Un leu

   „Vă rog să-mi dați carne pentru supă de douăzeci și nouă de lei.”

   Robert, un băiat de 8 ani, privea cum măcelarul a luat carnea de pe tejghea, a cântărit o bucată, a împachetat-o și i-a dat-o lui Robert. Zâmbind bărbatul a luat treizeci de lei și i-a dat lui Robert un leu înapoi. După aceea Robert a alergat repede în magazinul de alimente de alături și și-a cumpărat de un leu dulciuri pe care le-a mâncat pe drum spre casă.

   Robert se gândise dinainte la totul foarte exact. A fost într-adevăr foarte simplu și nimeni nu va observa.

   Robert trebuia să aducă de la măcelar în fiecare sâmbătă carne pentru supă de treizeci de lei. Dacă cerea de douăzeci și nouă de lei, atunci de fiecare dată avea pentru el un leu. Nimeni nu s-ar putea gândi că el era un hoț, nu-i așa?

   Robert era foarte mândru că totul decurgea așa de bine – cel puțin în cursul zilei el era mândru. Dar noaptea conștiința nu-i dădea pace.

   Robert mergea de mult timp la școala duminicală. Învățătorul le spusese adeseori cât de îngrozitor este păcatul în ochii lui Dumnezeu și că orice păcătos va suferi pedeapsa veșnică. Dar Robert auzise și despre dragostea lui Dumnezeu, că Domnul Isus va reveni și că îi va lua pentru totdeauna la Sine în cer pe toți aceia ale căror păcate au fost ispășite de El la crucea de pe Golgota.

   Și tatăl și mama lui vorbeau adeseori despre aceste lucruri. Cât de triști ar fi fost ei, dacă ar fi aflat că el în retate rânduri își ținuse pentru el pe ascuns acest un leu! El își dorea mult ca părinții lui să nu afle niciodată. Dar el știa tot așa de sigur: dacă poți să ascunzi ceva de oameni, înaintea ochilor Dumnezeului sfânt nu poți ascunde nimic. Ce nefericit era Robert! Seara în pat își spunea mereu: Eu sunt un mare păcătos și merg în pierzare! Atunci își trăgea pătura peste cap și era foarte disperat.

   Și gândul la revenirea Domnului Isus îi făcea mari necazuri. El știa că doar aceia care Îi aparțin Domnului Isus vor merge în slavă. Robert știa foarte sigur că tata și mama și cei doi frați mai mici vor merge în cer. Dar el va rămâne. Ce gând groaznic să se trezească dimineața și să trebuiască să vadă că părinții și frații nu mai sunt acolo!

   Într-o zi a avut loc o evanghelizare în acea localitate. Robert și tatăl său au mers acolo și Robert a auzit iarăși vestea despre dragostea lui Dumnezeu care L-a trimis pe Fiul Său, iar El a suferit și a murit pentru păcătoși. Robert își dorea să fie mântuit. El era foarte trist că aparținea încă de aceia cărora le era frică de Dumnezeu și de revenirea Domnului Isus.

   Seara, când s-a dus la culcare, nu a putut să adoarmă. Își dorea să nu fi furat niciodată. Totul i se părea așa de greu, fără ieșire și a început să plângă.

   Tatăl său nu se pusese încă în pat. S-a uitat suprins când Robert a coborât plângând treptele. Plin de dragoste el l-a luat pe băiat în brațe și atunci Robert i-a spus tatălui totul de la început până la sfârșit exact așa cum fusese. El nu a trecut nimic cu vederea și nu a ascuns nimic. Tatăl a ascultat în liniște. Când Robert a terminat mărturisirea, tatăl l-a strâns la pieptul său. După aceea a luat Biblia și a citit trei versete:

   „Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru” (Romani 6.23) - „Cine își ascunde fărădelegile nu propășește, dar cine le mărturisește și se lasă de ele capătă îndurare” (Proverbe 28.13) - „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3.16).

   Robert cunoștea bine aceste versete. Tatăl l-a rugat să-și adauge numele său în ultimul verset: „Fiindcă atât de mult l-a iubit Dumnezeu pe Robert, că...”

   Deodată în inima lui Robert s-a făcut lumină, iar pacea și o mare bucurie i-au umplut sufletul. El era unul dintre aceia pe care i-a iubit Dumnezeu! El a fost un păcătos, pentru care Domnul Isus a murit! Și el L-a acceptat prin credință pe Mântuitorul ca Salvator al său. Apoi L-au lăudat și I-au mulțumit lui Dumnezeu și a fost mare bucurie în cer la îngerii lui Dumnezeu pentru păcătosul întors.

   După aceea, Robert s-a dus la culcare și a fost foarte, foarte fericit. Păcatele lui erau spălate prin sângele Mântuitorului, vina lui era ispășită. Acum era sigur că nu va rămâne aici când Domnul Isus va veni.

   În următoarea sâmbătă i-a spus măcelarului:

   „Vă rog să-mi dați carne pentru supă de treizeci de lei!”