Nu este nicio deosebire...

   - Ce a fost aceasta – ai auzit țipătul, tată? S-a întâmplat o nenorocire – la fântână!

   Băiatul de cincisprezece ani al misionarului a luat-o la goană. Misionarul s-a grăbit după el.

   Când tatăl și fiul au ajuns la fântână, o mulțime de femei chineze se înghesuiau în jurul fântânii și se uitau îngrozite în adâncul ei.

   - Este doar Wa Lung, micuța sclavă a doamnei Lee, a spus una dintre ele.

   Misionarul s-a uitat în fântână, dar nu a putut vedea decât apă. El a strigat tare: „Wa Lung! Wa Lung!” Singurul răspuns a fost însă ecoul glasului său. Misionarul s-a gândit puțin, a văzut sfoara groasă de care era agățată găleata mare pentru a scoate apă, apoi l-a întrebat pe fiul lui:

   - Băiatul meu – ești gata să cobori în fântână dacă eu te țin de sfoară? Trebuie să salvăm copilul!

   - Da, tată, vreau să încerc.

   Tatăl a desfăcut repede găleata și a legat sfoara în jurul pieptului fiului său. Acesta a urcat pe marginea fântânii și după aceea a alunecat de sfoară în adânc.

   - Oprește! Oprește! au strigat femeile care se aflau în jurul fântânii și l-au văzut pe fiul misionarului dispărând în fântână. Bărbatul și-a pierdut mințile! El riscă viața fiului său doar pentru a salva o sclavă!

   Au trecut câteva clipe de groază, după care băiatul a dat un semn, și tatăl a tras încet de sfoară în sus. El a trebuit să se forțeze foarte tare, pentru că băiatul ținea în brațe copilul. Femeile au crezut că este mort. Dar după ce misionarul i-a scos cu mișcări pricepute apa din piept și din gură, copilul a deschis ochii, a țipat tare și apoi a devenit liniștit când a observat că a scăpat. Toți s-au bucurat.

   Totuși, femeile au rămas la părerea lor că misionarul și-a pierdut mințile când a pus viața fiului său în joc pentru o fetiță sclavă. Numai pentru o fetiță sclavă – de necrezut! „Doar fiii sunt prețioși, sunt importanți”, spuneau ele, „nu fetele – și nici pe departe o fetiță sclavă”.

   Între timp se adunase o jumătate de sat în jurul fântânii. După ce spiritele s-au domolit puțin, misionarul le-a vorbit încă o dată oamenilor.

   „Dumnezeu a făcut tot așa – doar că într-un mod mult mai îndurător, mult mai minunat. Precum Wa Lung, noi toți am căzut într-o fântână adâncă – fântâna păcatului și eram veșnic pierduți. Noi am fost păcătoși, sclavii lui satan, neascultători . Însă Dumnezeu ne-a iubit și L-a trimis pe Fiul Său iubit pentru a ne salva. La crucea de la Golgota, Fiul lui Dumnezeu a coborât în fântâna adâncă și întunecoasă a păcatului și a morții. El a înviat însă din morți și i-a scos de acolo pe toți care își pun încrederea doar în El, Mântuitorul lor, Salvatorul lor. Acum El S-a întors la cer și acolo așteaptă să revină și să-i ia pe toți ai Săi în slavă.

   - Crezi, a întrebat una dintre femei, că Dumnezeu L-a lăsat pe Fiul Său să moară pentru sărmane femei și fete chineze – la fel ca pentru prinți și împărați sau chiar pentru președintele Americii?

   - Da, cu siguranță, așa cred, a răspuns misionarul, Dumnezeu îi iubește pe toți oamenii la fel, iar Domnul Isus a murit pentru toți care vor să fie mântuiți. În Cuvântul Său este scris: „oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit” (Romani 10.13). Nu este nicio deosebire! Toți sunt iubiți de El! Toți pot veni!

   Această „poveste de la fântână” în care un misionar a riscat viața fiului său pentru a salva o sărmană fetiță sclavă a fost curând cunoscută în întreaga împrejurime. Dacă misionarul ajungea într-unul dintre aceste locuri pentru a vesti Evanghelia, oamenii de acolo îi spuneau:

„Vrem să auzim despre Dumnezeul care îi iubește la fel pe toți oamenii și L-a dat pe Fiul Său pentru a-i salva. Și vrem să auzim despre bărbatul care a încercat să fie în această privință asemenea Dumnezeului său.”