duminică

Tu ai tot felul de soluții


   În urmă cu mulți ani, ca angajată cu contract pe termen scurt într-o farmacie, făceam uneori și schimbul de noapte, pentru a prepara medicamente în cazuri de urgență, conform competențelor mele, clienților care veneau noaptea. Câteodată nu venea nimeni întreaga noapte în farmacie, dar alteori clopoțelul de la intrare nu se mai oprea aproape deloc.
   Așa s-a întâmplat și într-o noapte cu ploaie și furtună. Deja mulți clienți fuseseră serviți de mine, când clopoțelul a sunat iarăși. Am deschis trapa de la ușă și m-am uitat afară. Am văzut un băiețel stând în fața ușii. Mă privea cu o privire înfricoșată. Mi-a explicat că mama lui este bolnavă și m-a rugat să-i dau din picăturile care îi aduceau întotdeauna alinare. Am știut imediat despre ce medicament este vorba, pentru că îl preparasem de multe ori și i-l dădusem băiatului.
   Puțin timp după aceea i-am înmânat micuțului sticluța, am încasat banii și am închis trapa. Când am ajuns iarăși în laborator pentru a face ordine, am constatat că la prepararea medicamentului pentru micuțul băiat s-a strecurat o greșeală gravă. Probabil că făcusem o greșeală la amestecarea picăturilor, iar în picăturile pentru femeia bolnavă amestecasem și o otravă puternică. M-am repezit la ușa casei și m-am holbat în noapte, dar micul băiat nu era de văzut. M-a cuprins o teamă așa de mare, încât tremuram din tot corpul. Dacă aș fi știut cel puțin unde locuia băiatul, atunci aș fi putut alerga după el! Dar așa m-am întors în laborator, pe jumătate scoasă din minți de teamă. Ce să fac? Am îngenuncheat în laborator și L-am rugat pe Dumnezeu să mă ajute. Mă rugam fierbinte, ca El să împiedice femeia bolnavă să ia picăturile. Cu toate că pe atunci nu eram încă mântuită și nu aparțineam Domnului Isus, mă rugam și mă rugam pentru ajutor în necazul meu.
   Deodată s-a auzit din nou clopoțelul. M-am ridicat de pe genunchi și am deschis trapa. În fața casei stătea iarăși micul băiat. Avea lacrimi în ochi și mi-a spus:
   - O, domnișoară, m-am împiedicat în întuneric și am căzut, iar sticluța cu medicamente s-a spart. Vă rog dați-mi o nouă sticluță, mama este așa de bolnavă!
   Am îndeplinit imediat această dorință. Dumnezeu făcuse o minune, iar această minune a fost motivul pentru întoarcerea mea la Dumnezeu.

   „Ai strigat în necaz și te-am izbăvit.” (Psalmul 81.7)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu