Într-un orășel trăia un om bogat
care și-a câștigat averea prin muncă cinstită timp de mulți ani. Pe măsură ce
îmbătrânea, simțea dorința de a împărtăși o parte din fericirea lui.
După ce s-a gândit îndelung, a
ajuns la un tâmplar – un om a cărui reputație în oraș era legendară. Cerea mult
pe munca lui, dar toată lumea știa că ceea ce făceau mâinile sale iscusite dura
o viață. În ciuda faptului că era atât de priceput, tâmplarul abia câștiga
suficient cât să-și hrănească cei cinci copii. Cu toate acestea, lucra în
fiecare zi de la răsărit până la apus și nimeni nu l-a auzit vreodată
plângându-se de săracia lui.
Într-o dimineață, bogatul a vizitat umilul atelier
al tâmplarului.
„Am o comandă specială pentru
tine. Construiește o casă - dar nu orice casă. Ar trebui să fie un loc unde
cineva se poate simți cu adevărat ca acasă. Nu face economii la materiale,
alege doar cei mai buni meșteri. Casa este pentru o persoană foarte specială.”
Tâmplarul a ascultat cu atenție.
Ochii i-au strălucit când a primit acea comandă extraordinară. În sfârșit, o
oportunitate de a-și demonstra adevărata pricepere!
„Iată mai mult decât destui bani”,
a continuat bogatul, întinzându-i o pungă plină. „Trebuie să călătoresc câteva
luni. Când mă voi întoarce, casa trebuie să fie terminată - va fi un cadou și
vreau să fac pe cineva foarte fericit.”
Tâmplarul s-a apucat de treabă cu
mare entuziasm. Fundația a fost turnată atât de solid, încât ar fi putut
rezista secole. Zidurile se înălțau zi de zi, fiecare piatră fiind așezată cu
cea mai mare grijă. Mândria lui de meșteșugar l-a împins să realizeze totul
foarte bine.
Când urmau să-i fie livrate
grinzile acoperișului, negustorul i-a făcut o ofertă.
„Am niște stejar, de calitate
superioară”, a spus el, arătând spre o stivă de grinzi perfect modelate. „Dar
are un preț.” Apoi a arătat spre o altă stivă: „Și acesta este stejar, din
aceeași pădure, de fapt. Are doar câteva defecte minore - dar costă la
jumătate.”
Tâmplarul a ezitat. Grinzile arătau într-adevăr exact la fel. S-a gândit la
copiii săi, care își doreau de luni de zile pantofi noi. De asemenea la fiica lui
cea mare, care se căsătorea în curând și nu avea zestre. La soția lui, a cărei
singură rochie a fost reparată atât de des, încât abia dacă a mai rămas ceva
din materialul original. Cu banii pe care îi va economisi, ar putea...
„Defectele sunt abia vizibile”, a
continuat negustorul. „Și dacă sunt construite bine, aceste grinzi vor rezista
la fel de mult.”
Tâmplarul a luat decizia. „Le voi lua pe cele mai ieftine”, a spus el,
simțind o ușoară înțepătură în stomac. Pentru prima dată în viața lui, și-a
încălcat propriul cod de onoare.
În seara aceea, cu mâna
tremurândă, a trecut în factură prețul integral pentru grinzile de cea mai bună
calitate. „Proprietarul nu va observa niciodată diferența”, și-a spus el. „Și
casa va rezista în continuare.” Dar în noaptea aceea, a dormit foarte rău.
Aceasta a fost prima sa
înșelăciune conștientă - dar nu și ultima. De atunci înainte, a devenit din ce
în ce mai ușor să facă economii și să încaseze diferența. Și cu fiecare act de
înșelăciune, pierdea o bucată din demnitatea lui.
Șase luni mai târziu, bogatul s-a
întors.
La predare, tâmplarul și-a prezentat cu mândrie
lucrarea.
„Iată cheia”, a spus el cu o
încredere prefăcută. „Totul a fost făcut exact conform dorinței dumneavoastră.”
Bogatul l-a studiat îndelung.
„Știi”, a spus el în cele din urmă, „și eu am fost tâmplar. Cunosc fiecare
mișcare, fiecare truc...”
Apoi a făcut o pauză.
Tâmplarul simțea cum îl trec toate
transpirațiile. În acel moment și-a dat seama de întreaga însemnătate a
deciziilor sale. Toată mândria sa, munca sa de-o viață - vânduse totul pentru
câțiva bănuți.
„Această casă”, a continuat
bogatul, „a fost menită să fie un cadou foarte special.” A tras adânc aer în
piept. „Un cadou pentru cineva care l-a meritat prin onestitate și muncă
asiduă. Am vrut să-l fac fericit pe acel om.”
Privirea lui s-a oprit asupra
tâmplarului.
„Această casă este pentru tine și
familia ta.”
Tâmplarul a înlemnit. Deodată,
și-a văzut munca într-o altă lumină: defectele ascunse, manopera de proastă
calitate, materialele ieftine - toate acestea vor fi acum propria lui casă.
Monedele din buzunar îi erau grele ca plumbul. Nu numai că îl înșelase pe
bogat, ci, mult mai important, pe sine însuși.
Copiii lui vor crește într-o casă
care spunea povestea promisiunii încălcate a tatălui lor.
