Tudor cel negru

   Bogdan și Marius au urcat pe genunchii tatălui lor și l-au rugat:

   - Tată, spune-ne o poveste frumoasă înainte să mergem la culcare!

   - Să fie o poveste despre un băiat sau despre o fată?

   - Despre un băiat!

   - Bine. Atunci ascultați cu atenție: În urmă cu douăzeci de ani am cunoscut un băiat care se numea Horia. Era fiul unei văduve temătoare de Dumnezeu. Horia Îl primise în inima lui din anii copilăriei pe Domnul Isus ca Mântuitor al său. După ce Horia a devenit un tânăr, a plecat să muncească în marina comercială ca marinar. Când a părăsit casa părintească, mama sa l-a îndemnat: „Horia, oriunde vei fi, să-L mărturisești întotdeauna pe Mântuitorul tău și să-i rămâi credincios, orice te-ar costa“.

   În prima seară pe vapor, Horia a îngenuncheat, așa cum era obișnuit, ca să se roage înainte de culcare. Ceilalți marinari au început imediat să-l batjocorească. Unul dintre ei a luat un ulcior cu apă rece și a turnat apa peste Horia. Dar el nu s-a lăsat derutat, ci a continuat să se roage. Horia se gândea deseori la cuvintele din 1 Petru 2.23: Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri și, când era chinuit, nu amenința, ci Se supunea dreptului Judecător.

   Cel mai urât se comporta un tânăr marinar pe nume Tudor, poreclit „Tudor cel negru“, pentru că era mereu dispus să facă toate farsele posibile. Horia urca deseori pe catarg pentru a fi acolo sus singur cu Domnul său. Acolo putea să-I spună totul și să primească de la El mângâiere și putere pentru slujba sa grea.

   Într-o zi, vaporul cu vele a fost suprins de o furtună puternică. Vela superioară a catargului principal risca să se rupă datorită furtunii. Atunci, căpitanul i-a poruncit lui Tudor să se urce pe catarg și să fixeze pânza. Dar Tudor era un „erou“ numai când era vorba să facă vreo farsă. Acum, când trebuia să-și arate într-adevăr curajul, se vedea că, de fapt, era un laș. Privind la catargul care se mișca în bătaia vântului și la pânza umflată de asemenea de vânt, pe care trebuia să o prindă de catarg, a devenit palid și tremura din tot corpul.

   În acea clipă a venit Horia înaintea căpitanului și i-a spus: „Vă rog, domnule căpitan, lăsați-mă pe mine să fac această muncă pentru Tudor!“

   Căpitanul l-a privit uimit și i-a spus: „Băiete, tu ești doar de trei luni aici și nu cunoști riscurile acestei munci!“

   Dar Horia l-a rugat din nou pe căpitan să-i permită să facă aceasta și până la urmă căpitanul i-a permis.

   Toți priveau cu admirație la Horia. El a urcat repede pe catargul mișcător, a prins cu atenție pânza și a coborât apoi pe punte. Atunci, Tudor s-a dus la el și i-a spus: „Horia, chiar dacă ești un băiat atât de evlavios, nu ești un laș așa cum sunt eu. De ce ai făcut aceasta pentru mine, mai ales că eu ți-am făcut atâta rău?“

   Tatăl a întrerupt aici povestirea și a întrebat:

   - Puteți ghici despre cine v-am povestit?

   - Eu cred că ne-ai povestit despre unchiul Horia, a spus Marius. Dar cine este Tudor cel negru? Nu cunoaștem pe nimeni căruia i s-ar potrivi numele.

   - Trebuie să recunosc că, din nefericire, eu am fost acela, dragi copii! Dar de când Mântuitorul lui Horia a devenit și Mântuitorul meu, am devenit buni prieteni. El mi-a devenit ca un frate, și de fapt suntem  frați în Hristos Isus, Domnul nostru.

   Bogdan și Marius nu au uitat niciodată această întâmplare. Au observat din timp cât de rele sunt inimile lor și au găsit mântuirea în Domnul Isus.