marți

Prea târziu



   Furtuna vuia prin pădure. Era miezul nopţii; pădurarul stătea în pat. Deodată sări în sus:
   - Femeie, cred că am auzit pe cineva strigând.
   Deschise fereastra şi ascultă. Linişte!
   - Femeie, sunt aproape convins că a fost un strigăt după ajutor; trebuie să merg afară şi să văd.
   Dar femeia îl sfătui:
   - Sigur te-ai înşelat; a fost vuietul furtunii. Cine să fi strigat? Pe la noi trece rareori ziua cineva prin pădure, dar de cum noaptea.
   Când totuşi pădurarul s-a îmbrăcat, ea a spus:
   - Vei răci cu siguranţă şi vei avea o aprindere la plămâni, ca anul trecut! Gândeşte-te la mine şi la copiii tăi!
   Astfel, pădurarul s-a lăsat convins şi s-a pus iarăşi în pat.
   Când a mers afară înainte de revărsatul zorilor, a găsit nu departe de casă trupul fiului său, care pe neaşteptate fusese eliberat de la armată. Dorul de casă l-a îndemnat chiar în noaptea aceea să meargă la părinţii lui. Aproape de casă căzu şi îşi rupse piciorul, şi pentru că nimeni nu i-a venit în ajutor, a îngheţat în zăpadă.
   Accidentatul ar fi putut fi ajutat, dacă părinţii şi-ar fi dat osteneala să facă un efort şi să renunţe la comoditatea lor. Dar aşa, sărmanul a murit.

   Nu acţionăm şi noi adesea într-un mod asemănător, când este vorba de mântuirea sufletelor nemuritoare? Suntem gata să facem un efort? Pavel a spus despre el şi colaboratorii săi: „Dragostea lui Hristos ne constrânge“, iar apoi i-a scris lui Timotei: „De aceea rabd totul pentru cei aleşi, pentru ca şi ei să capete mântuirea care este în Hristos Isus, împreună cu slava veşnică“ (2 Timotei 2.10). Cine vrea să conducă suflete la Domnul, iar apoi, după ce acestea au găsit mântuire şi pace, să le slujească spre binecuvântare, trebuie să renunţe la comoditate şi să ia asupra sa osteneală, lipsă, suferinţă şi batjocură, altfel nu este vrednic pentru această slujbă minunată. Cât de mulţi lâncezesc şi strigă zilnic în jurul nostru după mântuire şi pace, dar noi ne facem că nu auzim strigătul, nu-i dăm atenţie şi visăm şi dormim în timpul pe care ar trebui să-l folosim pentru a da mărturie; şi păcătoşii merg neîmpăcaţi în veşnicie, înaintea judecăţii şi a condamnării. Să fim cu toţii plini de dragostea lui Hristos şi să-i ajutăm pe cei pierduţi!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu