luni

Patru dolari


   Pe strada îngustă pe care doamna Yen avea standul ei de vânzare era foarte cald și mult praf. Ea vindea fidea. O masă veche cu o cutie de carton mică, ce servea drept casă de marcat, reprezenta „magazinul” ei. Doamna Yen era obosită. Se trezise deja de la răsăritul soarelui, pentru a-și pregăti marfa, iar acum era deja după-masa târziu. Capul îi era tot mai greu, ochii îi ardeau și încetul cu încetul a adormit.
   Când s-a trezit era tot foarte cald și și-a revenit cu greu. Dar deodată a fost trează de-a binelea. Ce era pe masa ei? Nu putea fi adevărat! Pe masă erau patru bancnote de dolari, pe care astăzi nu le încasase! Patru dolari erau mulți, mulți bani! Foarte mirată, a luat bancnotele și le-a pus în buzunarul hainei.
   Atunci a văzut doi bărbați venind spre ea. Aceștia păreau foarte agitați. Pe unul dintre ei îl cunoștea, era domnul Li. El i s-a adresat femeii de la standul din fața doamnei Yen și ea a auzit că vorbea despre niște bani pe care îi pierduse.
   Doamna Yen s-a gândit imediat la cei patru dolari. Dar, dacă va scoate acum banii din buzunar, nu ar părea că i-ar fi furat? Domnul Li a venit și la ea și a întrebat-o:
   - Doamna Yen, nu ați găsit din întâmplare patru dolari? Când am trecut pe aici în urmă cu o jumătate de oră, îi mai aveam, cred că i-am pierdut pe aici pe undeva.
   - De unde să știu eu unde sunt dolarii dumneavoastră? a răspuns doamna Yen cu un ton supărat. Am dormit jumătate din după-masa asta. Nici nu v-am văzut trecând pe aici!
   După ce domnul Li a plecat, doamna Yen a încercat să nu se mai gândească la bani. Dar își aducea mereu aminte de ei. S-a supărat tare pe ea însăși. „Am găsit banii, erau pe masa mea. Nici nu știu sigur, dacă banii îi aparțin domnului Li! Deci nu trebuie să-mi fac reproșuri, ci mă pot bucura de bani!”
   A doua zi era duminică, iar după predica de dimineață, predicatorul Dong a rămas uimit. A văzut cum doamna Yen le invitase pe mai multe vânzătoare în vârstă la prânz și plătise cu patru dolari.
   Dar doamna Yen încă avea o povară pe conștiința ei. Chiar dacă îi displăcea, s-a decis să vorbească cu domnul Dong despre problema ei.
   - M-am gândit, a spus ea, după ce a relatat toată povestea, că dacă Îi dau Domnului Isus toți banii, atunci nu i-am folosit pentru mine.
   - Dar, doamna Yen, Domnul Isus nu vrea astfel de bani. În realitate, nu sunt banii dumneavoastră cei pe care vreți să I dați Domnului Isus. Corect ar fi să-i restituiți banii domnului Li.
   - Dar cum să fac acest lucru? Ce va gândi el?
   - Spuneți-i direct adevărul. Acest lucru este cel mai bun pe care îl puteți face.
   Doamna Yen știa acest lucru. Dar nu era ușor! Cu inima grea, a pornit spre casă. Ajunsă acasă, a numărat din economiile ei patru dolari și i-a pus în buzunar. Apoi s-a rugat: „Doamne Isuse, trebuie să dau banii înapoi, te rog ajută-mă să fac acest lucru. Nu ar fi trebuit să-i păstrez. Doamne Isuse, iartă-mă!” Apoi a pornit spre locuința domnului Li.
   Acesta a primit-o prietenos. După câteva cuvinte obișnuite de salut politicos, doamna Yen l-a întrebat pe domnul Li:
   - Domnule Li, v-ați găsit cei patru dolari pierduți?
   - Nu, a răspuns el, dar toată povestea nu-mi iese din minte. M-am oprit în fața standului dumneavoastră, pentru a vorbi cu cineva. Dumneavoastră dormeați... Domnul Li s-a oprit. Era uimit că doamna Yen îl vizita, probabil știa mai multe despre tot ce se întâmplase?
   - Deci, cum spuneați dumneavoastră, eu dormeam și nu v-am văzut trecând, a explicat doamna Yen. Apoi, când m-am trezit, am văzut patru dolari pe masa mea și nu mi-am putut explica cum au ajuns acolo. Aceștia trebuie să fie banii dumneavoastră. Pe moment, am vrut să-i păstrez, dar conștiința nu mi-a dat pace.
   Domnul Li era uimit. Știa că doamna Yen nu putuse să-i ia banii, iar în afară de ea și el, nimeni nu știa despre această problemă. Totuși, ea venise să-i aducă banii!
   - Doamnă Yen, dacă oamenii care merg la sala de adunare acționează astfel, atunci trebuie să fie ceva în religia lor; nimeni altcineva n-ar fi adus banii înapoi.
   Când doamna Yen a plecat acasă, era mai săracă cu patru dolari în economiile ei, dar inima ei era foarte fericită.

   „Și a zis iudeilor care crezuseră în El: «Dacă rămâneți în cuvântul Meu, sunteți în adevăr ucenicii Mei; veți cunoaște adevărul, și adevărul vă va face slobozi. Deci, dacă Fiul vă face slobozi, veți fi cu adevărat slobozi.»” Ioan 8.31, 32 și 36

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu