Oare cum e?

   Domnul Isus a pregătit pentru noi un loc minunat în cer. Locul acela este atât de frumos, încât limba noastră omenească nu are cuvinte să-l descrie. Cei mântuiți prin credința în Domnul Isus vor trăi pentru totdeauna acolo. De fapt, am putea spune că pe pământ noi suntem doar niște turiști. Unii călătoresc aici 70 de ani, alții 30 de ani și alții numai 10 ani. Nimeni nu știe clipa când i se va termina călătoria pe pământ: Peste o zi? Peste un an? Peste 20 de ani?

   Dacă Îl iubim pe Domnul Isus, clipa aceea este cea mai minunată din viața noastră, pentru că atunci mergem într-un loc mult mai frumos, unde nu există nicio suferință și unde nimeni nu plânge.

   Și totuși, mai ales nouă copiilor, ne este frică de moarte. Ba mai mult încă, ne este frică și să trecem seara printre morminte.

   Un băiețel se juca într-o seară în cimitir. Un trecător văzându-l l-a întrebat:

   - Hei, băiețele, nu ți-e frică se te joci noaptea într-un astfel de loc?

   Băiețelul a răspuns:

   - Nu mi-e frică, deoarece casa mea este chiar la capătul cimitirului.

   Așa ar trebui să simțim și noi: casa noastră cerească este la capătul cimitirului și nu trebuie să ne fie frică de clipa când vom trece prin mormânt.

   Când vom ajunge în cer, Îl vom vedea pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, care a murit în locul nostru și care ne-a mântuit.

   Oare cum va fi în cer?

   Oare cum arată Domnul Isus?

   Nu sunt cuvinte care să poată descrie minunăția cerului. Nu sunt cuvinte care să descrie frumusețea Domnului Isus.

   Să-I slujim Mântuitorului nostru și să împlinim poruncile Lui. Curând călătoria noastră de pe pământ se va sfârși și noi vom ajunge „mai sus de stele”, în casa eternă.