Arma ta secretă

 

Toți copiii lui Dumnezeu au o armă secretă! Nicio rachetă nu poate zbura atât de departe, niciun avion cu reacție nu este atât de rapid. Niciun glonț nu lovește atât de repede și precis! Această armă secretă se numește: rugăciunea!

Rugăciunea face parte din armura pe care Dumnezeu ne-o oferă. Cu rugăciune, putem lupta pentru Domnul Isus. Ne putem ruga pentru oamenii care Îl urăsc pe Domnul Isus și poate și pe noi. Ne putem ruga pentru oamenii aflați în nevoie pe care nu-i putem ajuta practic, pentru că locuiesc departe. Prin rugăciune, putem ajunge la Domnul nostru Isus din cer în orice moment. Și El răspunde!

Desigur, rugăciunea este și cea mai eficientă armă atunci când diavolul ne ispitește. Așadar, haideți să-I spunem totul Domnului Isus!

Pe viață – mereu la fel

 

„Până la bătrâneţea voastră Eu voi fi Acelaşi, până la cărunteţele voastre vă voi sprijini“ (Isaia 46.4a).

Ți-ai imaginat vreodată cum ar fi să fii un bunic bătrân sau o bunică bătrână? Este un gând ciudat, nu-i așa?

Cum crezi că vei arăta? Când vei fi bătrân/ă, s-ar putea să ai părul alb și o mulțime de riduri mici pe față. Te vei folosi de baston când te vei plimba. Cu siguranță, vei arăta foarte diferit față de cum ești astăzi. Poate că te-ai îmbrăcat odată în haine de adult și te-ai privit în oglindă ca o persoană bătrână, amuzantă.

 

Dar este Cineva care nu Se schimbă niciodată. El este mereu Același. Îți poți imagina așa ceva? Acela este Dumnezeu. El nu crește și nu îmbătrânește. Și nu uită, așa cum fac uneori bunicii.

Dumnezeu are întotdeauna grijă de tine. Te vede acum ca și copil mic, mai târziu când mergi la școală și chiar și când ești foarte bătrân. Dumnezeu a promis că te va purta mereu – acum și până când vei fi mare și bătrân, așa cum tatăl tău sau mama ta te poartă uneori pe umeri când obosești după o plimbare lungă.

Înapoi la locul altarului (Geneza 13)

 

   Soarele și vântul s-au certat odată și s-au întrebat care dintre ei l-ar putea convinge pe un călător să-și scoată paltonul. Când vântul sufla, călătorul își înfășura și mai strâns paltonul. Când soarele se arăta și îl încălzea, își scotea bucuros paltonul.

   Așa este și cu harul lui Dumnezeu față de copiii Săi. Dar - ne lăsăm întotdeauna îndrumați de Dumnezeu?

   Călătoria lui Avraam în Egipt fusese o „cale proprie”. În Egipt, Avraam nu avea niciun altar. Acolo, fusese temător, egoist, lipsit de credință și descurajat. Deși faraon îl îmbogățise și îi arătase bunătate - de dragul Sarei - Avraam, pe propriul său drum în Egipt, nu experimentase nicio bucurie în dragostea lui Dumnezeu.

   Dar după aceea Dumnezeu a avut milă de el. Dumnezeu i-a permis prietenului Său să simtă această pierdere, această mare lipsă - și Avraam a călătorit din nou spre nord, acasă în țara făgăduită, acasă la Betel, acasă la locul altarului. „Acolo a zidit un altar Domnului.”

   Fericitul Avraam!

   Se lăsase condus. Acum avea din nou un altar și trăia în strânsă părtășie cu Dumnezeu. Acum stătea din nou conștient sub cuvântul făgăduinței. Acum era din nou un predicator al dreptății, pașnic, altruist și implicat pentru Lot, „fratele” său. Cât de multe poate face harul lui Dumnezeu!

   Părtășia noastră este cu Tatăl și cu Fiul Său, Isus Hristos (1 Ioan 1.3). Ce valoare are această părtășie pentru noi?

 

„Eu, zice Domnul, te voi învăța și-ți voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi.”

Psalmul 32.8

Liber

 

   Miles a crescut în SUA la începutul secolului al XX-lea. A început să fumeze la vârsta de 12 ani și să consume alcool la 17 ani. Viața lui s-a învârtit în jurul golfului și al baseballului. O vreme, a jucat cu mare succes într-un club de baseball, dar problemele sale cu alcoolul i-au adus și înfrângeri. Un accident sportiv i-a pus capăt brusc carierei sportive. În disperarea lui, a consumat în exces alcool și nicotină.

   Pastorul din orașul vecin l-a luat sub aripa lui protectoare pe sportivul disperat. Când acesta a încercat să-i explice lui Miles Evanghelia, Miles i-a răspuns suflându-i fum de țigară în față.

   Miles nu a primit niciodată o educație creștină, nu a mers niciodată la biserică sau la școala duminicală, nu a participat niciodată la ora de religie și nu a auzit niciodată Evanghelia. Dar, după multe conversații cu pastorul, și-a dat seama în sfârșit că este un păcătos pierdut și că într-o zi va sta în fața unui Dumnezeu sfânt la judecată. Nu a mai vrut să fugă de Dumnezeu sau să-și controleze singur viața.

   El a spus: „Tot ce puteam face era să-i cer lui Dumnezeu milă și să am încredere că El mă va accepta ca un păcătos pierdut care are nevoie de mântuire.”

   Miles L-a acceptat pe Isus Hristos ca Mântuitor al său. Rezultatul convertirii sale: „Chiar în aceeași zi, am fost eliberat de o dependență de nicotină de 15 ani și de o dependență de alcool de 10 ani, precum și de alte câteva practici imorale.” Miles a experimentat ceea ce a spus Isus: „Deci, dacă Fiul vă face liberi, veți fi cu adevărat liberi” (Ioan 8.36).

O ușă enervantă

 

„Cum se învârtește ușa pe balamalele ei, așa se învârtește leneșul în patul lui” (Proverbe 26.14).

Timp de mulți ani, ușa de la baie din casa noastră a fost o pacoste. Dacă nu era trasă tare, se balansa constant înainte și înapoi în balamale. Pur și simplu nu stătea nemișcată. Scotea un scârțâit constant și se lovea puternic de toc la fiecare rotire. Această rotire constantă era complet inutilă! Nimeni nu beneficia de ea - dimpotrivă, era enervantă. În cele din urmă, am rezolvat problema cumpărând un opritor de ușă.

Poate că această comparație te va ajuta să înțelegi mai bine versetul biblic de mai sus. În a doua parte a versetului este vorba despre o persoană leneșă care stă întinsă pe pat. Îți sună familiar? Poate stai încă în pat, chiar dacă ai dormit bine, și te tot învârți. Nu mai ești obosit, dar nici nu ai chef să te ridici. Pur și simplu stai întins și te tot învârți inutil în pat. La fel ca ușa băii noastre în balamale.

Acum, te rog să nu mă înțelegi greșit: Nu este vorba despre faptul că nu ai voie să dormi uneori mai mult. Dar lenea poate deveni o problemă atunci când devine o trăsătură de caracter. Cuvântul „leneș” însemna inițial: „A sta în pat atât de mult, încât acesta începe să se putrezească”. Astăzi, cel care este comod și lent, cel căruia nu-i place să muncească sau nu-i place să se miște sau să depună efort este numit leneș.

Opusul leneșului este harnic. Dumnezeu Se bucură dacă ești harnic - la școală și acasă.

El Se bucură când faci lucruri bune cu sârguință. Mai presus de toate, fii harnic în a citi Biblia și a te ruga! Ce-ar fi să te trezești mai devreme sâmbăta pentru a putea citi Biblia și a te ruga? Atunci vei avea parte de ceea ce spune cartea Proverbe despre cel sârguincios: „... sufletul celor harnici va fi săturat” (Proverbe 13.4).