Jean-Henri Fabre (2)

 

Laboratorul în aer liber

La vârsta de 56 de ani, Fabre a reușit în sfârșit să-și îndeplinească visul. A cumpărat o bucată de teren viran în Serignan, în Provence, în sudul Franței. Acolo, în laboratorul său în aer liber, sub cerul albastru și cântecul cicadelor, s-a dedicat studiilor sale despre insecte, până la moartea lui.

Ceea ce a descoperit acolo a fost uluitor. În lucrarea sa în zece volume, „Souvenirs Entomologiques” (Memoriile unui entomolog), și-a consemnat observațiile, nu într-un limbaj științific sec, ci într-un mod care ar fi făcut cinste chiar și celor mai mari poeți. Iată ce scrie despre gândacul de bălegar: „Chestia merge, chestia se rostogolește; vom ajunge acolo, deși nu fără dificultate. O operațiune îndrăzneață pe care un pas greșit sau un fir de nisip care dezechilibrează povara o poate compromite.” Când gândacul încearcă să rostogolească bila de bălegar pe o pantă abruptă, Fabre comentează cu umor: „Cel puțin ia cealaltă cale, aceea te duce pe o pantă ușoară!” Dar gândacul rămâne încăpățânat. Bila și gândacul se rostogolesc „tot mai tare” în jos. „De zece sau douăzeci de ori va încerca ascensiunea până când perseverența sa va depăși obstacolele.”

Această combinație de observație precisă, umor și poezie a transformat opera lui Fabre într-un bestseller. Cărțile sale au fost traduse în 15 limbi și au captivat generații de cititori. Jean-Henri Fabre a fost chiar nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură în 1911, în ciuda faptului că era în primul rând un om de știință al naturii. Lucrările sale științifice au fost, de asemenea, capodopere literare. Din nefericire, nu a câștigat premiul, dar influența sa asupra literaturii și a științei se observă și astăzi.

Jean-Henri Fabre (1)

Cercetătorul insectelor care L-a văzut pe Dumnezeu în cele mai mici lucruri

Ne minunăm de universul infinit cu nenumăratele lui stele sau suntem impresionați de marile balene care înoată în ocean. Dar ce se întâmplă la nivelul la care trebuie să îngenunchem pentru a-l vedea? Un bărbat voia neapărat să știe exact ce se întâmplă acolo. Acum vă voi spune povestea adevărată a unui bărbat extraordinar, care a descoperit cele mai mari minuni în cele mai mici creaturi.

Jean-Henri Casimir Fabre s-a născut pe 21 decembrie 1823, în Saint-Léons, un mic sat din departamentul francez Aveyron. Familia sa era săracă, iar o educație părea imposibilă. Cu toate acestea, cu o sârguință neobosită, a învățat singur greaca și engleza și a perseverat. La vârsta de 19 ani, a primit diploma de pedagog și a început să lucreze ca profesor.

Însă inima lui Fabre bătea pentru altceva, și anume pentru micile creaturi pe care majoritatea oamenilor abia le observau. În timp ce alți oameni de știință colectau insecte moarte și făceau insectare, Fabre dorea să observe animalele vii în mediul lor natural. El a devenit pionierul unei cercetări complet noi, cunoscută astăzi sub numele de „cercetare de teren”.

Lângă stejarii lui Mamre (Geneza 14)

 

Împărații cetăților din regiunile de la sud de Marea Moartă, inclusiv Bera, împăratul Sodomei, refuzaseră să plătească tributul anual împăratului Elamului, Chedorlaomer, și acum urmau să fie trași la răspundere de acesta și de unii dintre aliații săi. Campania s-a încheiat cu înfrângerea completă a împăraților Sodomei și Gomorei în Valea Sidim. Sodoma a fost jefuită. Printre prizonierii pe care Chedorlaomer i-a luat a fost și Lot, fiindcă acesta locuia în Sodoma. Lui Lot nu i-a mai rămas decât viața.

Pe vremea aceea, Avraam trăia lângă stejarii lui Mamre, lângă Hebron, izolat de lume, dar în comuniune cu Dumnezeu. Nu a trăit ca un călugăr, nici ca un pustnic care se face pe sine centrul existenței și astfel devine rece și îngust la minte, ci mai degrabă a trăit în comuniune deschisă cu Dumnezeu, plin de dragoste și compasiune, preocupat de bunăstarea celorlalți - inclusiv de bunăstarea lui Lot, cel cu gândire lumească. Credința lui Avraam era în acțiune.

De îndată ce Avraam a primit vestea despre faptul că Lot a fost luat captiv, a pornit împreună cu oamenii casei sale să-l elibereze. Dumnezeu a fost cu el. Chedorlaomer a fost ajuns din urmă, învins, iar Lot a fost eliberat.

Inima lui Avraam a fost curățită prin credință (1 Petru 1.22) și a rămas curată de pângărirea Sodomei. Această credință a lucrat prin dragostea lui pentru Lot, „fratele” său (1 Ioan 2.10) și i-a biruit pe dușmanii săi, lumea (1 Ioan 5.4).

 

Este și credința noastră în acțiune în această lume?

 

„Căci ochii Domnului străbat tot pământul, ca să sprijine pe aceia a căror inimă este întreagă înaintea Lui” (2 Cronici 16.9).

Deși libertatea se apropia în Mauritius...

 

„Deci, dacă Fiul vă face liberi, veți fi cu adevărat liberi” (Ioan 8.36).

În sud-vestul insulei Mauritius se află muntele Le Morne Brabant, cu o înălțime de 556 de metri, ale cărui stânci înalte, aproape verticale, îl fac să semene cu un far de la distanță.

La începutul secolului al XIX-lea, câțiva sclavi de pe insulă au evadat din plantațiile lor. Au urcat pe munte și s-au stabilit pe vârful său împădurit. Acolo, au supraviețuit hrănindu-se cu porci și maimuțe, fructe și miere sălbatică, trăind timp de câțiva ani fără niciun contact cu lumea exterioară.

În 1832, toți sclavii de pe insulă au fost declarați liberi, iar pe 1 februarie 1835, soldații au urcat pe muntele Le Morne Brabant pentru a le aduce această veste bună foștilor sclavi de acolo. Dar aceia au înțeles greșit gestul soldaților de a lua contant cu ei: văzându-i, au crezut că vor fi din nou înrobiți cu forța. Prin urmare, s-au aruncat sute de metri adâncime în mare, și astfel au avut parte de o moarte sigură. Au preferat moartea decât să fie din nou înrobiți – deși libertatea îi aștepta! Chiar și astăzi, populația creolă din Mauritius comemorează acest act disperat în fiecare an pe 1 februarie.

Cât de tragic! Libertatea era aproape – dar acei oameni au înțeles greșit intenția mesagerilor și au ales moartea în schimb! Dar oare este astăzi diferit? Dumnezeu îi cheamă pe oameni cu multă dragoste și vrea să-i elibereze din robie și din păcat; iar această evanghelie este adusă oamenilor care sunt sclavi ai păcatului. Dar ei resping harul și dragostea Lui și, prin urmare, și libertatea. Ei resping vestea bună, rămân sclavi ai păcatului și sunt pierduți pentru totdeauna. Cât de tragică și cât de actuală este și astăzi această situație!

Cine acceptă iertarea lui Dumnezeu este liber; Hristos a plătit pentru răscumpărarea acelui om. Libertatea este și astăzi o chestiune de credință și de încredere!

Revoluția Franceză

Cu mulți ani în urmă, în Franța a avut loc o mare revoltă. Acele evenimente sunt cunoscute sub numele de „Revoluția Franceză”. Pe 14 octombrie 1793, Consiliul Municipal al orașului Paris a declarat că Dumnezeul Atotputernic a fost destituit. Toate simbolurile și inscripțiile creștine au fost îndepărtate. Vânzarea și citirea Bibliei au fost interzise.

Vestea aceasta a ajuns și la urechile unui om bătrân. Și lui i s-a spus că orice semn care amintește de Dumnezeu trebuie să dispară. S-a gândit puțin, apoi a spus: „Ei bine, stelele de pe cer le veți lăsa, totuși, acolo, deocamdată!”

Da, soarele, luna și stelele sunt semne ale atotputerniciei Dumnezeului nostru. Dar și fiecare floare de pe marginea drumului mărturisește despre măreția Lui. Totuși, nimic nu se compară cu dragostea lui Dumnezeu, care a devenit vizibilă odată cu venirea Domnului Isus pe acest pământ.