Ridicați-vă ochii! (Geneza 13)

 

Avraam devenise „bogat”, foarte bogat, în Egipt. Avea vite, argint și aur. Dar această bogăție nu-i fusese dată de Dumnezeu, ci de Faraon, care îi făcuse „bine” lui Avraam de dragul Sarei.

Apoi, Avraam s-a întors în patria lui, la Betel. Acolo, tocmai din cauza acestei bogății, a izbucnit curând un conflict între păstorii turmei lui Avraam și păstorii turmei lui Lot. Bogăția pe care o dobândise în Egipt nu i-a adus nicio bucurie; dimpotrivă, a devenit cauza conflictului și a disputei, și aceasta în prezența locuitorilor Canaanului!

Dar acest conflict nu a durat mult.

Avraam revenise la altar și își cunoștea chemarea: să fie un martor al lui Dumnezeu și o binecuvântare pentru lume. Cu o credință fermă în dragostea, bunătatea și înțelepciunea lui Dumnezeu, el i-a permis nepotului său să-și aleagă locul de ședere, hotărât să se despartă în pace de Lot.

Și ce a făcut Lot? „Și-a ridicat ochii”, a văzut și a ales cele pământești, cele temporale, cele trecătoare, un loc unde să locuiască în Sodoma, care în curând va deveni locul judecății.

Și Avraam „și-a ridicat ochii” - dar la porunca lui Dumnezeu. De dragul Domnului, el a renunțat la posesiunile pământești, temporale, trecătoare. Aceasta a fost urmată de o recompensă. Și ce recompensă: promisiuni divine, asigurări pentru vremuri „veșnice”!

Avraam „a locuit lângă stejarii lui Mamre, care sunt lângă Hebron. Și acolo a zidit un altar Domnului.” Ferice de Avraam!

„O, cât de mare este bunătatea Ta pe care o păstrezi pentru cei care se tem de Tine și pe care o arăți ​​celor care se încred în Tine, în fața fiilor oamenilor!” (Psalmul 31.19).

Oricând

 

   Un mic băiat birmanez a primit permisiunea părinților săi de a merge la o școală misionară creștină pentru a învăța să citească și să scrie. După un timp, părinții au observat, spre marele lor regret, că fiul lor nu mai credea în zeii strămoșilor săi.

   Atunci, tatălui i-a venit o idee ingenioasă. Și-a dus copilul la unul dintre templele impresionante din orașul apropiat, unde, printre bijuterii prețioase din aur și pietre valoroase, se afla o statuie mare a zeului său.

   „Uite, băiete”, a spus el, „Dumnezeul nostru poate fi văzut, dar creștinii nu-L pot vedea pe Dumnezeul lor.”

   Băiatul a răspuns: „Da, tată, este adevărat. Noi Îl putem vedea pe dumnezeul tău. Dar El nu ne poate vedea pe noi. Și noi, creștinii? Noi nu-L putem vedea pe Dumnezeul nostru, dar El ne vede oricând. Nu-i așa că este mult, mult mai bine?”

Prea târziu

 

O lună

La o întâlnire de evanghelizare, un tânăr părea să fi fost profund mișcat. Un prieten credincios a vorbit cu el și l-a îndemnat să ia atunci decizia pentru Domnul Isus. Dar tânărul a ezitat și în cele din urmă a spus:

- Mă voi preocupa cu această întrebare după ce termin examenele; mai am cam o lună de învățat pentru acestea.

Patru săptămâni mai târziu, tânărul s-a înecat într-un lac.

 

O săptămână

O tânără era foarte neliniștită de mântuirea sufletului ei. Din cauza aceasta, într-o noapte, nu a putut dormi. Atunci s-a dat jos din pat și s-a plimbat prin dormitor. Știa că nu putea amâna această decizie. A doua zi dimineața a vorbit cu mama ei despre această decizie. Mama ei a îndemnat-o, de asemenea, să vină la Domnul Isus cu păcatele ei. Pentru a se calma, tânăra și-a luat jurnalul și a scris în el: „Săptămâna viitoare, trebuie să mă ocup în sfârșit de mântuirea sufletului meu.”

Două zile mai târziu s-a îmbolnăvit grav, și-a pierdut cunoștința pentru o vreme, iar când și-a revenit cu puțin timp înainte de moarte, a șoptit:

„O săptămână prea târziu!”

 

O zi

La o întâlnire de evanghelizare, o tânără a fost încurajată să-L accepte pe Domnul Isus ca Mântuitor personal.

„Voi face aceasta mâine seară”, a fost răspunsul ei.

În seara următoare urma să meargă la dans cu un tânăr. S-a dus în dormitorul ei să se îmbrace. Trecuse cam mult timp. Când mama ei s-a dus în sfârșit să vadă ce face, și-a găsit fiica moartă pe pat. Așteptase o zi prea mult pentru a veni la Domnul Isus!

 

O oră

O tânără participase la o întâlnire de evanghelizare cu părinții ei. După ce au urcat în mașină și erau pe punctul de a pleca acasă, părinții și-au îndemnat copilul să ia lucrurile în serios și să vină la Domnul Isus. Dar fata a refuzat. Câteva momente mai târziu, mașina a derapat, s-a izbit de un stâlp de electricitate și a fost distrusă. Fata a murit pe loc.

Contează cum spui...

 Un sultan a visat că și-a pierdut toți dinții.

Imediat după ce s-a trezit, l-a întrebat pe un interpret de vise despre semnificația visului. „O, ce nenorocire, domnule!”, a exclamat interpretul. „Fiecare dinte pierdut semnifică pierderea unuia dintre cei dragi!”

„Ce spui, obraznicule!”, a strigat sultanul furios. „Cum îndrăznești să-mi spui așa ceva? Ieși de aici!” Și a dat ordinul: „Cincizeci de lovituri de bici pentru acest om obraznic!”

Un alt interpret de vise a fost chemat și adus în fața sultanului. Când a auzit visul, a exclamat: „Ce noroc! Ce mare noroc! Domnul nostru va trăi mai mult decât toți din familia sa!”

Atunci, fața sultanului s-a luminat și a spus: „Mulțumesc, prietene! Du-te imediat cu trezorierul meu și roagă-l să-ți dea cincizeci de monede de aur!”

Pe drum, trezorierul i-a spus: „Nu ai interpretat visul sultanului nicidecum diferit față de primul interpret de vise!”

Cu un zâmbet viclean, omul deștept i-a răspuns: „Ține minte, poți spune multe lucruri; contează cum le spui!”

Cât de mult iubesc eu...

 

Cât de mult iubesc eu legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea.

Psalmul 119.97