Gabi care avea
cinci ani ştia să diferenţieze destul de bine între „bine” şi „rău”. Mama sa nu
îl punea niciodată în pat, până nu se ruga cu el. Gabi mergea de mai mult timp
la şcoala duminicală şi de asemenea la adunare.
Într-o seară,
Gabi a întrebat-o pe mama lui:
- Mami, dacă am minţit şi am furat, trebuie
să-ţi spun?
- Trebuie să
recunoşti întâi înaintea Domnului Isus, apoi trebuie să recunoşti faţă de cine
ai minţit sau ai furat. Dar de ce pui această întrebare?
Gabi s-a uitat în jos. Deodată i-au venit
lacrimile. El a recunoscut:
- Am luat de la Cristi o maşinuţă. Şi când
m-a întrebat de ea, nu am ştiut unde este maşinuţa.
- Unde este
acum? a întrebat mama.
- Am ascuns-o în
grădină, a răspuns Gabi. Şi după puţină ezitare a spus: I-am recunoscut
adeseori acest lucru Domnului Isus şi L-am rugat să mă ierte. Dar tot mereu mă
gândesc la ea. Tot mereu îmi aduc aminte şi mă necăjeşte aşa de mult.
- Băiete, a spus
mama, te ajută doar dacă mergi la Cristi şi îi spui tot, dacă îi recunoşti tot,
căci altfel nu vei deveni fericit, altfel conştiinţa ta nu va ajunge la
linişte.
Imediat în
dimineaţa următoare, foarte devreme, Gabi a alergat la Cristi şi i-a recunoscut
deschis şi sincer ce făcuse. Nu i-a fost uşor şi s-a ruşinat mult. Dar când a
venit acasă, a fost iarăşi fericit, pentru că povara din inima lui a fost dată
deoparte.
Câteva zile mai
târziu, mama lui a găsit maşinuţa când a adunat frunzele din grădină. Ea i-a
dat-o băiatului ei pentru a vedea ce va face cu ea. Gabi s-a uitat la maşinuţă
şi apoi a dus-o repede la Cristi. Nu a vrut să o păstreze nicio clipă.
Şi în această
seară, mama s-a rugat cu băiatul ei. Ei I-au mulţumit Domnului Isus încă o dată
că El l-a iertat pe Gabi şi l-a făcut iarăşi fericit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu