de aceeași părere.