Când mama lui
Toma a stat odată mai multe săptămâni în spital, tata mergea cu copiii săi în
fiecare seară la clinică. Totdeauna îi aduceau mamei ceva: flori, fructe sau
dulciuri. Ana a colorat așa de multe foi cu flori colorate, încât tata a
trebuit să lase câteva acasă.
Era iarnă și ploua
de mai multe zile. Tata îi îmbrăcă pe copii cu haine călduroase și uscate:
pelerină de ploaie, mănuși și cizme de gumă. Așa îmbrăcați, nu se temeau de
ploaie și vânt. În fața spitalului era de câteva zile o baltă mare. Toma a
aruncat de mult timp priviri spre baltă, dar tata îl ținea strâns de mână, așa
că băiatul nu putea să scape.
Dar într-o
după-amiază, când erau gata de plecare, tata a fost chemat înapoi de către
doctor. Tata i-a dat lui Toma cheia de la mașină și i-a spus apăsat să descuie
mașina și să le lase pe cele două surori mai mici să urce în mașină.
- Tu ești cel mai mare, îi spuse tata, să ai
grijă un moment de ele.
Abia urcară cele
două fete mai mici în mașină, când Toma alergă iarăși înapoi spre spital. Balta
nu-l lăsa în pace...
După ce trecu de
câteva ori cu repeziciune prin baltă, găsi plictisitor acest lucru. Dar văzu la
distanță un grup de asistente medicale apropiindu-se. Cele patru femei în
halate albe și păpuci albi se înghesuiau sub două umbrele, ca să nu se ude.
Drumul lor trecea exact pe lângă baltă.
Când au fost în
dreptul lui Toma, băiatul sări intenționat cu ambele picioare în apa tulbure. S-a
auzit o plesnitură uriașă, și asistentele medicale au fost udate de sus până
jos.
Îngrozit de
efectul faptei lui rele, Toma stătea ca anchilozat în mijlocul bălții. Nu a
vrut să exagereze așa mult. Mai îngrozitor s-a simțit, când a recunoscut
într-una din asistente pe vecina familiei lor.
- Tu ești, Toma? l-a întrebat tristă tânăra.
Cum poți să faci așa ceva? Am crezut că Îl iubești pe Domnul Isus! Nu mi-a spus
tatăl tău acest lucru? Cum poți să fii așa de viclean și rău? Rușine să-ți fie!
Spunând acestea se întoarse și alergă înapoi, ca să se îmbrace curat.
Toată seara,
Toma a trebuit să se gândească la ce i-a spus vecina. Tata nu a aflat nimic din
această întâmplare, dar Toma știa foarte precis că totuși a fost văzut: Domnul
Isus l-a văzut pe el și fapta lui! Și aceasta nu-i dădea pace lui Toma.
Când toți s-au
dus la culcare, el veni încă o dată la tata în bucătărie.
- Tată, spuse el, vede Domnul Isus
într-adevăr totul?
- Da, desigur,
răspunse tata.
- Și dacă am
făcut ceva rău, ce tu nu ai văzut?
- Și atunci.
Mântuitorul vede mai mult decât mama sau eu.
Atunci, Toma
izbucni în lacrimi.
- Am făcut astăzi ceva foarte rău, spuse el
și îi spuse tatălui toată întâmplarea. Tatăl îl luă pe genunchii săi și spuse:
- Dacă
într-adevăr îți pare rău de această faptă, atunci recunoaște-o în rugăciune
înaintea Domnului Isus. Și după ce faci acest lucru, mâine pui în rânduială
lucrurile și cu vecina și te scuzi la ea.
Printre lacrimi,
Toma dădu din cap.
După discuția cu
tata și după ce a recunoscut fapta înaintea Mântuitorului său, i-a fost mult
mai bine. Cu Domnul Isus a fost adus totul în ordine. Mâine dorea să meargă la
vecina și să-și ceară scuze. Cu conștiința împăcată, Toma putea acum adormi.
