Un colportor
corean relata:
Când am ajuns cu
cărțile într-o regiune din Kok San, am aflat din nou că Cuvântul lui Dumnezeu
este viu.
Un bătrân, unul
dintre cei mai bătrâni bărbați ai acelui loc, și-a cumpărat Evangheliile Matei
și Marcu și le-a citit temeinic și cu mare atenție. Pentru început a rămas la
atât. Într-o zi, când era afară pe câmp, a izbucnit în casa lui un incendiu,
care în câteva minute a transformat în cenușă mica clădire sărăcăcioasă.
Bătrânul alergă cât putu de repede în sat, dar sosi prea târziu, ca să poată
salva ceva. Una dintre rudele sale, un nepot, care avusese ceva de făcut în
sat, a reușit în ultima clipă să pătrundă încă o dată în casă, dar a putut să
pună mâna doar pe cele două Evanghelii și să le pună în siguranță. El însuși nu
știa ce fel de cărți erau acestea, care îi aparțineau bunicului.
Prin acest
eveniment, locuitorii satului aflară pentru prima dată de existența cărților și
au întrebat de ele. După ce agitația cu privire la incendiu a încetat, nepotul
s-a uitat mai cu atenție la cărți. El le-a citit cu atenție, la final și-a
deschis inima față de vestea cea bună și a devenit un creștin. Trebuia să
îndure din partea vecinilor și rudelor batjocură și dușmănie; dar ei s-au
obișnuit până la urmă așa, să aibă în sat un creștin; și alții au început să se
intereseze de cele două cărți.
Astăzi există în
acel sat peste optzeci de credincioși. Acesta este rodul celor două Evanghelii,
care au fost salvate din foc prin acțiunea minunată a lui Dumnezeu. Doar
citirea Cuvântului lui Dumnezeu sub îndrumarea personală a Duhului Sfânt a
acționat întoarcerea la Dumnezeu a tânărului, căci înainte ca să devină
credincios nu întâlnise niciodată pe niciun alt creștin sau chiar predicator
sau colportor.
Cuvântul lui
Dumnezeu este viu și lucrător. El dă viață. Nu poate fi altfel, căci Fiul lui
Dumnezeu a spus: „Adevărat, adevărat vă spun, că cine ascultă cuvintele Mele și
crede în Cel ce M-a trimis, are viața veșnică...“ (Ioan 5.24).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu