Care este prețul?

 

   Un tânăr recrut i-a spus tovarășului său de cameră:

   - Nici nu pot să-ți descriu cât de fericit sunt de când m-am pocăit. Cât de mult a făcut Domnul Isus pentru mine! Doresc din toată inima mea, ca și tu să-L cunoști și să devii fericit ca mine. Ce Domn este El!

   Celălalt a răspuns:

   - M-am gândit adeseori la acest lucru. Dar – sincer să spun – atunci aș fi obligat să mă las de lucruri care îmi sunt dragi și prețioase. Prețul mi se pare totuși puțin cam mare.

   Un al treilea a ascultat această convorbire și a spus gânditor:

   - Tu ai calculat așadar prețul care te-ar costa să-L urmezi pe Domnul Isus. Dar te-ai interesat ce te va costa dacă nu Îl urmezi pe El?

   Această întrebare l-a pus pe tânăr pe gânduri. El nu a mai avut liniște până când L-a acceptat pe Domnul Isus ca Mântuitor personal. Și dorința lui a fost să-L urmeze și să-I slujească cu credincioșie. 

 

 

Rugăciunea părinților

 

   Dumnezeu ascultă rugăciunile părinților credincioși!

   Parcă acum o văd pe mama în fața mea cum îmi spunea odată: „Costel, tu trebuie să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta!” Furios, am strigat atunci: „Mereu aud aici același și același lucru! Dacă nu încetează această predică, dispar de aici și nu mă mai întorc niciodată acasă!”

   Mama a tăcut un timp, după aceea a spus încet: „Dar este obligația mea să-ți amintesc de Cuvântul lui Dumnezeu!”

   După câteva săptămâni, am părăsit casa părintească. Mai mulți ani am fost pe drumuri, mă mutam din oraș în oraș, trăiam din una și alta și am cunoscut aproape toate porturile continentului nostru. Câte nu s-au întâmplat în acest timp! Spargeri, furturi, înșelăciuni – nu cred că îmi mai pot aminti fiecare nedreptate, fiecare păcat pe care l-am făcut.

   Niciodată nu le-am scris părinților mei. M-am căsătorit, însă curând mi-am părăsit soția și copilul. La unele „acțiuni” am fost lovit, dar „am avut noroc”; mă bucuram când îmi mergea iarăși mai bine.

   Dar într-o zi am ajuns la spital. Viața mea atârna doar de un fir de păr și doctorul mi-a spus deschis că starea mea este foarte îngrijorătoare...

   În această incertitudine, în această așteptare obositoare, îndoială și speranță m-am gândit mereu că părinții mei se rugau pentru mine. Nu mă îndoiam deloc de acest lucru, ci eram foarte convins. În sfârșit, harul lui Dumnezeu m-a condus, prin rugăciunile părinților mei, la căință și mi-a permis să primesc mântuirea în Hristos Isus.

   Cât de fericiți au fost părinții mei când am putut să merg la ei și să le spun că acum sunt mântuit! Mama m-a luat în brațe și mi-a spus:

   „Am știut că Domnul Isus va asculta rugăciunile noastre!”

 

Dacă ne mărturisim păcatele...

 

                                                                                                                      1 Ioan 1.9

Puffy

 

   Suzi avea pe patul ei o întreagă grădină zoologică formată din animale de pluș. Dar într-o seară, când a vrut să pună la culcare animalele, a lipsit cățelușul Puffy. Ea l-a căutat peste tot, dar nu l-a putut găsi în camera ei întunecată. În cele din urmă, i-a spus mamei:

   - Mamă, nu îl găsesc pe Puffy! Poate l-am pierdut pe afară... oh, sărmanul meu Puffy!

   Mama ei a mângâiat-o:

   - Sunt sigură că îl vom găsi pe Puffy. Du-te acum la culcare, îl căutăm mâine! De ce nu Îl rogi pe Dumnezeu să te ajute?

   Au trecut câteva zile, dar Suzi nu l-a găsit pe Puffy. Ea era foarte, foarte tristă.

   Într-o zi, când mama a făcut curățenie în camera lui Suzi, a strigat:

   - Suzi! Uite ce am găsit! – În spatele patului, Suzi l-a găsit pe Puffy plin de praf.

   - Oh, Puffy, spuse ea, ce faci aici? Mi-a fost așa de teamă că te-am pierdut. Ea îl scoase pe Puffy de după pat și îl curăță cu multă grijă de tot praful.

   Suzi și celelalte animale de pluș au fost foarte bucuroase că Puffy era din nou printre ele.

 

   Așa cum a fost Puffy, sunt toți oamenii: „plini de praf”. De fiecare dată când faci ceva rău, cum ar fi să minți sau să iei ceva ce nu îți aparține (Dumnezeu numește aceasta păcat), te umpli cu mai mult „praf” (=păcate). Dar problema este că nu te poți curăța singur, așa cum ștergi praful de pe o etajeră sau așa cum l-a curățat Suzi pe Puffy. Numai Isus poate să facă aceasta și El este foarte trist când oamenii sunt pierduți în păcat. Spune-i lui Isus: „Isuse, eu sunt așa de plin de praf (=păcate), îmi pare rău că am păcătuit și doresc să fiu iarăși curat.” Atunci, El îndepărtează „praful” și îți dă o viață cu totul nouă.

 

Ferice-n veci

Ferice-n veci de toți cei care

au suflet de copil curat,

căci ei vor fi-n împărăția

lui Dumnezeu cu-adevărat.

 

Fiți și voi

ca și noi,

sinceri și smeriți,

fiți născuți de sus

cum a zis Isus,

ca să fiți fericiți-fericiți

- și-o să fiți fericiți.

 

Că numai cei ce se vor naște

din Duhul și Cuvântul sfânt

vor fi moștenitori în ceruri

ai veșnicului legământ.

 

Vreți să fiți

fericiți,

cu cei mântuiți

fiți născuți de sus

cum a zis Isus,

și-o să fiți fericiți-fericiți,

o să fiți fericiți...