Bunica Mărioara – cu mintea limpede, cu inima trează

 

- Bună, salută Teodor și face semn cu mâna tocmai când bunica Mărioara așază masa. Te-ai gândit că o să fiu și eu astăzi aici la cină?

- Desigur, spune bunica Mărioara. Pe masă se află tocătorul tău de lemn.

- Al tău lipsește. Teodor pare nedumerit.

- Mâine merg la medic și nu trebuie să fiu cu stomacul plin, spune bunica Mărioara. De aceea cel mai bine este ca deja din seara aceasta să nu mai mănânc nimic.

- Oh, ce rău! Teodor este descumpănint pentru un moment. Apoi își aduce aminte: În Biblie li s-a spus deseori oamenilor să fie treji.

- Da, așa este, ai fost atent când ai citit, îl laudă bunica Mărioara.

- Dar aceasta nu avea nimic a face cu mâncarea, sau? – Altfel toți aceia ar fi fost foarte slabi. Teodor râde când se gândește la aceasta.

Bunica Mărioara râde și ea.

- Eu cred că pentru creștini aceasta înseamnă să poți gândi clar, să nu te lași abătut de la cale prin teamă sau îngrijorare. Atunci ai stabilitate în inimă și poți recunoaște călăuzirea lui Dumnezeu.

Bunica Mărioara ia totuși loc lângă Teodor la masă. Miroase atât de bine! Bunica Mărioara pregătise pâinea ei specială, adică o felie de pâine toast, unsă cu unt, apoi o frunză de salată verde, o felie de cașcaval și deasupra un ochi de ou. Lui Teodor îi place foarte mult această pâine.

- Știi ceva, spune Teodor, poate că ar trebui să-ți amâni programarea de mâine sau să lipsești de la programare. O colegă din clasa mea lipsește de la școală dacă nu are chef să dea un test.

- Și? La ce folosește? vrea să știe bunica Mărioara.

Teodor zâmbește:

- Nu folosește la nimic, pentru că de cele mai multe ori trebuie să dea testul ulterior.

- Vezi, a amâna să faci un lucru nu înseamnă că l-ai rezolvat, spune bunica Mărioara ridicând din sprâncene.

- Dar nu pot mânca această pâine fără să nu am o conștiință rea. Teodor suspină.

- Atunci nu o mânca, râde bunica Mărioara.

- Și atunci? întreabă Teodor.

- Atunci o mănânc eu mâine după ce mă întorc de la medic, spune bunica Mărioara.

- Dar ești prea bătrână, spune Teodor gânditor.

- Ei, și ce dacă? Bunica Mărioara ridică din umeri. Ce are a face acest fapt cu pâinea?

- Mă gândeam că poate îți rămâne un dinte care se mișcă în pâinea tare, spune Teodor. Și atunci nu doar mâine trebuie să mergi la medic, ci și poimâine la medicul stomatolog.

- Dacă ar fi așa, atunci ar trebui să mănânci tu acum această pâine, spune bunica Mărioara zâmbind.

- De dragul tău! Ca măsură de precauție, să spunem așa, spune Teodor și îmbucă din pâine.

Ușa

Poate te-ai făcut comod în camera ta. Deodată, cineva bate la ușă. Te gândești: „Cine ar putea fi?” sau „O, cine mă mai deranjează?”

Domnul Isus stă la ușa inimii tale și bate. Ce răspunzi? „Vreau să fiu lăsat în pace” sau „Da, te rog, Doamne Isuse, vino la mine”. El îți promite: „Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, Eu voi intra la el” (Apocalipsa 3.20).

Aceasta înseamnă: El vrea să îndepărteze răul din inima ta și apoi să locuiască acolo El Însuși. Atunci nu vei mai fi niciodată singur. Domnul Isus te protejează, dar îți spune și ce să faci. Îți va conveni? Un lucru este sigur: Poți veni la Dumnezeu doar dacă ai deschis ușa inimii tale Domnului Isus.

De unde îi cunoaștea viața?

 „Căci tatăl meu și mama mea mă părăsesc, dar Domnul mă primește.” (Psalmul 27.10)

Ștefan, un băiețel african, avea șapte ani când mama lui l-a abandonat. Curând a ajuns pe străzi. Își potolea foamea scotocind prin coșurile de gunoi ale albilor și dormea sub un pod. La 14 ani, s-a alăturat unei bande violente. Mai târziu, a ajuns la o organizație marxistă care dorea să elibereze țara. La ordinul acesteia, el urma să semene tulburare în rândul populației orașului său.

După câțiva ani, la periferia orașului avea loc un eveniment evanghelistic într-un cort. Înarmat cu cocktailuri Molotov, Ștefan, acum în vârstă de 19 ani, s-a amestecat printre participanți. La început, cineva le-a spus oamenilor despre convertirea lui la Hristos; acest lucru l-a impresionat pe Ștefan, așa că a ascultat și mai departe. A auzit despre păcat și ce îi împinge pe oameni să facă - de exemplu, acte de violență - și care este rezultatul final. Ștefan era uimit; credea că predicatorul i se adresa doar lui. De unde îi cunoaștea viața?

Apoi, Ștefan a auzit despre harul mântuitor al lui Dumnezeu. În cele din urmă, a uitat complet de ce venise acolo. S-a dus la predicator și i-a povestit toată viața lui. Iar predicatorul i-a citit promisiunea lui Dumnezeu din versetul de mai sus.

Ștefan și-a recunoscut păcatele și le-a mărturisit. Atunci inima lui a fost cucerită de dragostea lui Dumnezeu. Pentru prima dată în viața lui, a îngenuncheat să se roage lui Dumnezeu. A simțit că Dumnezeu îl iubește și îl așteaptă. Așa că s-a rugat astfel: „Părinții mei nu mă vor. Primește-mă, Doamne, primește-mă! Mă pocăiesc de tot răul pe care l-am făcut. Isuse, iartă-mă și primește-mă acum!”

Ștefan a primit o siguranță profundă: Dumnezeu l-a iertat și l-a acceptat. Un copil pierdut printre milioane de africani a fost găsit de Isus – acest lucru îi aducea alinare, pace și bucurie.

Izvorul

 

Fiecare râu are un început. Acest început este un izvor. Comparativ cu râul, izvorul este foarte mic. Totuși, fără el, râul nu ar exista. Vedem cât de important este un izvor.

Mulți oameni locuiesc în zone cu foarte puține precipitații. Ei sunt deosebit de recunoscători când găsesc un izvor. Pentru ei, a avea apă înseamnă a putea trăi mai mult. Biblia vorbește despre „apa vieții” și, de asemenea, despre „apa vie”. Niciunul dintre noi nu ar putea explica altuia ce este aceasta dacă nu am cunoaște însăși sursa acestei ape. Domnul Isus Însuși este sursa. El vrea să îți dea această apă prin Cuvântul Său, ca să nu îți mai fie niciodată sete.

„Celui care îi este sete, îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieții.” (Apocalipsa 21.6)

Vestea

 

„Domnul Dumnezeul tău ... care ți-a dat să mănânci în pustie mana aceea necunoscută de părinții tăi, ca să te smerească și să te încerce, și să-ți facă apoi bine” (Deuteronom 8.16).

Ca de obicei, în dimineața aceea m-am îndreptat spre serviciu: m-am deplasat cu mașina pe drumul obișnuit spre locul de muncă, am parcat mașina și apoi am plecat spre birou. Viața de zi cu zi a început cu activitățile mele obișnuite.

Deodată, mi-a bâzâit smartphone-ul. Soția mea îmi trimitea versetul acelei zile din calendarul nostru creștin, pe care nu-l citisem încă în dimineața aceea. Era versetul de mai sus. În pustiu, poporul Israel a depins zilnic de hrana pe care Dumnezeu i-o oferea. Poporul s-a bazat în totul pe Dumnezeu. Acest lucru i-a smerit și i-a pus la încercare pe israeliți. Dar, în cele din urmă, El le-a dat binecuvântarea Sa. – Ce voia Domnul să-mi spună prin acest verset? – Munca a continuat.

Mai târziu în acea dimineață, superiorul meu a venit la mine și m-a rugat să vin la biroul lui: „Îmi pare rău că trebuie să vă informez că la sfârșitul lunii vă vom concedia.” Vă puteți imagina ce șoc a fost pentru mine! Nu mă așteptam deloc la așa ceva în acea dimineață.

Dar Dumnezeu mă pregătise pentru această veste. Mi-am luat smartphone-ul ca să recitesc versetul biblic. Cât de bine este că Dumnezeu este mai presus de toate lucrurile - că nimic nu scapă din mâna Lui! Nu pot spune că m-am liniștit imediat. Nu, a trebuit să procesez mai întâi această veste. Dar eram conștient: Chiar dacă multe lucruri sunt împotriva mea, Dumnezeu este pentru mine și mă ajută (vezi Romani 8.31-39).

Simplul fapt că nu citisem acest verset acasă, dar că Dumnezeu mi-a atras atenția asupra lui prin mesajul soției mele, m-a liniștit. Acest lucru mi-a arătat că Dumnezeu este deasupra acestei situații. El are o cale nouă pentru mine, chiar dacă eu încă nu o pot vedea. El îmi face bine, acum și la sfârșitul acestei căi.