Cristina și mielul ei

Cristina trăia cu părinții ei în munți. Pentru că tatăl ei avea doar un venit mic, ea ajuta în lunile de vară pe un cioban să aibă grijă de oile lui. Pentru că acesta a apreciat foarte mult munca micii fete care îl ajuta, i-a dăruit într-o zi un miel. Ea s-a bucurat mult. Se îngrijea de animal cu toată dragostea.

Când măcelarul din sat a aflat, a întrebat-o pe Cristina dacă vrea să-i vândă lui mielul. Dar Cristina a spus foarte indignată: „Ce, să vă vând mielul meu, ca să-l omorâți? Nu, niciodată!“

În iarnă, tatăl Cristinei s-a îmbolnăvit grav. Pentru că medicamentele costau mulți bani, necazul familiei a devenit mare, astfel încât mamei îi veneau adesea lacrimile. Cristina s-a gândit cum ar putea să-i ajute pe părinții ei. Deodată și-a amintit de oferta măcelarului. Dar gândul la despărțirea de mielul ei drag era de nesuportat. Atunci s-a gândit: „Pe cine iubesc mai mult, pe miel sau pe tatăl meu?“ După lupte lăuntrice grele, i-a oferit măcelarului animalul. Acesta i-a plătit pentru el un preț bun, astfel încât necazul cel mare a trecut. Tatăl s-a însănătoșit și a putut să se îngrijească iarăși de familia lui.

Când a auzit ce jertfă a adus fiica lui pentru el, a fost adânc mișcat, pentru că știa cât de mult ținea Cristina la acest animal. El a chemat-o la el și i-a spus: „Copilul meu drag, tu ai adus din dragoste pentru tatăl tău o jertfă mare. Îți mulțumesc mult! “

Această întâmplare ne amintește că Cineva a dat o jertfă mult mai mare, din dragoste pentru tine și pentru mine. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică“ (Ioan 3.16). Da, Domnul Isus, Fiul iubit al lui Dumnezeu, a trebuit să devină Mielul de jertfă și să moară la crucea de la Golgota, pentru ca noi să fim mântuiți din păcat și din pierzarea veșnică. – I-ai mulțumit lui Dumnezeu pentru această dragoste mare?

Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Lui nespus de mare!

2 Corinteni 9.15