Ia pe fiul tău (Geneza 22)

 

În acest capitol, citim pentru prima dată în Biblie că Dumnezeu „încearcă” un om. Avraam este supus unei încercări extreme. Această încercare – această probă – nu vine de la un om și nici de la Satan; ea vine, mai degrabă, de la Însuși Dumnezeu. Nu este o ispită de a face răul. Scopul încercării lui Avraam este de a pune la încercare ascultarea lui și autenticitatea credinței sale.

Dumnezeu nu-i spune: „Dă-Mi bogăția ta, dă-Mi sănătatea ta, dă-Mi mintea ta, intelectul tău, capacitățile tale”. El îi spune: „Dă-Mi fiul tău”. Pentru a-l pune cu adevărat la încercare pe Avraam, mâna lui Dumnezeu se întinde spre ceea ce îi este acestuia cel mai drag și mai prețios – spre ceea ce îi este cel mai aproape de inimă: Isaac.

Aici se descoperă credința lui Avraam: „Prin credință, Avraam a adus jertfă pe Isaac, când a fost pus la încercare; ... a adus jertfă pe singurul său fiu” (Evrei 11). Ca răspuns, Însuși Dumnezeu mărturisește: „știu acum că te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine”. Avraam l-a primit pe Isaac înapoi din morți – în sens figurat – o frumoasă prefigurare a morții și învierii lui Isus Hristos.

Ce efect profund poate avea harul lui Dumnezeu în inima unei persoane care știe să prețuiască părtășia neîntreruptă cu Dumnezeu!

După jertfa de pe muntele Moria, Dumnezeu i-a făcut lui Avraam promisiuni mărețe și ferme. Cea mai prețioasă dintre acestea este: unul dintre urmașii tăi va fi o binecuvântare pentru toate națiunile pământului. Prin aceasta, Dumnezeu Se referă la Fiul Său – Domnul Isus, Hristosul, Mântuitorul lumii. El este Cel pe care Dumnezeu „Și L-a ales”.

Jertfa pe care Dumnezeu a cerut-o de la Avraam este una pe care El Însuși a adus-o la împlinirea vremii. Ce dar! Ai acceptat deja acest dar de la Dumnezeu – pe Domnul Isus – ca Mântuitor și Domn al tău?

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.

Ioan 3.16

„Abate-mi ochii de la vederea lucrurilor deșarte...”

 

„Abate-mi ochii de la vederea lucrurilor deșarte...”

Psalmul 119.37

Este această cerere a psalmistului, și rugăciunea ta neîncetată? Fie ca Domnul să-ți dăruiască puterea de a-ți întoarce privirea de la tot răul pe care lumea îl înfățișează prin cuvinte și imagini.

Satan, care îi atrage pe cei necredincioși în păcate tot mai mari și mai grosolane, încearcă, de asemenea, să-i rătăcească pe credincioși - deși nu-i mai poate revendica pentru sine -pentru ca aceștia să devină nefericiți, iar mărturia lor în această lume să-și piardă strălucirea.

Domnul Isus te va ocroti dacă petreci mult timp în părtășie cu El prin rugăciune. Ori de câte ori diavolul încearcă să-ți arate ceva - iar el prezintă întotdeauna lucruri rele sau ademenitoare - strigă imediat către Domnul; atunci vrăjmașul va fugi, căci Domnul Isus răspunde la rugăciunea ta pe loc.

Salvatorul Sabinei

 

Era puțin după miezul nopții. Totul era cufundat într-un somn adânc. Întreg satul era liniștit, inclusiv casa Sabinei și a părinților ei. Însă Norle, pisica familiei, nu-și găsea liniștea la picioarele patului Sabinei, locul unde dormea ​​de obicei. Tresărind la auzul unui trosnet și zărind o strălucire puternică, asemenea unui foc, a scos un mieunat puternic și a sărit direct pe fața Sabinei.

Sabina s-a trezit într-o clipită. Ce s-a întâmplat? A simțit miros de fum, iar când a deschis ușa dormitorului, un val de căldură a lovit-o. Casa scării era cuprinsă de flăcări. O panică puternică a pus stăpânire pe ea. Casa ardea – ce trebuia să facă? Să sune la pompieri – da! A vrut să coboare la parter și să-și trezească părinții, dar nu a putut; scara era deja în flăcări. Calea îi era tăiată. Conștientizând gravitatea situației, Sabina s-a repezit la fereastră și a privit în jos, disperată. Era prea sus ca să sară. Era prinsă în capcană. A început să plângă cu suspine: „Ce să fac acum?” Apoi, i-a venit un gând: rugăciunea – da, putea să se roage. „Doamne Isuse”, a spus ea cu voce tremurândă, „uite, sunt aici în camera mea; arde, și nu am nicio cale de scăpare. Te rog, salvează-mă – și pe mami, și pe tati, de asemenea.” Abia a rostit aceste cuvinte, că o grindă s-a prăbușit chiar în fața ușii ei.

Luată prin surprindere, a sărit în picioare. Stai - ce s-a auzit? Cineva îi striga numele. S-a grăbit din nou spre fereastră. Și-a văzut părinții jos, dar lângă ei se afla un băiat care dădea frenetic din mâini. O, nu - era Manuel, băiatul pe care nu-l putea suferi, băiatul pe care nu-l plăcea nimeni.

Dar acum, el era singura ei speranță. „Sabina, nu te teme - te voi da jos de acolo! Îți voi arunca frânghia; leag-o bine sus!” a strigat el, cât a putut de tare. Zis și făcut. Apoi, Manuel s-a cățărat, a luat-o pe Sabina în spate - pe spatele lui puternic - și, împreună, au coborât.

Acolo a fost îmbrățișată de părinții ei, care fuseseră extrem de îngrijorați pentru fiica lor. Însă Sabina avea un singur lucru în minte. S-a apropiat de Manuel și și-a cerut scuze pentru comportamentul ei răutăcios de mai demult. De atunci înainte, cei doi au fost văzuți adesea împreună. Sabine nu a uitat niciodată că Dumnezeu îl trimisese pe fostul ei „dușman” să-i fie salvator.

Ce credeți că putem învăța din această întâmplare? Cunoașteți pe cineva pe care toți ceilalți copii îl resping? Îl respingeți și voi? Dacă da, gândiți-vă la Sabina! Dumnezeu S-a folosit tocmai de băiatul pe care ea – și toți ceilalți – nu-l plăceau și îl respingeau, pentru a o salva. În ochii lui Dumnezeu, acel băiat era la fel de prețios ca oricine altcineva. Să ne străduim să fim buni, chiar și față de copiii sau oamenii pe care, poate, nu-i prea simpatizăm. Domnul Isus ne va ajuta în acest sens și ne va binecuvânta.

Ceva mai bun...

 

Un bărbat în vârstă a fost întrebat odată:

- Îl iubiți pe Domnul Isus?

- Da, a răspuns el, Îl iubesc - dar știu ceva și mai bun.

- Ceva mai bun decât a-L iubi pe Mântuitorul...

- Da - Domnul Isus mă iubește și mă va duce la destinația glorioasă.

Petru a putut, cu siguranță și pe bună dreptate, să spună: „Da, Doamne, știi că Te iubesc”. Însă el știa că poate afirma acest lucru doar pentru că Domnul Isus nu a încetat niciodată să-l iubească și să Se roage pentru el.

 

Recolta

    Fructele din pomi și cerealele de pe câmp sunt gata de recoltare. Poate că, atunci când ți-ai vizitat rudele sau prietenii, ai asistat la recoltarea cartofilor ori la culesul merelor, perelor sau prunelor. Apoi a urmat pregătirea acestora pentru a fi folosite. În astfel de momente, există atâtea lucruri care te pot uimi și din care poți învăța.

   Însă, pentru a ajunge la recoltare, trebuie să se întâmple multe alte lucruri. Ce crezi că „parcurge” un măr înainte de a fi gata pentru a fi cules?

   Primăvara, mărul face flori. Acestea sunt polenizate de insecte, precum albinele. Apoi, florile cad, iar în locul lor începe să se formeze un măr mic. Acesta poate crește, deoarece pomul absoarbe din sol, prin rădăcini, apă și „substanțe nutritive”, le transportă în ramuri și, astfel, hrănește merele.

   Pentru oameni, acest lucru necesită, în mod firesc, mai puțin efort decât alte activități - cum ar fi cultivarea plantelor, care trebuie mai întâi semănate și apoi udate cu regularitate. Totuși, pentru ca orice să poată crește, este întotdeauna nevoie de o cantitate suficientă atât de ploaie, cât și de soare. În același timp, niciunul dintre aceste elemente nu trebuie să fie în exces. Este un lucru bun că Dumnezeu guvernează vremea. O recoltă bogată este un dar de la Dumnezeu; cei care înțeleg acest lucru Îi sunt recunoscători Lui. La urma urmei, fără ploaie și soare, nu pot crește fructe sau legume - iar fără fructe sau legume, omul s-ar putea trezi cu ușurință în situația de a nu avea suficientă hrană.

   De aceea avem, toamna, sărbătoarea recoltei – un moment în care, în trecut, oamenii Îi mulțumeau lui Dumnezeu după ce strângeau recolta și puneau la păstrare proviziile de hrană pentru iarnă.

   Ești și tu recunoscător pentru lucrurile pe care le-ai primit? Suficientă mâncare, o casă călduroasă, familia și prietenii, și multe altele... Îți mai vine în minte și altceva? Dacă da, roagă-te Domnului Isus și spune-i „MULȚUMESC” pentru toate acestea.