Salvat la vârsta de 9 ani

 

Când Policarp, martirul, a fost adus înaintea împăratului roman, acesta l-a întrebat: „Ești creștin?”

„Sunt un urmaș al Domnului Isus.”

„Trebuie să-L tăgăduiești pe Isus și să le aduci jertfe zeilor mei, altfel te voi arunca în fața leilor.”

Dar Policarp a refuzat să-Și tăgăduiască Mântuitorul. Atunci împăratul s-a mâniat și a spus: „Dacă nu-L tăgăduiești pe acest Isus, te voi arde de viu.”

Policarp a răspuns: „Timp de 86 de ani I-am slujit Domnului meu; nu-L pot nega acum.”

Atunci a fost legat de un stâlp și a mers bucuros la moarte pentru Domnul său.

Policarp avea 95 de ani când a suferit martiriul și, după cum spunea el, I-a slujit Domnului Isus timp de 86 de ani. Astfel, a fost mântuit la vârsta de 9 ani și i-a slujit Mântuitorului său atâția ani.

Cât de binecuvântat este să vii la Domnul Isus cu păcatele tale în copilărie/tinerețe! Vei avea doar de câștigat. Toată vina și poverile păcatului îți vor fi luate pentru totdeauna. În schimb, El îți va da pace și bucurie, precum și o glorie veșnică împreună cu El în casa Tatălui.

„Ferice va fi de voi când, din cauza Mea, oamenii vă vor insulta, vă vor prigoni și vor spune tot felul de lucruri rele și neadevărate împotriva voastră! Bucurați-vă și săltați de veselie, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot așa au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi” (Matei 5.11,12).

Răscumpărat prin suferință

    Un șef de trib african își condamnase la moarte unul dintre sclavi pentru o infracțiune minoră. Vestea a ajuns la un misionar care locuia în apropiere. La scurt timp după aceea, misionarul a venit la șeful de trib cu daruri, pentru a cere milă pentru cel condamnat.

   „Nu am nevoie de darurile tale”, a spus șeful de trib. „Pot obține singur tot ce îmi doresc. Toate aceste sate, toți locuitorii lor, toate casele și câmpurile îmi aparțin. Ceea ce vreau să văd acum este sânge, ai auzit? Sânge!”

   Și imediat i-a ordonat unuia dintre războinicii săi să tragă o săgeată în inima celui condamnat. Războinicul și-a luat arcul, a pus o săgeată și a tras. Dar chiar în acel moment, misionarul și-a întins brațul, iar săgeata i-a pătruns adânc în carne. Din rană a picurat sânge.

   „Ai cerut sânge”, a spus misionarul, „sângele meu a fost vărsat și fărădelegile sclavului tău au fost ispășite – după cuvântul tău.”

   Șeful de trib nu mai văzuse niciodată o asemenea dragoste pentru aproapele său. A fost uluit. După ce și-a revenit, a spus:

   „Omule alb, tu ai răscumpărat acest sclav cu propriul tău sânge; ți-l dau ție, căci acum îți aparține.”

   Sclavul s-a aruncat la picioarele misionarului și i-a jurat credincioșie și recunoștință. Misionarul i-a oferit libertatea. Dar omul salvat nu a vrut să audă nimic de așa ceva. „Tu ești stăpânul meu și te voi urma și îți voi sluji mereu”, a spus el.

 

   Domnul Isus a făcut ispășire pentru păcatele noastre.

   Acum Lui Îi aparține dragostea noastră, întreaga noastră viață. Îl urmăm noi ca Domn al nostru?

Eu îl cunosc (Geneza 18)

 

Este foarte impresionat când vedem cum Dumnezeu este atât de binevoitor și vine să-l viziteze pe Avraam în formă vizibilă și să-Și reafirme personal promisiunea Sa cu privire la un moștenitor:

„La anul pe vremea aceasta Mă voi întoarce negreșit la tine; și iată că Sara, soția ta, va avea un fiu.”

Într-o zi, la amiază, Dumnezeu L-a vizitat pe Avraam la stejarii lui Mamre, la trei kilometri nord de Hebron, pe drumul spre Ierusalim. Mamre înseamnă „putere”, iar Hebron „părtășie”. Acolo, Avraam a putut să-Și primească oaspetele ceresc. Condiția prealabilă pentru aceasta, însă, a fost ascultarea lui Avraam și separarea lui de orice rău. Căci a fi copil și a fi copil ascultător nu sunt același lucru. Un tată îi iubește pe amândoi. Dar numai copilului ascultător îi va mărturisi gândurile și planurile sale. La fel este și cu Dumnezeu. El spune:

„Să ascund eu oare de Avraam ce am să fac? ... Căci Eu îl cunosc...” Avraam a fost apoi pus la curent și cu planul lui Dumnezeu de judecată asupra locuitorilor Sodomei.

 

„Dacă Mă iubește cineva, va păzi cuvântul Meu și Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el și ne vom face locuința împreună cu el.”

Ioan 14.23

Căci din El, prin El și pentru El sunt toate

 

„Căci din El, prin El și pentru El sunt toate. A Lui să fie slava în veci! Amin.”

Romani 11.36

Jean-Henri Fabre (8)

 

Provocarea ta

Ce poți învăța de la Jean-Henri Fabre?

1. Uită-te cu atenție! Ia-ți timp să observi lucrurile mici din natură. O furnică, un păianjen, un gândac - fiecare ființă are o poveste de spus.

2. Nu te lăsa oprit de dificultăți. Fabre a provenit din cele mai sărace condiții și totuși a devenit un mare om de știință. Cu ajutorul lui Dumnezeu și cu efortul tău, și tu îți poți realiza visele.

3. Dă-i onoare lui Dumnezeu. Când descoperi minunile creației, nu uita să-i mulțumești Celui care le-a creat. Fabre spunea: Eu Îl văd zilnic pe Dumnezeu. Și tu Îl poți întâlni pe Dumnezeu, marele Creator, în natură.

4. Gândește-te! Fabre a avut curajul să gândească împotriva curentului științific. Chiar dacă mulți susțineau că teoria evoluției este dovedită, observațiile din natură au spus altceva. Ai curajul să pui întrebări critice, să gândești singur și să împărtășești gândurile tale cu profesorii sau colegii tăi.

Data viitoare când vezi o viespe, un păianjen sau un țânțar, să te gândești că privești o minune creată de Dumnezeu – spre onoarea Numelui Său și ca semn pentru toți care au ochi de văzut.

Desigur, poate că aceste animăluțe sunt câteodată neplăcute și mai bine le ocolești. Dar Jean-Henri Fabre ne-a învățat că privim cu uimire la creație. Să-i urmăm exemplul – nu numai ca cercetători, ci și ca oameni care recunosc în natură semnătura Creatorului lor.