Ana a fost din copilărie o fetiţă liniştită
și serioasă. Şi atunci când, mai târziu, a avut diferite servicii în oraşul
agitat, plin de ispite, ea şi-a păstrat stilul de viaţă. Întotdeauna a pus
condiţia, ca stăpânii ei să-i permită duminica să meargă la serviciile divine.
Mult timp a fost cameristă la o doamnă în vârstă, care trăia singură. Aceasta mergea
aproape în fiecare seară la teatru sau la concert sau în alte locuri de
distracţie. Deseori se făcea foarte târziu când venea acasă. Ana trebuia să
rămână întotdeauna trează, ca să o poată ajuta la dezbrăcat pe stăpâna ei, când
se întorcea acasă. Aceasta i-a pus la dispoziţie întreaga bibliotecă, pentru ca
prin citirea de romane captivante să poată rămâne trează şi vioaie. Însă Ana a
preferat să facă un lucru de mână şi cel mai mult îi plăcea să citească în
Biblie. Într-o sâmbătă s-a făcut iarăşi miezul nopţii când femeia s-a întors
acasă. Când a văzut Biblia stând deschisă pe masa Anei, a spus pe un ton
batjocoritor: „Cum îţi place să citeşti lucruri aşa de vechi şi de plictisitoare?”
– „Stimată doamnă”, a răspuns Ana, „Biblia nu este niciodată plictisitoare”. – „În
fond şi la urma urmei este o chestiune de gust”, a replicat stăpâna ei şi s-a
retras indispusă în camera ei de dormit.
Noaptea,
Ana, care dormea în camera alăturată, a auzit cum femeia se răsucea în patul ei
şi deseori gemea şi suspina tare. Imediat s-a ridicat şi a întrebat-o: „Stimată
doamnă, nu vă simţiţi bine? Să chem medicul?” – „Nu”, a liniştit-o aceasta,
„dar în trecere am citit în Biblia ta cuvântul veşnicie, şi aceasta m-a îngrozit. Eu nu sunt pregătită pentru
veşnicie, şi cândva, poate curând, va trebui şi eu să plec în veşnicie”. – „Pentru
aceasta vă sfătuiesc ceva”, i-a spus Ana, „veniţi mâine cu mine la biserică;
acolo veţi auzi ce ajută la îndepărtarea fricii de veşnicie.” Într-adevăr, în
ziua următoare ea a însoţit-o pe Ana la biserică, iar predica i-a plăcut aşa de
mult, încât începând de atunci a mers aproape regulat la biserică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu