vineri

Într-o zi ploioasă


   Într-un verset din Biblie citim: „Faceți toate lucrurile fără cârtiri și fără șovăieli“ (Filipeni 2.14).
   „Toate”, adică ceea ce-ți cere mama, învățătorul la școală și Dumnezeu prin Cuvântul Său sfânt...
   Un băiețel avea obiceiul să cârtească cu orice prilej. Dimineața, cum se trezea, începea să murmure, ba că nu-și găsea ciorapii, ba că apa de la robinet este prea rece, ba cine mai știe ce. Veșnica lui bombăneală îi mâhnea pe toți ai casei.
   Băiatul era credincios și mama îi amintea de fiecare dată că Dumnezeu îl poate ajuta să fie întotdeauna mulțumit și să nu cârtească niciodată. În cele din urmă, el hotărî să se adreseze Domnului de fiecare dată când îi venea să cârtească.
   Într-o seară, băiatul se rugă și se culcă mulțumit, iar dimineața când se trezi și privi pe fereastră, văzu cernându-se ca prin sită o ploaie măruntă... Băiatul era cât pe ce să cârtească, pentru că dorea să se joace pe-afară. Dar amintindu-și la timp de povața mamei, se apucă să facă din hârtie jucării pentru sărbătoarea de Crăciun. Era toamnă și se apropia sărbătoarea nașterii Mântuitorului.
   Mama intră în cameră și, când îl văzu lucrând, se bucură din toată inima. Fiul ei reușise să facă o mulțime de cutiuțe și moriști multicolore... Prin urmare, în locul jucăriilor pentru copii, ea putea procura acum câteva articole de îmbrăcăminte sau șalul acela de puf pe care visa demult să-l cumpere pentru bunica.
   Mama își îmbrățișă băiatul, lăudându-l pentru ziua aceasta ploioasă, petrecută cu atâta folos.
   Cu timpul, băiatul se debarasă de prostul său obicei, iar când simțea că-i vine totuși să cârtească, cerea în șoaptă ajutorul Domnului și-l primea de fiecare dată.
   Când a crescut mare, a ajuns să fie apreciat de toți ca un om cumpătat și răbdător, prietenos și amabil, bun la inimă și săritor la nevoie. El a devenit astfel un adevărat ucenic al lui Isus, urmându-I porunca: „Nu cârtiți între voi!“ (Ioan 6.43).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu