Izvorul

 

Fiecare râu are un început. Acest început este un izvor. Comparativ cu râul, izvorul este foarte mic. Totuși, fără el, râul nu ar exista. Vedem cât de important este un izvor.

Mulți oameni locuiesc în zone cu foarte puține precipitații. Ei sunt deosebit de recunoscători când găsesc un izvor. Pentru ei, a avea apă înseamnă a putea trăi mai mult. Biblia vorbește despre „apa vieții” și, de asemenea, despre „apa vie”. Niciunul dintre noi nu ar putea explica altuia ce este aceasta dacă nu am cunoaște însăși sursa acestei ape. Domnul Isus Însuși este sursa. El vrea să îți dea această apă prin Cuvântul Său, ca să nu îți mai fie niciodată sete.

„Celui care îi este sete, îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieții.” (Apocalipsa 21.6)

Vestea

 

„Domnul Dumnezeul tău ... care ți-a dat să mănânci în pustie mana aceea necunoscută de părinții tăi, ca să te smerească și să te încerce, și să-ți facă apoi bine” (Deuteronom 8.16).

Ca de obicei, în dimineața aceea m-am îndreptat spre serviciu: m-am deplasat cu mașina pe drumul obișnuit spre locul de muncă, am parcat mașina și apoi am plecat spre birou. Viața de zi cu zi a început cu activitățile mele obișnuite.

Deodată, mi-a bâzâit smartphone-ul. Soția mea îmi trimitea versetul acelei zile din calendarul nostru creștin, pe care nu-l citisem încă în dimineața aceea. Era versetul de mai sus. În pustiu, poporul Israel a depins zilnic de hrana pe care Dumnezeu i-o oferea. Poporul s-a bazat în totul pe Dumnezeu. Acest lucru i-a smerit și i-a pus la încercare pe israeliți. Dar, în cele din urmă, El le-a dat binecuvântarea Sa. – Ce voia Domnul să-mi spună prin acest verset? – Munca a continuat.

Mai târziu în acea dimineață, superiorul meu a venit la mine și m-a rugat să vin la biroul lui: „Îmi pare rău că trebuie să vă informez că la sfârșitul lunii vă vom concedia.” Vă puteți imagina ce șoc a fost pentru mine! Nu mă așteptam deloc la așa ceva în acea dimineață.

Dar Dumnezeu mă pregătise pentru această veste. Mi-am luat smartphone-ul ca să recitesc versetul biblic. Cât de bine este că Dumnezeu este mai presus de toate lucrurile - că nimic nu scapă din mâna Lui! Nu pot spune că m-am liniștit imediat. Nu, a trebuit să procesez mai întâi această veste. Dar eram conștient: Chiar dacă multe lucruri sunt împotriva mea, Dumnezeu este pentru mine și mă ajută (vezi Romani 8.31-39).

Simplul fapt că nu citisem acest verset acasă, dar că Dumnezeu mi-a atras atenția asupra lui prin mesajul soției mele, m-a liniștit. Acest lucru mi-a arătat că Dumnezeu este deasupra acestei situații. El are o cale nouă pentru mine, chiar dacă eu încă nu o pot vedea. El îmi face bine, acum și la sfârșitul acestei căi.

Ridicați-vă ochii! (Geneza 13)

 

Avraam devenise „bogat”, foarte bogat, în Egipt. Avea vite, argint și aur. Dar această bogăție nu-i fusese dată de Dumnezeu, ci de Faraon, care îi făcuse „bine” lui Avraam de dragul Sarei.

Apoi, Avraam s-a întors în patria lui, la Betel. Acolo, tocmai din cauza acestei bogății, a izbucnit curând un conflict între păstorii turmei lui Avraam și păstorii turmei lui Lot. Bogăția pe care o dobândise în Egipt nu i-a adus nicio bucurie; dimpotrivă, a devenit cauza conflictului și a disputei, și aceasta în prezența locuitorilor Canaanului!

Dar acest conflict nu a durat mult.

Avraam revenise la altar și își cunoștea chemarea: să fie un martor al lui Dumnezeu și o binecuvântare pentru lume. Cu o credință fermă în dragostea, bunătatea și înțelepciunea lui Dumnezeu, el i-a permis nepotului său să-și aleagă locul de ședere, hotărât să se despartă în pace de Lot.

Și ce a făcut Lot? „Și-a ridicat ochii”, a văzut și a ales cele pământești, cele temporale, cele trecătoare, un loc unde să locuiască în Sodoma, care în curând va deveni locul judecății.

Și Avraam „și-a ridicat ochii” - dar la porunca lui Dumnezeu. De dragul Domnului, el a renunțat la posesiunile pământești, temporale, trecătoare. Aceasta a fost urmată de o recompensă. Și ce recompensă: promisiuni divine, asigurări pentru vremuri „veșnice”!

Avraam „a locuit lângă stejarii lui Mamre, care sunt lângă Hebron. Și acolo a zidit un altar Domnului.” Ferice de Avraam!

„O, cât de mare este bunătatea Ta pe care o păstrezi pentru cei care se tem de Tine și pe care o arăți ​​celor care se încred în Tine, în fața fiilor oamenilor!” (Psalmul 31.19).

Oricând

 

   Un mic băiat birmanez a primit permisiunea părinților săi de a merge la o școală misionară creștină pentru a învăța să citească și să scrie. După un timp, părinții au observat, spre marele lor regret, că fiul lor nu mai credea în zeii strămoșilor săi.

   Atunci, tatălui i-a venit o idee ingenioasă. Și-a dus copilul la unul dintre templele impresionante din orașul apropiat, unde, printre bijuterii prețioase din aur și pietre valoroase, se afla o statuie mare a zeului său.

   „Uite, băiete”, a spus el, „Dumnezeul nostru poate fi văzut, dar creștinii nu-L pot vedea pe Dumnezeul lor.”

   Băiatul a răspuns: „Da, tată, este adevărat. Noi Îl putem vedea pe dumnezeul tău. Dar El nu ne poate vedea pe noi. Și noi, creștinii? Noi nu-L putem vedea pe Dumnezeul nostru, dar El ne vede oricând. Nu-i așa că este mult, mult mai bine?”

Prea târziu

 

O lună

La o întâlnire de evanghelizare, un tânăr părea să fi fost profund mișcat. Un prieten credincios a vorbit cu el și l-a îndemnat să ia atunci decizia pentru Domnul Isus. Dar tânărul a ezitat și în cele din urmă a spus:

- Mă voi preocupa cu această întrebare după ce termin examenele; mai am cam o lună de învățat pentru acestea.

Patru săptămâni mai târziu, tânărul s-a înecat într-un lac.

 

O săptămână

O tânără era foarte neliniștită de mântuirea sufletului ei. Din cauza aceasta, într-o noapte, nu a putut dormi. Atunci s-a dat jos din pat și s-a plimbat prin dormitor. Știa că nu putea amâna această decizie. A doua zi dimineața a vorbit cu mama ei despre această decizie. Mama ei a îndemnat-o, de asemenea, să vină la Domnul Isus cu păcatele ei. Pentru a se calma, tânăra și-a luat jurnalul și a scris în el: „Săptămâna viitoare, trebuie să mă ocup în sfârșit de mântuirea sufletului meu.”

Două zile mai târziu s-a îmbolnăvit grav, și-a pierdut cunoștința pentru o vreme, iar când și-a revenit cu puțin timp înainte de moarte, a șoptit:

„O săptămână prea târziu!”

 

O zi

La o întâlnire de evanghelizare, o tânără a fost încurajată să-L accepte pe Domnul Isus ca Mântuitor personal.

„Voi face aceasta mâine seară”, a fost răspunsul ei.

În seara următoare urma să meargă la dans cu un tânăr. S-a dus în dormitorul ei să se îmbrace. Trecuse cam mult timp. Când mama ei s-a dus în sfârșit să vadă ce face, și-a găsit fiica moartă pe pat. Așteptase o zi prea mult pentru a veni la Domnul Isus!

 

O oră

O tânără participase la o întâlnire de evanghelizare cu părinții ei. După ce au urcat în mașină și erau pe punctul de a pleca acasă, părinții și-au îndemnat copilul să ia lucrurile în serios și să vină la Domnul Isus. Dar fata a refuzat. Câteva momente mai târziu, mașina a derapat, s-a izbit de un stâlp de electricitate și a fost distrusă. Fata a murit pe loc.