Să cunoaștem noi prieteni mici (6)

 Cântecul de dragoste al vrăbiilor

Soarele de martie strălucește astăzi. Este o vreme ideală pentru a-l vizita pe bunicul Damian. Desigur, Cristina și Sofia se uită mai întâi la cuibul de vrăbii de pe șopronul din grădină.

- Unde este vrabia?

- Acolo! Cristina arată spre vârful mărului bătrân.

- De ce stă acolo sus și cântă atât de tare?, întreabă Sofia curioasă.

- Vrea să impresioneze o vrabie doamnă, explică bunicul Damian, care are binoclul cu el astăzi.

Fetele privesc cum vrabia sare de pe o creangă pe alta, cântându-și mereu cântecul. Deodată, o altă pasăre vine acolo.

- Uite-o pe vrabia doamnă!, spune bunicul. Acum cele două vrăbii zboară spre șopron. Vrăbiuța doamnă se uită de aproape la cuib, în timp ce vrăbiuța domn sare și ciripește entuziasmată în jurul ei. Pasărea ocupată zboară mereu, aducând crenguțe mici în ciocul ei.

- Masculul vrea să arate că este un bun constructor de cuiburi, spune bunicul Damian.

Cristina și Sofia urmăresc entuziasmate vrăbiile amuzante. În cele din urmă, vrabia doamnă pare să fie mulțumită și dispare în cuib pentru o vreme.

- S-au găsit una pe cealaltă!, exclamă Sofia.

- Exact, spune bunicul Damian. Vrăbiuța femelă a căpătat acum încredere în vrăbiuța ei mascul.

- Ce înseamnă mai exact?, întreabă Cristina gânditoare.

- Înseamnă că vrabia doamnă știe că bărbatul are numai intenții bune pentru ea și va avea grijă de ea.

Uneori simțim același lucru despre Dumnezeu, nu-i așa? De fapt, știm că El are întotdeauna intenții bune cu noi. Dar nu-L putem vedea și uneori se întâmplă lucruri pe care nu le înțelegem. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu ne încurajează în mod repetat în Biblie să avem încredere în El din toată inima.

Uneori, Dumnezeu ne arată prin creaturile Sale ce Dumnezeu mare și bun este. El a creat vrăbiile și S-a asigurat că acestea au încredere unele în altele. El ne poate ajuta și pe noi să avem mai multă încredere în El.

Asamblează corect cuvintele de mai jos!

ta Se bucură încrederea în Dumnezeu El! de

Accesul interzis

 

„Să păziți poruncile Mele și să le împliniți” (Levitic 22.31).

   Iulius și Filip merg cu trotinetele. Vor să arunce o privire la șantierul de pe strada laterală. Acolo urmează să fie construită o casă mare. Șantierul este împrejmuit. Peste tot sunt semne de avertizare: „Interzis accesul în șantier”. Un excavator mare este parcat în zona de construcție. Macaraua uriașă a fost deja ridicată lângă groapa de excavare.

   - Haide, Filip, gardul din spate este deschis. Vom urca dealul imens, îi spune Iulius prietenului său, Filip.

   - Nu, eu nu mă duc pe șantier. Este interzis, îi răspunde Filip. Dar Iulius nici măcar nu a auzit răspunsul lui Filip. El a plecat deja cu trotineta. Lui Filip nu-i place deloc ce face Iulius. Își urmează încet prietenul. Inima îi bate cu putere în timp ce ocolește gardul. Deodată, îl vede pe Iulius căzând la marginea gropii, iar trotineta cade în groapă.

   - Uf, a fost cât pe ce să cad în groapă!, oftează Iulius. Aproape că a alunecat și el în groapă...

 

   Semnele „Interzis accesul în șantier” au fost instalate cu un motiv. Ele interzic oamenilor să intre pe șantier și astfel îi protejează de pericole. Dumnezeu ne-a dat, de asemenea, multe „semne de avertizare”. Le poți găsi în Biblie. El vrea să ne facă bine și să ne protejeze de pericole. Părinții tăi fac la fel: îți dau reguli și interdicții, pentru că te iubesc și vor să te protejeze de pericole.

Cuvântul lui Dumnezeu

 

   Un slujitor al Domnului, care a lucrat mult timp printre evreii din țări îndepărtate, relata următorul incident:

   Un pașa, un oficial respectat în Turcia, era foarte supărat pe un anumit vânzător de Biblii. El dorea ca acest om să fie omorât. Când vânzătorul de Biblii a aflat despre acest lucru, el a decis cu îndrăzneală să se prezinte la pașa. Astfel că a stat în sala de recepție a pașei și și-a așteptat rândul. El a fost ultimul la rând și a rămas singur cu pașa.

   - Cine sunteți dumneavoastră?, a întrebat pașa.

   - Înălțimea Voastră, eu sunt vânzătorul de Biblii și am auzit că mă căutați. Sunt la dispoziția dumneavoastră, dar trebuie să vă spun: nu am făcut nimic rău, eu doar vând Biblii.

   - Aveți o Biblie la dumneavoastră?

   - Da.

   - Atunci citiți-mi ceva din ea!, a ordonat pașa.

   Vânzătorul de Biblii a deschis Biblia la primul capitol din Geneza și a început să citească. După câteva momente, Pașa a exclamat:

   - O, ce frumos, ce minunat, mai citiți-mi!

   Vânzătorul de Biblii a citit apoi istoria lui Iosif, care i-a plăcut în mod deosebit pașei. Mai departe a citit despre momentul în care a fost dată legea.

   - Întotdeauna am crezut, a spus pașa, că creștinii au mai mulți dumnezei. Acum văd că voi aveți un singur Dumnezeu. Cu toate acestea, aveți două cărți. Unde este cealaltă carte?

   - Ambele cărți sunt aici, a explicat vânzătorul de Biblii. Noul și Vechiul Testament formează împreună întreaga Biblie.

   - Atunci citiți mai departe, a cerut din nou pașa. Bărbatul a citit timp de cinci ore, iar pașa a ascultat cu uimire crescândă. În cele din urmă, vânzătorul de Biblii a pus Biblia jos.

   - Înălțimea Voastră, îmi permiteți, a spus el cu modestie, să beau un pahar cu apă. Apoi voi continua să citesc.

   - Este suficient, a răspuns pașa. Continuați-vă călătoria și răspândiți această carte cât de mult puteți, iar dacă cineva vă va sta în cale, apelați la mine. Eu vă voi proteja.

   Dumnezeu spune în Cuvântul Său:

   „Căci, după cum ploaia și zăpada se coboară din ceruri și nu se mai întorc înapoi, ci udă pământul și-l fac să rodească și să odrăslească, pentru ca să dea sămânță semănătorului și pâine celui ce mănâncă, tot așa și cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea și va împlini planurile Mele” (Isaia 55.10,11).

Locuiește aici Domnul Isus?

 

   Într-o dimineață, când un misionar din Birmania dădea lecții de lectură în școală, o siluetă a intrat brusc pe ușa deschisă și s-a auzit întrebarea grăbită:

   - Locuiește aici Domnul Isus?

   Era un băiat de aproximativ doisprezece ani, cu păr negru și des. Toate hainele lui constau într-o bucată de pânză colorată, pe care o înfășurase în jurul trupului său.

   - Locuiește aici Domnul Isus?, a întrebat el din nou fără suflare.

   - Ce vrei de la Domnul Isus?, l-a întrebat misionarul.

   - Aș vrea să vorbesc cu El. Trebuie să-mi mărturisesc păcatele în fața Lui. Am auzit că trebuie să Îi spui ce rău ai făcut, ca totul să fie din nou bine. Vă rog să-mi spuneți unde Îl pot găsi!

   Poate zâmbim auzind necunoașterea acestui băiat care își făcuse propriile idei despre cum să-L caute pe Domnul Isus. Conștiința i se trezise, așa că a simțit că are nevoie de Mântuitorul. Iar misionarul a putut să îi explice unde Îl putea găsi.

   Poate că pentru tine este invers. Nu ai niciun interes în a-L găsi pe Isus Hristos. Dar un lucru este clar: Domnul Isus Hristos te caută pe tine și inima ta! El Se interesează de tine. Acesta este motivul pentru care El, Dumnezeul etern, S-a făcut Om pentru a-i căuta și a-i salva pe oameni. Astăzi este încă un timp de har în care te poți întoarce la Dumnezeu. Acest timp s-ar putea încheia în curând pentru tine. Prin urmare, acceptă oferta lui Dumnezeu de a-L recunoaște pe Domnul Isus ca Mântuitor al tău. El este singura cale către Dumnezeu.

Locuința lui Dumnezeu

 La ora pentru copii, cei mici sunt rugați să deseneze pe o bucată de hârtie cum își imaginează ei locuința lui Dumnezeu. Să vedem cu ce vine imaginația copiilor!

Copiii muncesc din greu și în final își prezintă micile opere de artă. Când vine vorba de locuința glorioasă a lui Dumnezeu, aceasta trebuie să fie frumoasă și minunată. Dar ce este aici? Un băiat a pictat ceva care arată ca un câmp cu moloz. Acolo ar trebui să locuiască Dumnezeu? Când este întrebat ce înseamnă tabloul lui, băiatul spune: „Este o inimă frântă!”

După ce spune aceste cuvinte, se lasă o tăcere deplină. Câtă dreptate are băiețelul, cât de bine cunoaște el Biblia! Dumnezeu nu locuiește doar sus și în sfințenie (deși este adevărat), ci și cu cei cu inima zdrobită!

„Așa vorbește Cel Preaînalt, a cărui locuință este veșnică și al cărui Nume este sfânt: «Eu locuiesc în locuri înalte și în sfințenie; dar sunt cu omul zdrobit și smerit, ca să înviorez duhurile smerite și să îmbărbătez inimile zdrobite” (Isaia 57.15).