Și pentru tine

   Tabita era foarte bolnavă. Medicul mai avea doar puțină speranță pentru ea. Dar ce era mai grav era că Tabita nu avea încă pace cu Dumnezeu; nu era convinsă de iertarea păcatelor ei. O, cât de mult își dorea totuși să fie mântuită! Părinții ei credincioși i-au arătat adesea pe baza Cuvântului lui Dumnezeu că omul este un păcătos pierdut și că el trebuie să se întoarcă cu căință și pocăință la Mântuitorul păcătoșilor: Isus Hristos. În necazul ei mare, ea a strigat către Domnul. Ea a recunoscut înaintea Lui păcatele ei, pe care le făcuse deja până acum și s-a rugat pentru har. Apoi adormi din cauza epuizării.

   Astfel nu a observat că mama ei i-a pus la pat un pahar cu suc de struguri și lângă acesta o foaie de calendar. După un timp, Tabita s-a trezit. Se simțea puțin mai întărită. Cu toate că îi era foarte sete, nu a luat mai întâi paharul – setea sufletului ei era mult mai mare. Ea a luat în mână foaia de calendar și a citit titlul scris boldit: Și pentru tine. Aceste trei cuvinte au pătruns adânc în inima ei. Ea a înțeles că Domnul în dragostea Sa minunată a răspuns la strigătul ei și că îi spune prin această foaie de calendar: „Dragă Tabita, lucrarea grea de mântuire am înfăptuit-o și pentru tine. Acolo, la crucea de pe Golgota, Eu am murit și pentru tine!“ Cu mare mulțumire, ea Îl lăuda acum pe Mântuitorul ei. Sufletul ei s-a însănătoșit, dar și corporal s-a refăcut încet iarăși.

   Pe foaia de calendar era și o cântare:

El trăieşte, m-a salvat.

Da, trăieşte pentru mine.

Cel ce m-a răscumpărat

Îmi arată har, iubire.

Când necazuri vin, eu ştiu:

Domnul meu Isus e viu.

   Această cântare a cânta-o Tabita adesea cu inima bucuroasă. În unele greutăți ale vieții, a reținut bine:

Isus a murit - și pentru mine!

Isus trăieşte - și pentru mine!

   Dragă cititorule, poți spune și tu cu bucurie: „Și pentru mine!“?