Un vânzător de legume se folosea de un
cărucior tras de un câine pentru transportul mărfii în oraş. Câinele îşi
îndeplinea sarcina cu toate puterile lui, însă stăpânul său îl trata cu
asprime. Deseori acesta, când se întorcea beat acasă, se aşeza în căruciorul
gol şi mâna animalul epuizat cu lovituri, ca să meargă mai repede. Din cauza
aceasta, câinele s-a prăbuşit într-o zi şi, deoarece stăpânul lui l-a
considerat mort, l-a deshămat şi l-a aruncat în şanţ cu lovituri de picior.
Aici l-a găsit un băiat milos; când a văzut că încă mai trăieşte, l-a luat cu
sine acasă şi cu acordul părinţilor l-a îngrijit foarte bine. Curând Karo, aşa l-au
numit, a devenit vioi şi sănătos şi alerga bucuros împreună cu copiii casei.
Ce-i drept, nu era frumos cu blana lui zbârlită; dar de sub părul zbârlit
priveau doi ochi fideli şi cu un ataşament deosebit s-a legat de micuţa Ancuţa,
care avea voie să-l ciufulească după cum îi plăcea. Când stătea în căruciorul ei
sau se juca pe stradă, câinele nu se depărta de lângă ea şi veghea vigilent să
nu i se întâmple ceva.
Când Ancuţa a sărbătorit a treia zi de
naştere a ei, într-o zi frumoasă de vară, toată familia a făcut o plimbare prin
pădure împreună cu ea. Obosită de joacă, copila sărbătorită a devenit somnoroasă
şi astfel au aşezat-o pe un strat moale de muşchi. Curând a adormit adânc.
Fraţii şi surorile ei s-au împrăştiat prin pădure să caute diferite fructe de
pădure, iar părinţii ei se plimbau pe sub copacii umbroşi. Numai Karo a rămas
lângă micuţa adormită ca păzitorul ei credincios. Deodată părinţii au auzit
lătratul lui furios, iar când au ajuns în grabă la el, au văzut că el trăgea
încoace şi încolo de un şarpe. Era o viperă otrăvitoare, care s-a strecurat
ademenită de un bucheţel de frăguţe, pe care copila adormită îl ţinea în mână.
Dar Karo a prins-o cu dinţii lui ascuţiţi şi a răpus-o. Dar pe el vipera l-a muşcat
de bot şi din cauza aceasta a murit în aceeaşi zi. Cu bocete mari de durere ale
copiilor a fost îngropat într-un colţ al grădinii; ei şi-au adus aminte mereu cu
mulţumire de credincioşia lui până în moarte. – „Cine seamănă mulţumire, acela
va culege mulţumire.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu