Arheologie subacvatică

   În adâncurile întunecoase ale mărilor se află mărturiile unor culturi de mult trecute: comori, vapoare, temple și chiar orașe întregi stau de secole pe fundul mării.

   Oamenii au încercat cu mult timp în urmă să cerceteze adâncurile mărilor. Deja omul de știință de origine greacă, Aristotel, s-a gândit la instalații în care oamenii să poată rămâne mai mult timp sub apă.

   În anul 1538 a fost descoperit clopotul scufundător, iar de la începutul secolului al XIX-lea există costume de scafandrii. Dar numai în urmă cu câțiva ani, arheologii subacvatici au cercetat, conform unui plan, porturile scufundate ale orașelor antice. Astfel, au putut fi salvate comori de argint și de aur, tunuri și muniție, temple și statuete, iar căutătorii de comori subacvatice s-au îmbogățit. Cu ajutorul acestor descoperiri, noi ne putem aprofunda cunoștințele despre istoriile vechi.

   Și tu poți porni în căutare de comori. Comoara este Cuvântul lui Dumnezeu. În Biblie descoperi că Dumnezeu te iubește, că Dumnezeu are un plan pentru viața ta, că dorește să-ți ierte toată vina, că te ajută cu mult drag. Pornește în căutarea de comori – citește Biblia cu inima sinceră. Dumnezeu dorește să te facă și pe tine nespus de bogat.

   Fluviul Nil are o lungime de 6.671 kilometri și este cel mai lung râu din Africa și al doilea ca lungime în lume.

   Fluviul Nil izvorăște din munții Rwanda și Burundi, aflați în mijlocul Africii, și străbate pe ultima sa bucată de drum Egiptul. Acolo se varsă într-o deltă uriașă în Marea Mediterană. În drumul său peste teritoriul pustiu al Egiptului, fluviul Nil aduce un mâl fertil pe valea alungită. Fără fluviul Nil, Egiptul ar fi un pustiu. De aceea, vechii egipteni se închinau și zeului fluviului Nil, pe lângă mulți alți idoli. Dar acei idoli nu i-au putut proteja pe egipteni de cuceririle lui Alexandru cel Mare în jurul anului 300 înainte de Hristos. Ca și biruitor, Alexandru cel Mare a înființat pe teritoriul unui mic oraș din Egiptul de Nord metropola Alexandria. În fața porților cetății Alexandria, pe o insulă în amonte, numită Pharos, a fost ridicat un far, cunoscut de noi sub denumirea de farul din Alexandria. Acest far avea o înălțime cuprinsă între 120 și 160 metri și era considerat una dintre cele șapte minuni ale lumii. El le lumina marinarilor calea spre micile porturi comerciale. În vârful turnului ardea un foc mare. O oglindă uriașă mărea puterea luminii, astfel încât aceasta se putea vedea la o depărtare de 40 km.

   În apropierea portului se afla cea mai mare bibliotecă a acelor timpuri. Toată știința acelor zile era cuprinsă în aproximativ 500.000 de suluri scrise.

   Dar insula Pharos și întregul port antic au căzut pradă forțelor naturii. Ele au rezistat unui cutremur care a avut loc în anul 956. Dar în 1303 și în 1323, alte două cutremure puternice au distrus farul și o mare parte din port.

   Tot ceea ce construiesc oamenii va fi cândva distrus, chiar dacă sunt construcții uriașe și mărețe. În schimb, ceea ce vine de le Dumnezeu rezistă, nu poate fi distrus. Dumnezeu dorește să-ți dăruiască viața veșnică. De aceea te așteaptă pe tine, dar și pe oricine recunoaște în fața Lui păcatele sale, crede în El și dorește apoi să trăiască cu El.

   După aproximativ 700 de ani de la distrugerea farului, scafandrii au pornit în căutarea comorilor din modernul bazin portuar al orașului Alexandria.

   Luni de zile au căutat intens pe fundul mării cu ajutorul unor aparate moderne de radar și cu sonde-ecou. Dar încă nu bănuiau ce îi va aștepta în această „zeamă” formată din mâl și deșeuri industriale pe fundul Mării Mediteraneene. Lămpile subacvatice foarte puternice ale scafandrilor au putut să lumineze adâncul mării, aflat la 8 metri sub apă.

   Deodată, scafandrii au dat de un bolovan diform. Alături mai era un bolovan. Erau oare numai stânci!?

   Cu ajutorul periilor, racletelor și a unui aspirator mic subacvatic, unul dintre acești bolovani a fost curățat anevoios.

   Bolovanul diform s-a dovedit a fi o statuie antică: un sfinx din piatră de granit.

   După câteva ore de muncă anevoioasă, scafandrii au descoperit alți trei sfincși. Mai târziu, pe fundul mării au găsit părți componente din vechiul port, resturi de palate, coloane de templu, o epavă și chiar coloane de piatră cu inscripții.

   Toate aceste descoperiri fac istoria să devină vie și ne oferă o imagine despre viața oamenilor de odinioară.

   Cea mai mare comoară a lui Dumnezeu este la dispoziția noastră. Trebuie doar să deschizi Biblia și să citești în ea. Atunci vei avea o imagine despre viața ta personală.

   Dacă nu înțelegi ceva la o primă citire, atunci roagă-L pe Dumnezeu să-ți dea pricepere, ca să înțelegi acel text dificil. Câteodată durează puțin până vei înțelege respectivul text.

   Cu cât te vei ocupa mai des cu aceste texte „dificile”, cu atât mai bine vei înțelege Biblia și cu atât mai curios vei fi să afli tot ce scrie în ea!

   La o depărtare de 35 de kilometri, la est de Alexandria, se pare că a fost portul Heracleion, după cum relatează istoricii antici. Când Alexandru cel Mare a întemeiat cetatea Alexandria, Heracleion și-a pierdut importanța. Cursul coastei s-a modificat, întreaga zonă se află acum sub apă. Zona care urma să fie explorată de scafandrii era uriașă. A găsi ceva din Heracleion părea să fie imposibil.

   Dar arheologul subacvatic F. Goddio și echipa sa au verificat fundul mării luni de zile prin măsurători electronice realizate din vapor. Au întocmit multe hărți subacvatice. Până la urmă au putut localiza un câmp plin de ruine pe fundul mării.

   Scafandrii au fost nevoiți să pătrundă în acea zeamă verde-gri; aceasta a fost o lucrare dificilă.

   Deodată a apărut în fața lor un zid din pietre de calcar. Apoi încă un zid. Cu siguranță, descoperiseră o cetate antică pe fundul mării. Dar era aceasta Heracleion?

   Scafandrii au căutat mai departe. Ruinele unui templu nu erau dovada necesară, deoarece temple erau peste tot în Egipt. Aveau nevoie de indicii clare.

   „Acolo strălucește ceva!” a exclamat deodată unul dintre bărbați. Într-adevăr, în spatele unei coloane căzute la pământ erau monede de aur. Descoperirea a fost scoasă la suprafață doar după ce locul respectiv a fost fotografiat, măsurat și descris exact.

   Arheologii s-au preocupat intensiv cu componentele descoperirii. Dar nici monedele de aur nu ofereau dovada clară că era vorba de cetatea antică Heracleion. Scafandrii au fost nevoiți să se scufunde din nou și să caute mai departe. A fost o muncă istovitoare!

   Dacă nu înțelegi imediat un verset din Biblie, nu renunța. Poate vei înțelege texul respectiv data viitoare când îl vei citi, sau poate peste un an. Dumnezeu nu-ți descoperă întotdeauna imediat comorile Sale.

   A descoperit arheologul subacvatic F. Goddio cu echipa sa cetatea antică Heracleion? Nu știa nimeni cu exactitate. Ruinele unor temple și monezile de aur nu au dus la un rezultat evident. De aceea, cercetătorii au fost nevoiți să intre încă o dată în apa tulbure a Mării Mediteraneene din fața coastei egiptene. Săptămâni la rând, bărbații s-au scufundat și au dat mereu de noi surprize. Au descoperit statui, vaze și ceramică veche. Deodată, scafandrii au dat de o stelă funerară de granit, înaltă de doi metri și de culoare gri închis, o coloană de piatră inscripționată. Aceasta a fost o descoperire importantă. Odinioară, decretele importante, știrile despre evenimente însemnate sau bătăliile câștigate erau sculptate în astfel de coloane de piatră. Adesea, acestea conțineau și indicații geografice. Ele erau poziționate în locuri publice, acolo unde puteau fi citite de oricine, așa cum sunt poziționate astăzi panourile publicitare.

   Această stelă de granit era într-o stare deosebit de bună. Cu ajutorul unei macarale puternice, stela a fost ridicată pe vapor pentru cercetare. Pentru arheologi, hieroglifele nu reprezentau o problemă și astfel au descifrat repede textul. Printre altele, acolo scria: „... este permis comercianților și meșteșugarilor greci să se așeze aici, în Thonis.” Deci, totuși nu era vorba de Heracleion? Ba da, pentru că Thonis este numele egiptean pentru Heracleion, așa cum citim în alte locuri.

   Întotdeauna au existat oameni care au povestit despre vremurile în care au trăit și au păstrat în scris multe lucruri importante.

   Dumnezeu a permis să fie scrisă cea mai importantă carte. Acolo scrie cel mai important lucru: Dumnezeu te iubește! Orientează-te după Cartea lui Dumnezeu! Acest lucru începe prin cunoașterea Cărții lui Dumnezeu. Ia-ți timp și liniște pentru Dumnezeu!

   Rezervă-ți dimineața un sfert de oră în care să te preocupi cu rugăciunea și cu citirea Bibliei; acest sfert de oră reprezintă un procent din sferturile de oră pe care le ai la dispoziție într-o zi.

   Deseori, coloanele de piatră și obeliscurile nu pot fi scoase din apă, pentru că sunt prea grele. Iar pe fundul mării, chiar dacă ar fi asigurată lumina optimă, inscripțiile de pe ele nu pot fi descifrate. În acest caz, cercetătorii au avut o idee genială. Ei au îmbibat un cearșaf mare într-o masă plastică, ce conținea silicon. Ulterior, cearșaful a fost pus peste placa de piatră inscripționată, iar peste cearșaf au fost așezate greutăți mari, cearșaful fiind bine strâns cu funii în jurul pietrei. Aproximativ 16 ore mai târziu, plasticul era întărit. După desfacerea funiilor, cearșaful cu masa de plastic putea fi desprinsă ca o piele de pe piatra inscripționată. Această amprentă de silicon putea fi citită ușor pe țărm.

   Așa cum literele sculptate în piatră se impregnau în masa moale de silicon, tot așa să-ți întipărești și tu Cuvântul lui Dumnezeu în inimă, ca să rămână întotdeauna acolo.