Lia – misionara

   Lia a primit educație creștină într-o familie cu mulți copii. Tatăl îi povestea adesea despre Isus Hristos și ea L-a îndrăgit cu toată inima ei de copil.

   Când Lia a crescut mai mare și mama o lăsa să iasă pe-afară, pentru ea au apărut o mulțime de întrebări.

   - Mamă, băieții spun cuvinte urâte prin curte, s-a plâns ea odată.

   - Ei nu sunt credincioși și pe ei nu i-a învățat nimeni că aceasta este păcat, i-a explicat scurt mama.

   Altă dată, Lia povestea agitată:

   - Mamă, în stradă se ceartă niște oameni! Unul strigă și îl bate pe altul. Cum de nu are milă?

   - Acești oameni nu știu despre dragostea lui Dumnezeu și despre jertfa Fiului Său, de aceea nu au milă unul de altul, a oftat mama din greu.

   „De ce nu le povestește nimeni despre bunul Isus?” a rămas pe gânduri Lia.

   Odată, la adunarea copiilor, unde Lia se ducea cu mare plăcere, a venit un bărbat necunoscut.

   - Copii, astăzi a venit la noi în vizită fratele Petru. El este evanghelist, l-a prezentat sora Natalia pe oaspetele lor. Evanghelistul Îl propovăduiește pe Hristos necredincioșilor, adică le duce și lor vestea bună despre mântuire.

   După rugăciune, fratele Petru le-a povestit copiilor cum împreună cu alți frați au vestit Evanghelia în zona nordică. Pe acolo, oamenii nu știu nimic nici de Dumnezeu și nici de cer. Ei vorbesc o limbă necunoscută, se hrănesc cu pește crud și înghețat, iar ca locuință le slujesc niște corturi mici, acoperite cu piei de reni.

   - Ca să ne asculte și să nu ne alunge, a spus evanghelistul, pe acești oameni noi trebuie să-i iubim, să-i ajutăm, trebuie să mâncăm ce mănâncă ei și să trăim cum trăiesc ei. Bineînțeles, este foarte greu. Evangheliștii au nevoie de susținere în rugăciuni și de ajutorul Domnului. Cei ce sunt trimiși de biserici să evanghelizeze sunt numiți misionari. Voi de asemeena puteți fi mici misionari, a adăugat el la încheiere.

   - Cum? s-a gândit Lia, și inimioara ei a săltat de mirare.

   - Pe mine mama nu mă va lăsa să plec departe, a spus cu tristețe un băiețel care stătea alături de ea.

   Misionarul s-a uitat la copii cu o privire blândă, apoi s-a apropiat de micuțul mâhnit și, aplecându-se, i-a spus în șoaptă la ureche, dar în așa fel, ca să audă toți:

   - Nici nu trebuie să pleci departe.

   Copiii au devenit și mai tăcuți. În ochii lor se putea citi întrebarea: „Cum așa?”

   - În primul rând, voi puteți să vă rugați pentru misionari. În al doilea rând, trebuie să iubiți rudele, prietenii și vecinii voștri necredincioși, să le povestiți despre Isus și să vă rugați pentru ei.

   „Voi fi misionară!” a hotărât Lia în sinea ei.

   Ea a început evanghelizarea în curtea lor, unde erau mulți copii. La prietenele de vârsta ei nu i-a fost greu să le povestească despre Dumnezeu, dar celor mai mari, elevilor, Lia nu îndrăznea. „Mă vor asculta? Dacă mă vor lua în râs?” se frământa ea și a împărtășit frica sa mamei.

   - Nici misionarilor nu le este ușor să spună altora Evanghelia. Pe ei nu numai că îi iau în râs, ci s-ar putea chiar să-i și omoare, i-a explicat mama. Totuși ei se roagă și Domnul îi ajută și îi apără. Trebuie să ne încredințăm în mâna lui Dumnezeu, numai în El să nădăjduim, și El va fi de partea noastră.

   Odată Lia a luat cartea de cântări creștine și a ieșit cu îndrăzneală în curte. Apropiindu-se de scrânciob, unde se înghesuiau copiii, a făcut o propunere:

   - Copii, haideți să facem o adunare!

   - Ce fel de adunare? a întrebat cineva.

   În loc de răspuns, Lia, deși nu putea citi, a deschis cartea așa cum fac cei mari și a cântat un psalm.

   Copiii ascultau cu atenție. Când a terminat Lia de cântat, o fată a spus:

   - Și la noi la școală sunt adunări, însă ele arată cu totul altfel. Așa... văd prima dată!

   - Aceasta este o adunare creștinească, i-a explicat Lia. Și la o astfel de adunare se vorbește și se cântă numai despre Dumnezeu și despre Isus.

   - Și cine este Isus? a întrebat un băiat îmbrăcat în costum sportiv.

   - Despre ce este scris aici? a arătat o fetiță spre carte.

   - Tu ne vei învăța să cântăm? a întrebat alta.

   Unii căutau să privească în carte: poate sunt ilustrații?

   - Dă-mi să citesc și eu, a cerut o fetiță mai mărișoară.

   - Imediat vă povestesc totul, însă la adunare trebuie să fie liniște, a spus cu sfială Lia.

   Copiii au făcut liniște, iar Lia a început să le povestească:

   - Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Dumnezeu L-a trimis pe pământ să salveze oamenii. Isus S-a născut într-o iesle și a fost foarte ascultător. El făcea numai bine, însă oamenii răi L-au bătut în cuie pe o cruce. Din rănile Lui la mâini și la picioare curgea sânge... – Lia a oftat adânc și a tăcut.

   Se auzeau șoapte, însă nimeni n-a spus nimic cu voce tare.

   - Și totuși Isus a biruit moartea, a continuat ea. El n-a rămas în mormânt. Dumnezeu L-a înviat și acum Isus Se află în ceruri cu Tatăl Său. În Biblie scrie că cei care cred în Isus și Îl iubesc, vor învia la fel și toți vor trăi cu El în ceruri!

   - Dar unde este scris? Copiii au început să facă gălăgie și câteva mâini s-au întins brusc spre cartea de cântări.

   - Dă-mi să citesc! Dă-mi să citesc!

   Lia a strâns cartea la piept neștiind ce să facă, cui să o dea. Fiecare copil voia să fie primul.

   În ajutor a venit mama Liei. La fereastra deschisă, ea a auzit totul și a adus câteva cărticele. Celor ce nu puteau citi, le-a dat cărticele ilustrate.

   - Pot să o iau acasă? Eu vreau să-i arăt și mamei, a întrebat o fetiță.

   - Se poate, sigur se poate. Numai să nu le pătați, să nu le rupeți și să le aduceți înapoi. Pe urmă veți primi altele: ca la bibliotecă, le-a explicat mama Liei.

   - Mulțumim! spuneau copiii răsfoind cărticelele.

   - Slavă Domnului! a spus mama întorcându-se în casă. Să binecuvânteze Dumnezeu acest început!