Cristina, o fată de aproximativ
cincisprezece ani, se juca cu fratele ei mai mic Flavius. Mama a adus în cameră
un castron cu mere, pe care dorea să le pregătească pentru masă. Ea a dat
fiecăruia dintre copii un măr să-l mănânce. Flavius a observat că el a primit
un măr mai mic decât sora lui și s-a supărat. „Hai să facem schimbul!” a zis Cristina,
şi i-a dat mărul ei. În felul acesta, pacea a fost restabilită.
Ea era
întotdeauna dispusă să facă pace cu fratele ei mai mic, iar când el se supăra,
ceea ce se petrecea foarte uşor, ea ştia să-l liniştească cu cuvinte
prietenoase. Din nefericire, ea a murit curând din cauza anginei. În timp ce Cristina
se afla în sicriu, Flavius a venit lângă ea, a apucat-o de mâna dreaptă rece şi
a spus plângând: „Mâna aceasta niciodată nu m-a bătut”.
Ce mărturie frumoasă! – Isus spune: „Ferice
de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!” (Matei 5.9).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu