Un iscusit
căpitan a găsit într-o zi pe băiatul care ajuta pe ambarcaţiune șezând în greementul
navei, tremurând și palid, și nu vroia să iasă, pentru că se temea de cârmaci.
- Ei, ce ți-a făcut cârmaciul?
- Mie nimic; dar
mă tem mult de el. Am văzut azi dimineață cum a tăiat cu un cuțit o bucată de
carne din brațul unui marinar și cum a luat apoi un fier înroșit și l-a ars
îngrozitor de rău.
- A mai făcut și
altceva?
- L-a împușcat
pe câinele nostru frumos Bruno și l-a aruncat în mare. Este un om brutal și mă
tem de el.
- Acum ascultă-mă,
a spus căpitanul. Bruno a turbat și l-a mușcat pe marinar; cârmaciul i-a salvat
viața prin faptul că i-a tăiat o bucată din braț și i-a ars rana. Pentru a ne
apăra viețile noastre, a ta și a mea, el l-a omorât pe Bruno și l-a aruncat
peste bord. Te mai temi și acum de cârmaci?
Băiatul s-a
rușinat auzind acestea și a ieșit din ascunzătoare.
Dragă cititor,
poate și ție ți se par durerile pe care le trimite Dumnezeu ca fiind dure și îngrozitoare.
O, atunci coboară de pe scara gândurilor tale greșite și a îndoielii în
bunătatea lui Dumnezeu! Gândește-te că Dumnezeu singur este înțelept și că
gândurile Sale sunt gânduri de mântuire și de pace.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu