El
este o posesie, pe care prin eforturi nu o poţi mări, ci care de la sine devine
din ce în ce mai mică. Tu ai mult din acesta, dar nu vei descoperi niciodată
cât înainte de a fi la sfârşit. Şi deodată nu mai ai nimic din el. Ce este acesta?
Este timpul. Mai exact spus: timpul vieţii tale pe pământ.
Un
ceas ne prezintă bine cât de fugară este viaţa. Imaginează-ţi o clepsidră, a
cărei parte superioară este invizibilă. Nisipul curge şi curge fără încetare,
tot mai departe. Tu nu poţi vedea când ajunge la sfârşit, dar ceva este foarte
sigur: sfârşitul vine. Şi aşa se va termina şi timpul tău pe pământ.
Şi
apoi? Apoi începe ceva foarte nou, altceva: veşnicia, un timp fără timp.
Nesfârşit. Cum va arăta veşnicia pentru tine? Unde îţi vei petrece veşnicia? La
Dumnezeu sau despărţit de El?
Aceasta
decizi tu astăzi. Aceasta decizi tu atât timp cât nisipul din clepsidră mai curge.
Cum? În timp ce Îl accepţi pe Isus Hristos ca Salvatorul şi Domnul tău – sau Îl
respingi. Aceasta este marea întrebare: Care este poziţia ta faţă de Isus
Hristos? Răspunsul tău în acest timp decide asupra veşniciei.
„Ce este viaţa voastră? Nu sunteţi decât un abur, care se arată
puţintel, şi apoi piere“ (Iacov 4.14).