„Alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi” (Iosua 24.15)

   Aceste cuvinte le-a spus Iosua poporului. Pentru el, hotărârea era luată. Eu şi casa mea vom sluji Domnului.

   În toate timpurile au existat oameni, care nu au fost gata să-I slujească Domnului. Şi astăzi mai este încă aşa! Dumnezeu nu forţează pe nimeni. El doreşte să vadă oameni care să-I slujească cu plăcere şi cu bucurie. Mă gândesc că ar trebui să vedem ca o mare onoare să putem să-I slujim Domnului Isus, acestui Domn al domnilor, ca oameni mântuiţi pe veci.

   Cum Îi slujeşti tu Lui?

Moştenirea

   Pe un şantier de lucru, un tânăr lucra ca salahor. El trebuia să le dea la mână zidarilor materialul de construcţie şi de dimineaţa până seara lucra din greu.

   Într-o zi, când tocmai voia să urce iarăşi cu pietre pe o scară înaltă până la schelă, factorul poştal i-a adus o scrisoare. Era o scrisoare recomandată. Tânărul a fost puţin mirat la început. El a semnat pentru primirea scrisorii, a deschis plicul şi a citit scrisoarea. Când a terminat de citit scrisoarea, a lăsat pietrele să cadă, şi-a aruncat în sus căciula şi a strigat: „Băieţi! Gata cu munca istovitoare! Nu mai car nicio piatră! De astăzi sunt un om realizat!“

   Ce se întâmplase?

   Din localitatea lui natală sosise o înştiinţare că intra în posesia unei mari moşteniri. Un unchi bogat murise şi l-a pus, în ciuda tuturor aşteptărilor, pe el ca moştenitor, astfel că toată averea mare a unchiului îi era lui lăsată ca moştenire.

   În câteva cuvinte, tânărul le-a spus colegilor de muncă curioşi ce era scris în scrisoare. Ei au fost foarte surprinşi, s-au uitat la scrisoare şi au spus:

   „Să creadă cine-o vrea, aşa repede nu se ajunge bogat!“

   „Nu te bucura prea repede!“

   „Aşteaptă mai bine până ai banii în mână!“

   Dar tânărul nu s-a lăsat derutat. Şi care era motivul că a fost aşa de sigur? De ce nu se îndoia de adevărul scrisorii? El îl cunoştea pe cel care a scris scrisoarea, scrisul lui de mână şi semnătura!

   Şi ţie ţi-a venit odată cu Biblia o înştiinţare bună. Însuşi Dumnezeu este scriitorul ei şi expeditorul ei. El îţi promite o moştenire cu mult mai mare. Tu poţi fi un moştenitor al lui Dumnezeu şi un moştenitor împreună cu Isus Hristos.

   Dumnezeu a promis această moştenire oricărui om care vine ca păcătos pierdut, cu căinţă şi credinţă, la El. Cine vine la El, nu este alungat, nu este respins. El primeşte iertare şi viaţă veşnică. El devine îndreptăţit pe deplin, devine un copil al lui Dumnezeu şi astfel moştenitor al Său.

   Crezi tu această veste?

   Ai venit la Domnul Isus?

Paula şi regina

   O zi neobişnuit de frumoasă şi de caldă la începutul lunii aprilie! Cristina, Maria şi Paula stăteau pe zidul din faţa terenului părinţilor Mariei. Cristina se uita în sus la cerul albastru, unde nu se vedea nici măcar un singur norişor. Maria dădea uşor din picioare.

   Numai Paula era foarte adâncită într-o scrisoare colorată, care avea un timbru străin. Ea nu observă că micul ei câine încerca în zadar să ajungă în poala ei. Cristina se îndură de el şi îl ridică pe zid. Câinele îi linse cu mulţumire mâna.

   Paula lăsă în sfârşit scrisoarea jos şi se uită radiind de bucurie la prietenele ei.

   - Este de la verişoara mea Mariana. Ea este cu părinţii ei în Anglia. Gândiţi-vă, ea a văzut pe regină şi pe prinţul William cu familia lor. Ei au trecut într-o maşină pe lângă ei şi le-au făcut cu mâna. Kate avea o rochie aşa de frumoasă şi arăta ca o prinţesă!

   - Era roz? întrebă Maria.

   - Nu, cred că de culoare crem.

   Cristina îşi dădu ochii peste cap. Ea nu era interesată de haine şi nu-i plăcea să se joace cu păpuşile. Dar uitându-se la feţele agitate ale Mariei şi Paulei, începu să râdă. Să vezi familia regală engleză este desigur ceva hazliu, este de părere şi Cristina.

   - Dacă aş întâlni regi, sigur aş încremeni de veneraţie, spuse Paula. Nu aş şti cum ar trebui să mă comport.

   - Ei, ceremonia curţii este, cred eu, destul de complicată, spuse Dorina, sora mai mare a Marianei, care tocmai se alătură fetelor.

   - Ceremonia – ce? Ochii Cristinei deveniră de mirare rotunzi ca bilele.

   - ...curţii – aşa se numeşte când trebuie să iei în seamă o mulţime de indicaţii când vii la un rege: o plecăciune deosebită, adresări deosebite, reguli de comportare, timp de audienţă - acesta este timpul de discuţii -, teme pe care nu ai voie în niciun caz să le discuţi, prescripţii la îmbrăcăminte şi multe altele.

   - Oh! făcu Cristina. Obositor!

   Maria se uită spre cerul albastru, unde acum vâsleau doi norişori albi.

   - Domnul Isus este mai puternic şi mai mare decât orice rege, nu-i aşa? întrebă ea.

   - Desigur! confirmă Cristina şi Maria ca dintr-o gură.

   - Dar la El nu avem nevoie deloc de ceremonia curţii, continuă cu bucurie Maria. Tata şi mama au spus că El are întotdeauna timp pentru noi. Şi noi putem vorbi cu El foarte normal, ca şi cu un prieten, şi putem să-I spunem totul.

Informaţie pentru voi:

Aţi observat că bărbaţii credinţei şi femeile din Biblie foarte adesea nu le-a fost teamă în faţa stăpânitorilor puternici din timpul lor? De exemplu, Iacov ca bărbat în vârstă. El a fost în viaţa sa păstor. Dar el l-a întâlnit pe faraon, împăratul Egiptului, fără nicio teamă şi chiar l-a binecuvântat din însărcinarea lui Dumnezeu. Un păstor să binecuvânteze pe un împărat! (Poţi citi aceasta în Geneza 47, versetele 7 la 10.) Dacă Dumnezeu cheamă pe cineva şi îl însărcinează cu ceva, este cea mai mare onoare şi demnitate pe care o poate avea un om!