„Aduce afară interiorul”

   Într-o seară, un tânăr negru a venit alergând cu Noul Testament în mână la misionar. Avea respiraţia întretăiată când l-a întrebat pe misionar:

   - Spune, au ştiut bărbaţii sfinţi care au scris această carte că există pe pământ africani?

   - De ce îmi pui o asemenea întrebare? a spus mirat misionarul.

   - Am discutat în sat la noi despre acest lucru, a explicat băiatul. Cred că ei au ştiut, pentru că în această carte este scrisă o întreagă listă de păcate care se află în inima fiecărui african. De aceea mulţi din satul nostru nu mai voiesc să asculte când le citesc din ea. Ei au spus: „Cartea aduce afară interiorul nostru.”

   - Dragă prietene, a răspuns misionarul, să nu crezi că inima mea arată altfel decât a ta sau inimile altor oameni. În noi toţi locuieşte păcatul. De aceea citim în Evrei 4, versetul 12: „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii. Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face.”

   Nu este plăcut, dar este vindecător pentru inima mândră a omului, dacă se recunoaşte astfel în lumina Cuvântului lui Dumnezeu. Dar cum poate fi mântuit un om? Şi despre aceasta Cuvântul lui Dumnezeu ne dă un răspuns clar: „O, adevărat şi cu totul vrednic de primit este cuvântul care zice: Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi...” (1 Timotei 1.15).

   Acelaşi Cuvânt, care aduce afară interiorul nostru – întreaga noastră stare păcătoasă – ne arată şi calea mântuirii şi eliberării.

   „Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi)” (Efeseni 2, versetele 4 şi 5).