Un indian a venit odată cu două arătătoare de ceas la un ceasornicar și l-a rugat:
- Reparați-mi vă rog aceste arătătoare, pentru că de mai bine de o jumătate de an nu mai indică ora corectă.
- Dar unde este ceasul? a întrebat mirat ceasornicarul.
- Acasă, a răspuns indianul.
- Dacă nu-mi dați ceasul, nu pot să repar arătătoarele! Trebuie să-mi aduceți mecanismul ceasului, inima ceasului!
- Dar v-am spus că la ceas nu este nimic de reparat – el ticăie regulat, doar aceste arătătoare nu merg bine. Acum vreți să vă aduc tot ceasul, ca mai târziu să-mi puteți face o factură mai mare!
Poate te asemeni și tu cu acest indian, când este vorba de relația ta cu Dumnezeu, de părerea ta despre El și lucrarea de mântuire de la Golgota. Faptul că ai o viață corectă, cinstită nu este suficient ca să devii drept și sfânt înaintea lui Dumnezeu, ca să ajungi în cer. Te străduiești să nu fi o pricină de poticnire pentru oameni, să trăiești în pace cu toți și să nu încalci legile. Ești atent la mersul acestor două arătătoare și de aceea nu poți înțelege că ai nevoie de un Mântuitor, de un Salvator care vrea să te mântuiască și să te împace cu Dumnezeu.
Consideri că „ceasul” tău, inima ta păcătoasă, poate să rămână așa cum este și că nu trebuie să i-o predai Învățătorului ceresc. Tu nu vrei să cunoști nașterea din nou, nici să te predai deplin Domnului Isus. Cuvântul lui Dumnezeu spune: „dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu” (Ioan 3.3).
Unde vrei să-ți petreci veșnicia?
Domnul Isus vrea să aibă inima ta. El spune: „Fiule, dă-mi inima ta și să găsească plăcere ochii tăi în căile mele” (Proverbe 23.26).
Desigur, calea unui creștin este o cale de lepădare de sine și de ocară. Dar este o cale binecuvântată – cu o țintă cerească.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu