Aici sunt două întâmplări din viața unui predicator
original, care a lucrat în secolul al XVIII-lea în Berlin.
El avea în biserica lui o femeie care avea
tot timpul ceva de comentat de câte ori venea el la ea. Într-o zi când a
început iarăși să-și spună plângerea ei veche, el a întrebat-o:
- Aveți o carte de cântări?
- Da.
- Aduce-ți-o!
Ea a adus-o. Predicatorul a deschis-o și a
spus:
- Vedeți
aici se află cântarea „Ce face Dumnezeu, este plăcut”. Acum o rup de aici!
S-a prefăcut că o rupe.
- Domnule
pastor, doar nu veți...
- Da, pentru că dumneavoastră nu o mai
credeți!
Acest lucru a atins-o pe femeie; ea s-a
rușinat și a învățat să-și acordeze în viitor sufletul ei spre bucuria Domnului
și spre lauda Numelui Său sfânt.
Printre ascultătorii săi era și un pantofar,
un bărbat destoinic. Dar avea obișnuința să condamne aspru pe aceia a căror
pocăință nu se derulase ca a sa. Predicatorul a auzit acest lucru și a trimis
după el.
- Te
rog ia-mi măsura pentru o pereche de cizme și după aceea și pentru o pereche
pentru fiul meu! Dar îți spun de acum că trebuie să-mi promiți că cizmele mele
și ale fiului meu trebuie să le faci după un
calapod!
- Dar este imposibil! a spus acesta râzând.
Predicatorul a răspuns:
- Deci,
dacă tu nu poți face toate cizmele după un
calapod, nici nu trebuie să mai pretinzi în viitor ca toți oamenii să se
pocăiască după un calapod. Dumnezeu
este minunat și în faptul cum cheamă
la Isus și mântuiește.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu