Eu îl cunosc (Geneza 18)

 

Este foarte impresionat când vedem cum Dumnezeu este atât de binevoitor și vine să-l viziteze pe Avraam în formă vizibilă și să-Și reafirme personal promisiunea Sa cu privire la un moștenitor:

„La anul pe vremea aceasta Mă voi întoarce negreșit la tine; și iată că Sara, soția ta, va avea un fiu.”

Într-o zi, la amiază, Dumnezeu L-a vizitat pe Avraam la stejarii lui Mamre, la trei kilometri nord de Hebron, pe drumul spre Ierusalim. Mamre înseamnă „putere”, iar Hebron „părtășie”. Acolo, Avraam a putut să-Și primească oaspetele ceresc. Condiția prealabilă pentru aceasta, însă, a fost ascultarea lui Avraam și separarea lui de orice rău. Căci a fi copil și a fi copil ascultător nu sunt același lucru. Un tată îi iubește pe amândoi. Dar numai copilului ascultător îi va mărturisi gândurile și planurile sale. La fel este și cu Dumnezeu. El spune:

„Să ascund eu oare de Avraam ce am să fac? ... Căci Eu îl cunosc...” Avraam a fost apoi pus la curent și cu planul lui Dumnezeu de judecată asupra locuitorilor Sodomei.

 

„Dacă Mă iubește cineva, va păzi cuvântul Meu și Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el și ne vom face locuința împreună cu el.”

Ioan 14.23

Căci din El, prin El și pentru El sunt toate

 

„Căci din El, prin El și pentru El sunt toate. A Lui să fie slava în veci! Amin.”

Romani 11.36

Jean-Henri Fabre (8)

 

Provocarea ta

Ce poți învăța de la Jean-Henri Fabre?

1. Uită-te cu atenție! Ia-ți timp să observi lucrurile mici din natură. O furnică, un păianjen, un gândac - fiecare ființă are o poveste de spus.

2. Nu te lăsa oprit de dificultăți. Fabre a provenit din cele mai sărace condiții și totuși a devenit un mare om de știință. Cu ajutorul lui Dumnezeu și cu efortul tău, și tu îți poți realiza visele.

3. Dă-i onoare lui Dumnezeu. Când descoperi minunile creației, nu uita să-i mulțumești Celui care le-a creat. Fabre spunea: Eu Îl văd zilnic pe Dumnezeu. Și tu Îl poți întâlni pe Dumnezeu, marele Creator, în natură.

4. Gândește-te! Fabre a avut curajul să gândească împotriva curentului științific. Chiar dacă mulți susțineau că teoria evoluției este dovedită, observațiile din natură au spus altceva. Ai curajul să pui întrebări critice, să gândești singur și să împărtășești gândurile tale cu profesorii sau colegii tăi.

Data viitoare când vezi o viespe, un păianjen sau un țânțar, să te gândești că privești o minune creată de Dumnezeu – spre onoarea Numelui Său și ca semn pentru toți care au ochi de văzut.

Desigur, poate că aceste animăluțe sunt câteodată neplăcute și mai bine le ocolești. Dar Jean-Henri Fabre ne-a învățat că privim cu uimire la creație. Să-i urmăm exemplul – nu numai ca cercetători, ci și ca oameni care recunosc în natură semnătura Creatorului lor.

Jean-Henri Fabre (7)

 

Ce spune Biblia

Biblia afirmă mereu ceea ce Plinius și Fabre au descoperit în natură: „Cât de multe sunt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înțelepciune. Pământul este plin de bogățiile Tale” (Psalmul 104.24).

Făcut cu înțelepciune – tocmai aceasta vedem la viespea Cerceris, la fluture și la gândacul Byctiscus populi: înțepătura perfectă, instictul precis, designul genial – toate acestea sunt dovada unei planificări bine gândite și nu a întâmplării.

„Însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și divinitatea Lui se văd lămurit, de la creerea lumii, fiind înțelese de minte, prin lucrurile făcute de El, așa că nu se pot dezvinovăți” (Romani 1.20).

Pavel spune aici: Dacă privim la creație, Îl putem recunoaște pe Dumnezeu – puterea și natura Sa divină. Insectele sunt un exemplu foarte bun în acest sens. Dacă vezi cât de precis lucrează aceste creaturi minuscule, vezi inteligența și puterea marelui nostru Creator.

„Nu se vând oare două vrăbii cu un ban?” (Matei 10.29).

Domnul Isus spune că Dumnezeu Se îngrijește chiar și de cele mai neînsemnate păsări. La fel Se îngrijește de fiecare gândac; și cu cât mai mult Se îngrijește de fiecare om în parte. Cele mai mici creaturi au primit de la Dumnezeu tot ce aveau nevoie pentru a supraviețui: instinctul perfect, forma perfectă a corpului și instrumentele potrivite.

 

„Cerurile spun slava lui Dumnezeu și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui” (Psalmul 19.1).

Stelele povestesc despre măreția lui Dumnezeu – dar și un mic gândac. Dacă înțelegi cum lucrează un răsucitor de frunze, te poți doar minuna și Îl poți lăuda pe Dumnezeu.

Jean-Henri Fabre (6)

 

Măreția în cele mai mici lucruri

Chiar și vechii romani au recunoscut acest adevăr. Savantul roman Plinius cel Bătrân (23-79 d.Hr.) a scris în lucrarea lui celebră „Istoria naturală” despre insecte: „De ce a echipat natura țânțarul cu atât de multe organe de simț? Unde i-a pus vederea? Unde i-a adăugat gustul? Unde a însămânțat mirosul? Unde a suflat acea voce aspră și relativ puternică? Cu ce finețe i-a fixat aripile, i-a alungit picioarele, i-a amenajat cavitatea goală ca abdomen și i-a aprins setea nemărginită de sânge, mai ales de sânge uman? Cu ce îndemânare i-a ascuțit acul pentru a pătrunde în piele și l-a creat cu dublă artă, făcându-l ascuțit pentru înțepare și în același timp gol pentru supt?

Admirăm umerii elefanților, cefele taurilor și atacurile lor sfidătoare, lăcomia de pradă a tigrilor și coamele leilor, în timp ce natura nu este nicăieri mai desăvârșită decât în cele mai mici animale.”

Plinius a trăit cu mult înainte de inventarea microscopului și nu a putut să privească în interiorul insectelor. De asemenea, el nu era un om credincios. Totuși, a recunoscut că desăvârșirea de neînțeles a acestor ființe minuscule ne îndreaptă spre un „duh superior”.

Aproape 2000 de ani mai târziu, Jean-Henri Fabre a confirmat această constatare prin observațiile sale minuțioase. Și astăzi, în secolul al XXI-lea, acest adevăr este mai actual ca niciodată.