Vremea

 

Vremea este un subiect important, nu-i așa? Pentru unii este prea cald, pentru alții prea frig; unora li se pare că este prea multă ploaie, iar altora că este prea multă secetă. Este foarte ciudat!

Dimineața, când mă trezesc, primul lucru pe care îl fac este să fug la fereastră sau la ușă ca să respir aerul proaspăt. Am învățat acest lucru de la mătușa mea Frida – care, din nefericire, nu mai este printre noi. Când strălucea soarele, ea spunea mereu: „Dumnezeu ne dă soare ca să putem trăi și să ne bucurăm”. Când ploua, spunea: „Îți mulțumesc pentru apa proaspătă și sănătoasă care permite ca totul să crească și să înflorească”. Când bătea vântul puternic, Îi mulțumea și pentru el, deoarece acesta dădea păsărilor, de deasupra oceanului, puterea necesară pentru călătoriile lor lungi. Știa să găsească imediat ceva frumos în orice. Avea o inimă cu adevărat recunoscătoare.

Dar să revenim la vreme: în această dimineață, I-am mulțumit lui Dumnezeu că nicio furtună violentă nu ne-a inundat, că soarele încă strălucește, că recoltele cresc și că suntem în viață. Vrei să mi te alături? Recunoștința aduce bucurie și Îl onorează pe Dumnezeu!

Mmm - delicios!

 

O brutărie este un loc minunat. Mai ales după-amiaza, când nu mai este atât de cald înăuntru. Mirosul pâinii proaspăt coapte este pur și simplu minunat.

Eli și Cătălina se plictisesc. De la ora unu s-au dat cu rolele. Acum se gândesc la ce ar putea să se joace.

- Hai să mergem în brutărie, sugerează Eli.

Cătălina nu prea are chef. În brutărie poate merge în fiecare zi. Dar momentan nu-i vine în minte nimic mai bun de făcut. Așa că merge cu prietena ei.

La fereastră, în dreapta cuptorului, se află multe pâini pe raft. Abia au fost scoase din cuptor acum o oră și sunt încă fierbinți.

- Hai să gustăm o pâine! Îmi place foarte mult pâinea proaspătă, spune Eli.

- Nu se poate! Tata vrea să vândă pâinile astăzi. Pleacă imediat cu căruța, o avertizează Călălina pe Eli. Totuși, Eli nu renunță, și în cele din urmă Cătălina se lasă înduplecată. Împreună scot o pâine de pe rândul cel mai de jos și rup o bucată. Ce gust minunat are!

- Acum trebuie doar să o punem înapoi așa încât să nu observe nimeni nimic, spune Eli, și apoi să plecăm cât mai repede de aici.

Eli își ia rămas bun pe fugă de la prietena ei. Nu vrea neapărat să fie de față când tatăl Călălinei observă că au rupt din pâine. Când încarcă pâinile, tatăl vede imediat ce s-a întâmplat. Eli este norocoasă, își spune Cătălina, când seara iese la iveală că ea fusese vinovata.

Iar Eli? Nefericită, stă în camera ei. Se simte vinovată pentru că și-a instigat prietena și acum sigur va fi pedepsită pentru ceea ce făcuseră. Înainte să se culce, îi vine în minte cum poate să repare totul. Se roagă: Doamne Isuse, te rog să mă ierți că am mâncat din pâine astăzi după-amiază și că am ispitit-o și pe Cătălina. Astfel, a pus lucrurile în ordine cu Isus Hristos. Totuși, ea va avea din nou o conștiință cu adevărat bună doar după ce își va cere scuze la Cătălina și la tatăl ei.

Cartea care a călătorit în jurul lumii (5)

 Întoarcerea acasă și cartea minunilor

Când Marco Polo s-a întors în Veneția după mai bine de patruzeci de ani, aproape nimeni nu-l mai recunoștea. Familia lui credea că a murit de mult. Dar el s-a întors acasă. Era mai în vârstă, dar totodată mai experimentat și cu povești care au schimbat lumea.

La scurt timp după aceea, el a fost implicat într-un război între Veneția și rivala sa, Genova. A fost capturat și a stat într-o temniță din Genova. Dar chiar și acolo, spiritul său de aventurier nu l-a părăsit. El i-a dictat scriitorului Rustichello din Pisa, un tovarăș de celulă, toate experiențele sale. Așa a apărut o carte care a încântat oamenii din toată Europa: Cartea minunilor, sau Il Milione (Milionul).

A fost prima descriere detaliată a Chinei, Indiei și Asiei pe care cititorii europeni o văzuseră vreodată. Mulți nu îl credeau, spuneau că exagerează enorm. Unii îl numeau mincinos. Totuși, majoritatea descrierilor lui s-au dovedit a fi surprinzător de exacte.

Chiar și Cristofor Columb, descoperitorul Americii, a citit cartea lui Marco Polo. Exemplarul său personal cu notițe scrise de mână a fost păstrat până astăzi. În căutarea unei rute maritime către China, el a dat, după cum se știe, peste un alt continent. Și aceasta este tot o poveste fascinantă.

Marco Polo a murit în anul 1323 la Veneția, aproape la vârsta de 70 de ani. Se spune că pe patul de moarte a spus: „N-am povestit nici măcar jumătate din ce am văzut.”

Cartea care a călătorit în jurul lumii (4)

 

La curtea Marelui Han

Kublai Han era nepotul legendarului Gingis Han, care odată cucerise aproape toată Asia. Kublai conducea un imperiu mongol uriaș, care se întindea de la China până în Persia. Palatul său era de o splendoare uluitoare: săli aurii, perdele de mătase și grădini la fel de mari ca parcurile.

Tânărul Marco Polo era copleșit. Dar Kublai Han era de asemenea fascinat de acest tânăr curios și deștept din îndepărtata Europă.

Marco a învățat repede limba și obiceiurile mongolilor. A explorat țara cu ochii larg deschiși și cu inima plină de uimire. Kublai Han l-a apreciat atât de mult, încât l-a numit observatorul și trimisul său personal. În misiunea hanului, Marco a călătorit prin tot uriașul imperiu până la Beijing, ale cărui străzi drepte ca liniile și ziduri imense ale orașului l-au impresionat profund.

China era atunci înainte în multe privințe față de Europa. Oamenii cunoșteau deja hârtia, tiparul, banii de hârtie și porțelanul, în timp ce europenii încă visau la ele. Marco Polo era uimit că acea lume străină era superioară în multe privințe Veneției sale natale.

Șaptesprezece ani a petrecut Marco Polo în serviciul Marelui Han, departe de casă.

Cartea care a călătorit în jurul lumii (3)

 Începe marea călătorie

Ceea ce astăzi ar fi o călătorie lungă cu avionul, în trecut însemna luni sau chiar ani de eforturi pe cai sau pe cămilă. Cei trei bărbați din familia Polo au călătorit prin Țara Sfântă, Armenia, Caucaz, Persia (Iran-ul de astăzi) și Uzbekistan. Tatăl, fiul și unchiul au continuat să străbată drumurile de munte prin Munții Pamir, cu vârfurile lor de 6.000 până la 7.000 de metri, prin deșerturile fierbinți din Asia Centrală și, în cele din urmă, prin faimosul deșert Gobi și periculosul deșert Takla Makan, unul dintre cele mai neprielnice peisaje de pe pământ.

Căldura, frigul, furtunile și bolile îi însoțeau. Marco însuși s-a îmbolnăvit grav pe drum și a avut nevoie de luni întregi ca să-și revină. A fost o aventură în care nu era clar dacă se vor întoarce vreodată acasă. Au parcurs mai mult de 8.000 de kilometri și călătoria a durat peste trei ani.

Și apoi - în sfârșit - s-au aflat în fața celui mai mare imperiu din lume. Nu a mai fost mult până când au ajuns în Shangtu (Xanadu), reședința de vară a Marelui Han.