Constantin a primit în dar o mică
doză de metal foarte frumoasă. Dacă o învârte în palmă încoace și încolo, interiorul
dozei reflectă lumina și strălucește ca aurul. „Sigur este din aur!” se
gândește el.
Cu adevărat, o doză pentru comori!
Toate comorile lui ajung în doză: bilele albastre și verzi, portcartul
argintiu, ceasul stricat al bunicii, nasturele de la pantaloni, care este cu
siguranță un diamant.
O comoară trebuie să fie ascunsă!
Altfel vin hoții și – haț – au furat-o.
Vecinii de alături tocmai construiesc.
Constantin își ascunde comoara în grămada de nisip înaltă din fața ușii de la
garajul lor.
El face cu lopata o gaură adâncă
și este foarte atent ca nimeni să nu-l vadă.
La amiază merge să vadă dacă comoara
lui mai este acolo. Și de două ori după-masa. Și o dată înainte de a merge la
culcare. De trei ori se scoală din pat, ca să se uite afară de pe fereastra
băii. Dar nu vine niciun hoț.
Apoi se întunecă. Constantin se
învârte în pat încoace și încolo. Și visează. Despre ce? Despre comori și hoți.
Domnul Isus spune: „Unde este
comoara voastră, acolo va fi și inima voastră.” De aceea: „Strângeți-vă comori
în cer.” Acolo nu le poate fura niciun hoț. Inima lui Constantin este la
grămada de nisip, la comoara sa.
A doua zi când se întoarce acasă de la școală, grămada de nisip nu mai
este. Odată cu ea și comoara lui Constantin. Constantin stă înmărmurit în fața
ușii vecinilor. Atunci doamna iese și îi spune:
- Uite, Constantin, această doză frumoasă a fost în nisipul nostru. O
vrei?
- Da, strigă Constantin plin de
bucurie. Comoara lui este salvată.
Comoara noastră cea mai mare în
cer este Domnul Isus. El vede tot ceea ce facem, pentru că Îl iubim. Acestea
ajung în „cutia noastră cu comori”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu