Durerea de stomac

 
   Sandra avea treisprezece ani și fusese întotdeauna sănătoasă. Acum, mai ales dimineața, suferea de dureri de stomac. Deși doctorul i-a prescris tablete, durerea nu a dispărut. De aceea, a trebuit să meargă la spital.
   Pediatrul care a examinat-o acolo nu a găsit nimic în neregulă. Toate examinările au fost neconcludente. Medicul s-a gândit chiar dacă Sandra n-ar trebui să fie operată.
   Dar apoi a aflat că Sandra avea o mare întristare: Era mereu tachinată și batjocorită la școală, așa că îi era frică să meargă la școală dimineața. Avea mereu dureri de stomac și greață din cauza anxietății și a îngrijorării sale. De asemenea, îi era teamă să le spună celorlalți despre acest aspect.
   Sandra nu știa că există Cineva căruia Îi poți spune totul. Ea nu Îl cunoștea pe Domnul Isus, care vrea să ne ia toată durerea. Cu bucurie, medicul a putut să-i vorbească fetei despre Cel care o iubește și vrea să o ajute să meargă la școală fără teamă. Domnul Isus a murit pe crucea de la Golgota din dragoste pentru oamenii care sunt departe de Dumnezeu prin păcatul lor. Făcând acest lucru, El a deschis calea, pentru ca oricine vine la El și își mărturisește păcatele să nu piară, ci să aibă viața veșnică (Ioan 3.16). Iar celor care cred în El, Domnul Isus le spune: "Eu sunt cu voi în toate zilele..." (Matei 28.20), chiar și la școală.

   Poate că sunt mulți copii care au o durere de stomac cauzată de frică și de tristețe! Îi îndemnăm să meargă la Domnul Isus, să-I spună Lui necazul lor. El vrea să îi ajute să scăpe de frică. El vrea chiar să le-o ia și să le dea în schimb bucurie.

Acțiunea pe timp de noapte și de ceață

 
   Dirk era la cumpărături cu mama lui. Se plimbau pe principala stradă comercială din oraș. Dintr-o dată, băiatul de opt ani s-a oprit și a arătat spre un perete:
   - Uite, mamă, ce scrie pe peretele de acolo! Cineva a scris pe el Isus trăiește. Cred că este grozav!
   Mama a devenit gânditoare. Dar apoi a spus:
   - Și eu consider că este frumos când cineva Îl mărturisește pe Domnul Isus și răspândește vestea bună despre Mântuitorul. Dirk a dat din cap.
   - Dar crezi, a continuat mama, că este corect să pictezi pe pereții caselor altora și să provoci pagube? Dacă pulverizezi ceva pe un perete fără permisiune, trebuie să o faci pe ascuns pentru a nu fi prins, pentru că deteriorezi proprietatea altcuiva. Cu siguranță, un creștin nu ar trebui să facă așa!
   Dirk a ridicat din umeri. Probabil că nu o înțelesese prea bine pe mama sa.
   Mama a observat.
   - Nu crezi, a spus ea, că toți cei care cred în Domnul Isus ar trebui să mărturisească despre El în mod deschis? Acțiunile pe timp de noapte și de ceață care trebuie făcute în secret cu siguranță nu Îl bucură pe Mântuitorul, chiar dacă mesajul este bun.

   Lasă-te încurajat să-L mărturisești pe Domnul Isus în mod corect. El îți va da curaj și putere. În mod sigur!
 

Te rog, nu te mișca!

 

   Marc dorea să fie salvat. El știa că nu se afla într-o poziție bună în fața lui Dumnezeu, cel puțin nu suficient de bună. De aceea s-a străduit să se roage sincer și să ducă o viață corectă: A devenit mai atent și mai înțelegător și a ajutat acolo unde a putut. Dar, în ciuda tuturor eforturilor sale, nu se simțea nici altfel, nici mai bun, după cum i-a spus prietenului său.

   Acesta l-a ascultat și apoi l-a întrebat:

   - Marc, ai plutit vreodată pe apă?

   - Da, desigur, a fost răspunsul surprins.

   - Și ți s-a părut ușor?

   - Nu la început, a mărturisit Marc, pentru că întotdeauna am vrut să mă mișc. Nu-mi venea să cred că apa mă va purta fără niciun efort din partea mea. Așa că am început să mă zbat și apoi, bineînțeles, m-am scufundat.

   - De ce poți pluti acum?, l-a întrebat prietenul său. Marc a răspuns:

   - Am învățat că trebuie să mă opresc din a lovi apa. Acum este foarte simplu: mă întind pe spate, nu mă mișc și am încredere că apa mă va purta.

   Prietenul său a dat din cap:

   - Marc, Dumnezeu nu Se așteaptă ca tu să te rogi sau să faci un efort pentru a fi salvat. El nu îți spune să aștepți să ai sentimente mai bune. Nu, El îți cere să crezi în Cuvântul Său. El vrea ca tu să accepți ceea ce vrea să-ți dea - fără niciun efort din partea ta. El te întreabă: Crezi că pot face acest lucru? Și dacă tu crezi, așa va fi.

 

   Așadar, ce trebuie să facă cineva care se simte pierdut pentru a fi salvat? Trebuie să creadă în Mântuitorul Isus Hristos. Apoi el este îndreptățit prin credință, adică "declarat neprihănit" - fără niciun efort din partea lui (Faptele Apostolilor 16.30,31; Romani 3.28).

Barza credincioasă

 

   În primele zile ale primăverii din anul 1879, copiii din Löwendorf, în apropiere de Trebbin, erau foarte agitați, deoarece berzele sosiseră și se pregăteau să își repare vechiul cuib de pe acoperișul unui hambar. Tineri și bătrâni au fost încântați, mai ales când, câteva săptămâni mai târziu, două berze tinere s-au alăturat familiei de berze.
   Într-o zi, zgomotul înăbușit al tunetului a anunțat apropierea unei furtuni. Nori negri și întunecați au acoperit cerul, iar fulgere strălucitoare l-au brăzdat. O furtună teribilă a izbucnit deasupra zonei Trebbin. Dintr-o dată s-a auzit un tunet violent care aproape i-a asurzit pe locuitorii din Löwendorf, iar mulți s-au rugat: "Doamne, ai milă de noi!". Fulgerul lovise hambarul pe acoperișul căruia trăiau berzele.
   Curând, flăcările s-au înălțat spre cer și s-au îndreptat spre cuib. Berzele adulte au văzut pericolul în care pluteau puii lor; au stat lângă ei și s-au gândit ce aveau de făcut.
   Deodată, barza mamă a apucat unul dintre pui cu ciocul ei lung și l-a dus pe o pajiște din apropiere, însoțită de cealaltă barză. Aceasta din urmă a rămas cu puiul salvat ca să-l păzească, în timp ce mama a zburat imediat înapoi la locul incendiului.
   Focul pusese deja stăpânire pe cuib. Barza se învârtea în jurul acoperișului în flăcări. Probabil că puiul s-a încălzit prea tare, a devenit neliniștit, a zburat din cuib și a căzut în hambarul în flăcări.
   În clipa următoare, mama barză a dispărut și ea în fum și flăcări. Se credea deja că ambele erau pierdute când barza a reapărut brusc deasupra acoperișului și, purtându-și puiul în cioc, a zburat, aparent nevătămată.
   A doua zi, o barză a fost găsită ghemuită la pământ în piața din Trebbin. Nu se mai putea ține pe picioare. Un polițist a ridicat-o și a văzut că avea arsuri pe ambele coapse și a recunoscut în ea barza curajoasă care își salvase cei doi pui din flăcările din Löwendorf. El a dus animalul la primărie și a raportat incidentul primarului.
   Veterinarul care fusese chemat a prescris comprese cu ulei de in, iar doamna barză a acceptat de bunăvoie tratamentul și îngrijirea în curtea primăriei. Acolo nu a dus lipsă nici de hrana preferată, deoarece școlarii din Trebbin i-au adus pacientei o mulțime de broaște, pe care aceasta le mânca întotdeauna cu multă poftă.
   În cele din urmă, barza tată descoperise și el unde se afla soția sa bolnavă; de atunci încolo, nu a încetat niciodată să îi facă o vizită zilnică pentru a vedea ce mai face și pentru a-i da un raport despre berzele copii. Barza tată îi îngrijea și le asigura tot felul de bunătăți pe care le puteau mânca puii. Întregul oraș Trebbin s-a interesat de oaspetele deosebit. Chiar și primarul venea zilnic să vadă dacă ordinele medicului erau respectate.
   După aproximativ 14 zile, barza s-a însănătoșit și s-a întors la familia ei, după ce și-a exprimat recunoștința sinceră față de locuitori și mai ales față de școlarii prietenoși din Trebbin, făcând zgomot cu ciocul ei de pe acoperișul primăriei.
   Ce ne spune această povestire? Dacă găsim o dragoste maternă atât de emoționantă chiar și printre păsări, cu cât mai mult Dumnezeu, care a creat toți oamenii și animalele, ne iubește și ne poartă de grijă nouă, copiilor!

Rămas pe marginea drumului

 

   Sunt sigur că unii șoferi au trecut prin aceeași situație ca și mine acum câțiva ani: Am tot amânat să fac plinul la timp, iar apoi indicatorul de combustibil era deja în zona roșie! Și atunci, m-am gândit: "Va fi de ajuns pentru a ajunge acasă, nu este atât de departe..." - Dar, deodată, mașina a fost smucită și abia am reușit să o opresc pe marginea drumului.

   A fost o situație neplăcută, chiar dacă nu au fost alte neplăceri, pentru că aveam la mine o canistră de rezervă. Dar poate ați văzut și voi vreodată o mașină parcată pe marginea drumului, iar la câțiva kilometri mai departe un șofer singuratic cu o canistră goală în mână în căutarea unei benzinării? Acest lucru este foarte neplăcut! Așadar, este mai bine să realimentăm regulat, adică suficient de devreme, deoarece o mașină are nevoie de combustibil pentru a merge.

   Dar și tu, dragul meu prieten, ai nevoie în mod regulat de "combustibil" pentru viața ta spirituală cu Domnul Isus. Acest lucru îl primești în contactul tău constant cu Domnul Isus. El vrea să-ți vorbească prin Cuvântul Său, Biblia, iar tu poți vorbi cu Mântuitorul tău în rugăciune. Fă-o zilnic! În caz contrar, se poate întâmpla ca viața ta spirituală să "înceapă să se bâlbâie", să îți lipsească puterea și bucuria și chiar să "rămâi pe drum". Nu permite să ajungi așa de departe!