Sângele lui Isus Hristos

   - Gelu, unde sunt cele două monede care mai înainte erau pe masă? a întrebat mama.

   - Nu știu! Nu am văzut niciun ban!

   Dar mama știa foarte bine: înainte cu câteva clipe, monedele erau pe masă și nimeni altul decât Gelu fusese în cameră.

   Mama era foarte tristă. Ea a început să plângă pentru băiatul ei, care stătea în fața ei și o privea sfidător. El și-a primit pedeapsa care de data aceasta a fost destul de dură.

   Când tatăl a venit la prânz acasă și a aflat cele întâmplate, a vorbit foarte serios cu băiatul lui. Gelu nu a avut voie nici măcar să mănânce împreună cu ceilalți la masă. El a primit mâncarea în camera lui și apoi a fost lăsat singur.

   Cu câteva minute înainte de ora trei, mama a venit și i-a spus lui Gelu că este timpul să meargă la școală. Bucuros că în sfârșit putea să dispară din casă, Gelu a plecat alergând, iar pedeapsa mamei și avertismentele tatălui au fost curând uitate.

   După ce s-au terminat orele, Gelu a trebuit să rămână la arest la școală. El se comportase obraznic față de profesor datorită dispoziției sale rele. Doar după o jumătate de oră a putut să plece.

   Desigur, acasă toți mâncau acum desertul. Dar să-l aștepte cât vor dori... chiar dacă îi era foame. Poate ar putea să-și procure ceva de mâncare?

   A pornit la drum hoinărind peste dealuri și câmpuri. Ajuns la gospodăria mare a familiei Ispas a sărit peste șanț și s-a strecurat pe lângă gardul care înconjura curtea. S-a uitat atent în jur. Nu se vedea nimeni. Acolo era cotețul de găini! Ușa era pe jumătate deschisă. Dintr-o săritură a fost peste gard și s-a strecurat înăuntru. Înfricoșate, câteva găini au zburat de acolo. Acest lucru nu l-a deranjat deloc. O, ce multe ouă erau! A spart repede unul și l-a băut! Ei, ce gust bun avea! Încă unul, iar apoi câteva în buzunare! Dar ce-a fost asta? Gelu a auzit pași.

   Tocmai în acea seară, țăranul Ispas a trecut încă o dată în mod excepțional pe la cotețul de găini. El a văzut ușa pe jumătate deschisă.

   „Nevasta a uitat să pună zăvorul!”, a bombănit el și a închis ușa trăgând zăvorul. Gelu era prins!

   În teama lui îngrozitoare, micul hoț nu îndrăznea nici măcar să respire. Oare observase țăranul ceva? Dar pașii s-au îndepărtat.

   Când totul s-a cufundat în liniște, Gelu s-a strecurat spre ușă și a încercat să o deschidă. Nu a reușit. S-a rezemat cu tot corpul de ea, dar ușa nu a cedat. Apoi a încercat cu lovituri puternice de picior. Dar nu ar fi trebuit să facă așa ceva! Două urechi agere au auzit zgomotul: Hugo, câinele din curte, a alergat în salturi mari și a lătrat puternic spre cotețul de găini și apoi înapoi spre casă și iarăși spre cotețul de găini. Lătratul lui devenea tot mai mânios. Cu salturi uriașe sărea pe ușa cotețului.

   Țăranul a devenit atent.

   „Trebuie să văd ce are câinele.”

   El a fluierat și câinele a ascultat imediat. Dar în următorul moment, câinele a pornit iarăși spre cotețul de găini și a lătrat. Țăranul l-a urmat și a deschis zăvorul. L-a prins rapid și strâns de zgardă pe câinele mânios – altfel, Gelu, o, vai de el!

   - Aha, un ștrengar! Cine...? Ah, acum văd bine, băiatul cel mai mare al poștașului Șelmaru! Ei, așteaptă, te voi ajuta eu să furi ouă! O să-ți meargă rău de tot! Hai, la poliție cu tine!

   Țăranul l-a strâns puternic de braț, încât Gelu a țipat.

   - Da, da, oameni evlavioși! Au gurile pline cu creștinismul lor și le permit copiilor să fure!

   - Nu, nu, domnule Ispas, nu este adevărat! Eu singur sunt vinovat pentru fapta mea. Tata nu știe absolut nimic...

   - Ține-ți gura, băiete, sau Hugo te apucă de picioare!

   - Ah, bărbate, a intervenit țăranca, sosită și ea acolo, nu fii așa de dur!

   - Taci, femeie, la poliție cu el, în spatele gratiilor!

   Nicio rugăminte nu a ajutat. Se părea că țăranului îi făcea chiar bucurie că l-a prins pe cel mai mare dintre copiii „evlaviosului” poștaș făcând o asemenea faptă.

   Puțin mai târziu, au ajuns la postul de poliție. Gânditor, ofițerul de poliție s-a uitat la băiatul care furase și care ședea acum înfricoșat pe marginea scaunului.

   - Ce să fac cu tine acum, băiete?

   - O, vă rog, să nu mă arestați! Cu siguranță, nu voi mai fura niciodată!

   Gelu se gândea la părinții săi care ar fi foarte întristați pentru acest lucru și la toți băieții din clasa lui și la oamenii din sat care vor afla că el era un hoț. Îi era teamă.

   Ofițerul de poliție a fost chemat și a trebuit să-l lase pe Gelu pentru câteva clipe singur. Gelu și-a împreunat atunci mâinile și s-a rugat: „O, Doamne Isuse, ajută-mă!”

   În același timp, părinții îngrijorați se rugau acasă pentru fiul lor. Unde să fi rămas așa mult timp Gelu? Dacă i se întâmplase ceva? Sau fugise de acasă? – Atunci cineva a sunat la ușă. Doamna Șelmaru a deschis – și a fost șocată și bucuroasă totodată, pentru că în fața ușii stătea ofițerul de poliție cu Gelu.

   Și așa părinții au aflat ce se întâmplase după-masa. Chiar și după ce funcționarul și-a luat rămas bun, Gelu s-a simțit foarte penibil. Nici nu îndrăznea să se uite la părinții lui. Mama s-a dus în bucătărie să-i pregătească cina, iar tatăl a spus:

   - Vrei să ne rugăm împreună, Gelu?

   Băiatul a dat din cap aprobator și tatăl s-a rugat:

   „Domne Isuse, Tu știi ce s-a întâmplat astăzi și știi de asemenea că fiul nostru a făcut ce este rău, că a păcătuit. Fă-l să recunoască faptul că este vinovat înaintea Ta, că are nevoie de iertarea Ta pentru a nu fi pierdut veșnic. Noi Îl încredințăm în mâinile Tale bune și Te rugăm să Te înduri de el.” Apoi i-a spus lui Gelu:

   - Înainte să te culci, băiatul meu, să pui aceste lucruri în ordine cu Dumnezeu! Mama și cu mine ne vom gândi la tine.

   Când Gelu a fost singur, gândul la vina lui, la multele lui păcate pe care le avea înaintea lui Dumnezeu, l-a copleșit așa de mult, încât a căzut pe genunchi și i-a mărturisit totul lui Dumnezeu. El și-a amintit de câteva mici furturi în bucătărie, de comportamentul lui urât la școală, de nesinceritățile lui fața de mama sa și de multe altele; seriozitatea veșniciei și a judecății drepte a lui Dumnezeu a văzut-o foarte bine în fața sufletului său și a început să plângă cerând îndurare. În timp ce se ruga și-a amintit de un verset din Biblie pe care tatăl îl citise cu câteva zile în urmă: „Sângele lui Isus Hristos ne curățește de orice păcat.” Gelu a recunoscut că Domnul Isus a murit și pentru el și a făcut ispășire. Și încă o dată s-a rugat:

   „Doamne Isuse, ah, curăță-mă și pe mine de păcatele mele! Curăță-mă prin sângele Tău! Tu l-ai vărsat și pentru mine! Ah, Doamne, salvează-mă!”

   Mântuitorul credincios, care nu alungă pe nimeni care vine sincer cu păcatele lui la El, a iertat și vina lui Gelu. Mântuitorul i-a dat siguranța iertării păcatelor sale, iar Gelu a devenit fericit și vesel. Încă în aceeași seară s-a dus la părinții săi și le-a spus:

   - Tată, mamă, Domnul Isus m-a primit. Domnul Isus mi-a iertat toate păcatele. Mâine voi vorbi și cu domnul Ispas și mă voi scuza la el. Vreți să mă iertați și voi?

   Părinții l-au iertat cu bucurie! Cu inimi fericite, ei I-au mulțumit împreună Domnului pentru ascultarea rugăciunilor lor.