Noi prieteni pentru Delia

 

   - Vii, Lisa? Întotdeauna zăbovești.

   Fratele mai mare al Lisei, Beniamin, se grăbește. În după-amiaza aceasta, prietenul său Andrei vine la el să se dea câteva ture cu bicicletele și vrea să ajungă repede acasă. Dar trebuie să o aștepte pe Lisa, care este cu trei ani mai mică decât el și merge în clasa a cincea. Mama lor este mai liniștită atunci când se întorc împreună acasă de la școală.

   - Vin, trebuia doar să discut cu Iulia când ne vom întâlni pentru proiectul nostru. Lisa aleargă spre fratele ei și sare entuziasmată de pe un picior pe altul.

   - Trebuie să strângem frunze și să le examinăm la microscop, apoi să desenăm ceea ce descoperim. La biologie.

   Beniamin merge alături de ea cu pași mari și îi zâmbește surioarei sale, care este mereu plină de entuziasm și îi molipsește pe toți cu zâmbetul ei.

   Dintr-o dată, Lisa se oprește în mijlocul frazei și rămâne pe loc. Beniamin se uită la ea cu uimire.

   - Ce se întâmplă?

   Lisa arată spre micul drum pietonal.

   Sunt trei băieți care stau în fața unei fete care pare speriată.

   - Este Delia din clasa mea, iar băieții sunt Tibi, Max și Andi. Și ei sunt cu mine în clasă. Ce fac acolo?

   Tibi este destul de mare și puternic. O ține pe Delia de ghiozdan și râde de ea.

   - Nici măcar nu știi să vorbești bine limba română. Ceilalți băieți râd și ei.

   - Vino cu mine, Lisa!, îi strigă Beniamin. Cei doi frați ies din spatele gardului viu și se îndreaptă spre grup.

   - Bună Delia, spune Lisa, vrei să vii cu noi? Avem aproape același drum spre casă. Bună, băieți!

   Tibi dă drumul ghiozdanului și Delia fuge la Lisa și Beni.

   - Da, voi merge cu voi.

   Cei trei trec pe lângă băieți, iar aceștia se întorc încet și merg în cealaltă direcție.

   După câțiva metri, Beniamin se oprește.

   - Ce făceați acolo, Delia?

   - Ah, mereu mă tachinează, mă împing și spun că familia mea este proastă, pentru că suntem atât de mulți copii și purtăm haine ciudate și alte chestii.

   Delia se luptă cu lacrimile.

   - Nu avem atât de mulți bani, pentru că tatăl meu trebuie să învețe bine limba română înainte de a putea obține un loc de muncă.

   Lisa își pune un braț în jurul Deliei.

   - Dacă vrei, poți să faci proiectul de biologie cu Iulia și cu mine și putem merge la școală și înapoi împreună. Nu locuiți departe. Poți să ne aștepți în fața casei tale, nu-i așa, Beni?

   Ea se uită la fratele ei și el dă din cap.

   - Bineînțeles. Dacă băieții văd că ai prieteni, te vor lăsa în pace.

   Delia zâmbește.

   - Mulțumesc, pentru că sunteți atât de drăguți.

   Lisa se uită la Beni. Ea știe că Dumnezeu îi iubește pe toți copiii. Iar acest lucru este valabil mai ales pentru fete ca Delia, care o duc atât de greu. Poate că o pot invita pe Delia la școala duminicală, pentru ca și ea să-L cunoască pe Dumnezeu.