Înainte cu mulţi ani era interzis în unele
ţări să ai o Biblie. Dacă se găsea într-o casă o Biblie, proprietarii trebuiau
să ştie că ajungeau la închisoare sau chiar la moarte.
Într-una din văile Tirolului trăiau în acel
timp un bărbat credincios hotărât, pe nume Peter Hollmann, şi cele două fiice
ale sale, Anna şi Else. Când iarăşi a ajuns vestea la ei că soldaţii s-ar afla
pe drum pentru a descoperi pe creştinii care aveau în posesie o Biblie, primul
lor gând a fost la Biblia lor iubită. Ei au scuns-o, bine împachetată, sub o
piatră mare a sobei. Curând soldaţii au ajuns la proprietatea liniştită. Pentru
că nici tatăl şi nici fiicele nu au vrut să dezvăluie unde este ascunsă Biblia,
toţi trei au trebuit să pecetluiască credinţa lor cu moartea. Dar Dumnezeu a
vegheat asupra Bibliei ascunse, pentru că trebuia să aducă mult rod pentru
veşnicie.
Mai mult de treizeci de ani, casa a rămas
părăsită, până când s-a mutat acolo o familie. Biblia s-a găsit în timpul
lucrărilor de reparaţie. Domnul Adolf, noul proprietar, a vrut să o ardă
imediat, „pentru că această învăţătură străină ne va aduce numai greutăţi”, a
spus el. Dar soţia lui l-a rugat să citească câte ceva din Biblie. O vecină
bătrână îi spusese mai înainte că familia Hollmann, proprietarii de odinioară
ai casei, fuseseră oameni foarte prietenoşi şi amabili. „Aşa că nici cartea lor
nu poate fi rea”, a spus doamna Adolf.
Când soţul ei a deschis Biblia, a căzut din
ea o foaie de hârtie scrisă mărunt. Pe aceasta se putea citi:
„Am auzit că aceia care caută să ne ia viaţa
au sosit iarăşi în valea noastră. Ei caută să ne ia Biblia. Vrem să încercăm să
ascundem de ei această carte preţioasă. Poate va ajunge cândva în mâinile
acelora care se vor întreba: Dau cuvintele acestei cărţi puterea de a te ţine
de ele până la moarte? Răspund: Niciodată nu mi s-au părut mai adevărate ca
acum, când trebuie să plătim cu moartea credinţa noatră în Cuvântul lui Dumnezeu!
Cititorule al acestor rânduri, te rugăm
fierbinte, citeşte această carte cu inima sinceră şi fără prejudecăţi! Crede că
eşti înaintea lui Dumnezeu un păcătos pierdut
şi acceptă mântuirea pe care Dumnezeu ţi-o oferă în această carte!
Atunci vei putea spune şi tu cu mulţumire în ultimul ceas al vieţii: „M-am
luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă
aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în ziua aceea Domnul,
Judecătorul cel drept” (2 Timotei 4).
În aşteptarea plecării lor binecuvântate la
Domnul:
Peter, Anne şi Else
Hollmann”
Toţi au fost foarte atinşi când au auzit
aceste cuvinte. „Niciodată nu voi arde această carte, care are o astfel de
putere – în viaţă ca şi în moarte!” a spus tatăl.
În fiecare seară, bărbatul şi femeia citeau
în Biblie. În curând au recunoscut calea mântuirii şi au crezut în lucrarea de
mântuire, săvârşită de Domnul Isus la Golgota.
„O, dragă soţie, ce simplu este totul!” a spus
domnul Adolf într-o seară, „Domnul Isus a ispăşit păcatele noastre, le-a spălat
cu sângele Său. Ce minunată este dragostea Sa!”
La început, familia Adolf a vrut să păstreze
pentru ei marea fericire. Dar curând nu le-a mai fost teamă şi au dorit să
împărtăşească mântuirea cu alţii. Ei le-au spus mai întâi copiilor lor despre
Mântuitorul păcătoşilor. Apoi au invitat pe cunocuţi şi vecini pentru a auzi
Cuvântul lui Dumnezeu. Mulţimea ascultătorilor a devenit tot mai mare. Nu
trecuse nici măcar un an, şi mulţi L-au primit pe Domnul Isus ca Mântuitorul
lor personal.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu