George trăia în Venezuela. Îl creștea bunica
lui, nu părinții. Bunica era creștină. Ea îl acceptase pe Domnul Isus Hristos
ca pe Mântuitor al ei. Era întotdeauna tare bună cu George și îl învăța multe
lucruri cu privire la Dumnezeu și la Biblie. La biserică și la școala
duminicală, George a învățat o mulțime de întâmplări minunate din Biblie.
Într-o zi, el a ascultat predica cu multă luare aminte, căci pastorul vorbea
despre un verset din Biblie, care spune: „Dacă este cineva în Hristos, este o
făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi” (2
Corinteni 5.17).
Nu peste mult timp, s-au ținut la biserică
întruniri speciale pentru copii. La una din aceste întruniri, George a
mărturisit pastorului că dorește să-L primească pe Domnul Isus Hristos în inima
lui. Acesta l-a îndemnat pe George să se roage și să-I spună lui Dumnezeu că
regretă toate relele pe care le-a făcut până atunci și să creadă că Domnul Isus
a murit pentru el. Apoi să-L invite pe Domnul în viața lui.
George așa a și făcut. Astfel, în ziua
aceea, el a devenit o ființă nouă, exact cum spune Biblia. Era total transformat.
Domnul Isus făcuse din el un alt om. Desigur, era tot George, dar unul nou, un
George ale cărui păcate fuseseră iertate.
Au trecut doi ani. George a crescut. Avea
acum zece ani. Totodată crescuse și în credință și devenise un creștin mai puternic,
care dorea să-I slujească lui Dumnezeu.
În aceste împrejurări, a intervenit o
schimbare în viața lui George. Tatăl său a venit să-l vadă și să-l ia acasă.
Părinții deciseseră că de acum înainte băiatul să locuiască la ei. George a
descoperit repede motivul pentru care a fost luat acasă: crescuse suficient de
mare ca să fie în stare să câștige un ban. Tatăl lui avea nevoie de cât mai
mulți bani, întrucât cea mai mare parte din salariul lui se ducea pe alcool.
George a fost șocat când a descoperit adevăratul caracter al părinților lui.
Tatăl le făcea viața insuportabilă. Când se îmbăta, se înfuria și începea să
înjure groaznic.
Într-una din seri, lucrurile au luat o
întorsătură cu adevărat proastă. Părinții au început să se bată. George a
primit și el o lovitură de la tatăl lui. Fiindcă a încercat să-l oprească, a
primit o lovitură puternică de pumn, lovitură care l-a aruncat în cealaltă
parte a încăperii. Atunci George a luat o decizie: să părăsească pentru totdeauna
casa părintească.
Astfel, înainte de răsăritul soarelui,
George părăsi tiptil casa. Mergea înainte, fără nicio țintă precisă. Începu să
i se facă foame. Se opri în fața unui magazin cu alimente ca să cumpere de
mâncare. Mâncând, el remarcă un bordei ruinat de cealaltă parte a drumului. Dacă
ar putea să rămână să doarmă peste noapte acolo!
Îl ținu un timp sub observație, dar nimeni
nu părea să locuiască acolo. Până la urmă intră în bordei. Înăuntru, nimic
altceva decât pânze de păianjen și murdărie. George se hotărî să rămână aici.
După câteva zile rămase fără bani, dar îți
găsi de lucru făcând comisioane pentru gospodinele și negustorii din apropiere.
Mai târziu, a găsit o slujbă mai bună, ca băiat bun la toate într-un atelier
mecanic și la un coafor. Astfel viața intră într-un făgaș oarecum normal.
Și-a făcut și prieteni noi. El și alți
băieți din împrejurime se întâlneau des ca să se joace base-ball. Odată, în
timpul jocului, băieții au observat un tânăr care distribuia niște pliante în
apropierea magazinelor. I-a întrebat: „Pot să mă joc și eu cu voi?” La început
l-au suspectat puțin, dar apoi l-au primit în joc.
După ultima repriză, tânărul, care se numea
Ioan, zise: „Băieți, jucați bine base-ball. Vă mulțumesc că m-ați lăsat să joc
și eu cu voi.” Apoi scoase o cărticică din buzunarul cămășii și le citi câteva
rânduri. Le spuse că este vorba de un mesaj special al lui Dumnezeu pentru ei,
și anume un mesaj în legătură cu Fiul lui, Isus Hristos. N-a vorbit mult și
băieții l-au ascultat cu respect. Dar George și-a adus aminte că nu era pentru
prima oară când auzea aceste cuvinte.
(va urma)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu