Știi câte stele se află pe cer?

Ai încercat vreodată să numeri stelele? Dacă nu, atunci nici nu trebuie să încerci, pentru că acest lucru nu a reușit să-l facă niciun om. Astăzi se află alte stele pe cer decât în iunie, în aprilie altele decât în octombrie. În Australia, cerul înstelat arată cu totul altfel decât la noi, și chiar și acolo sunt vara alte stele decât iarna. Dacă observi cu un telescop cerul înstelat, vezi mult mai multe stele decât cu ochiul liber. – Nu știe într-adevăr nimeni câte stele există? Ba da – Unul! Biblia îți dă răspunsul: Dumnezeu, Domnul le-a numărat, așa încât nu lipsește niciuna din numărul mare!

În urmă cu 3.000 de ani, oamenii au început să cerceteze lumea stelelor. Ei au constatat că stelele stau în fiecare an pe același loc. Pentru a le observa mai bine, le-au grupat în constelații, ca de exemplu: Ursa Mare, Ursa Mică, Leul, Scorpionul, Gemenii. Toate stelele vizibile cu ochiul liber au fost grupate în șase clase de mărimi. Cele mai mari au primit nume: Regulus, Vega, Capella, Sirius, Rigel și multe altele. Cele mai mici au fost denumite cu litere grecești. Pentru multele miliarde de miliarde de stele, care pot fi văzute numai cu telescoape mari, nu mai există nume. – Dumnezeu, Domnul, are pentru fiecare stea un nume. El nu trece cu vederea pe niciuna. El te cunoaște și pe tine pe nume și știe unde locuiești și cum îți merge.

Dacă mergi cu trenul prin Germania, ai nevoie de o zi întreagă de la Marea Nordului până la Alpi. Luna se află la o distanță de noi de 384.000 kilometri. Pentru această distanță, același tren ar trebui să meargă fără întrerupere 160 de zile și nopți, și aceasta cu 100 kilometri / oră. Iar luna este vecinul nostru cel mai apropiat în univers. Până la soare, acest tren ar trebui să fie pe drum peste 170 de ani. Așa de neimaginat de mari sunt distanțele între corpurile cerești! – Cât de mici sunt în schimb oamenii! De pe lună nu ai putea recunoaște cu cel mai mare telescop niciun om pe pământ, așa de mici sunt ei. Și totuși – Dumnezeu îi vede pe toți, și pe tine și tot ce faci sau nu faci. Chiar și gândurile nu le poți ascunde de El.

Steaua cea mai apropiată și importantă este soarele nostru. Pământul se mișcă într-un cerc mare în jurul soarelui și primește de la el lumină și căldură. Luna se rotește în jurul pământului. În afară de pământ se rotesc încă alte opt planete în jurul soarelui. Fiecare are calea sa prescrisă. Ele nu luminează ele însele, ci reflectă lumina soarelui. Toate celelalte stele sunt sori. Numai că ele sunt mult mai departe. Soarele nostru este mult mai mare decât pământul, ca o minge cu un diametru de un metru în comparație cu o boabă de mazăre. Dar multe stele sunt mult, mult mai mari decât soarele nostru. Pământul, cu toate construcțiile și oamenii lui, este numai un grăunte de praf în universul fără margini. Și tocmai pe noi oamenii, Isus ne iubește așa de mult, încât a venit pe pământul nostru mic, pentru a ne mântui.

Soarele ne dă lumină și căldură, și totuși nicio navă cosmică nu poate ajunge la soare. Ar fi topită și distrusă de razele lui fierbinți și ucigătoare. Atmosfera pământului protejează de razele ucigătoare și lasă să treacă prin ea doar căldura și lumina binefăcătoare. – Tot așa, noi oamenii nu putem să-L vedem pe Dumnezeu, pentru că toți am făcut rău, chiar dacă ar fi doar o minciună sau un gând rău. Noi ar trebui să dispăream în fața dreptății lui Dumnezeu. Dar Unul S-a pus înaintea noastră și a lăsat să treacă pedeapsa lui Dumnezeu peste El când a atârnat pe cruce. Acest Unul este Domnul Isus! Dacă ne punem viața sub protecția Lui, El ne va scăpa de mânia ucigătoare a lui Dumnezeu, pe care am meritat-o cu toții. Atunci, numai dragostea Lui va pătrunde spre noi.