O viață inutilă

 

   În buzunarul unui tânăr care se sinucisese în Berlin, a fost găsit un bilet pe care scria:

   „Am trăit o viață inutilă; de aceea renunț la ea.”

   Întrucât nu a fost dat niciun nume, această ultimă notă a sa a fost publicată în ziar. Aproximativ două sute de părinți au venit la morgă pentru a vedea dacă tânărul ar putea fi fiul lor. Și ei considerau viețile propriilor fii ca fiind inutile și îi credeau capabili să renunțe la viață în același mod.

   Când Domnul Isus locuiește în inimile noastre, El dă vieții noastre un sens minunat.

Este viața ta o viață inutilă?

Șarpele de aramă

    Micuța Elli stătea pe podea și examina cu atenție o carte cu imagini. În timp ce făcea acest lucru, îi punea mamei sale — care era ocupată cu cusutul — tot felul de întrebări. Cartea conținea și o imagine cu șarpele de aramă. Când a văzut această imagine, Elli a întrebat de ce atârna șarpele de o prăjină.

   Mama i-a istorisit cele scrise despre acest lucru în Biblie, în cartea Numeri, capitolul 21:

   Fiii lui Israel au cârtit împotriva lui Dumnezeu în pustiu, așa că El a trimis printre ei șerpi veninoși, arzători. Oricine era mușcat de acești șerpi trebuia să moară. Atunci, fiii lui Israel au strigat către Dumnezeu. Dumnezeu S-a îndurat de ei și i-a poruncit slujitorului Său, Moise, să facă imediat un șarpe de aramă și să-l înalțe pe o prăjină, în văzul poporului. Astfel, oricine căuta acolo scăpare în suferința lui și privea spre șarpele de aramă era vindecat de mușcătura șerpilor veninoși și nu mai trebuia să moară.

   Elli a privit din nou imaginea, apoi a întrebat:

   - Dar, mamă, de ce nu privesc toți oamenii în sus, spre șarpe?

   - Nu știu, Elli, dar cred că diavolul îi împiedică să facă acest lucru. El procedează la fel cu atât de mulți oameni și astăzi. Nu vrea ca oamenii să vină la Domnul Isus — să privească spre El — și să fie mântuiți de El. Căci, așa cum șarpele a fost înălțat în pustiu pentru mântuirea israeliților, tot astfel Mântuitorul a fost înălțat pe crucea de la Golgota — pentru mântuirea noastră.

   După ce a stat puțin pe gânduri, Elli a spus:

   - Vreau să vin la Mântuitorul, să-mi îndrept privirea spre El, să-L văd așa cum a fost pe cruce. Și vreau să-I mulțumesc, pentru că a făcut aceasta pentru mine. Diavolul nu mă va împiedica să fac acest lucru.

„Și după cum Moise a înălțat șarpele în pustie, tot așa trebuie să fie înălțat și Fiul Omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3.14,15).

El trăiește

 

Katharina von Bora a fost soția lui Martin Luther – un om al credinței, reformator și traducător al Bibliei la începutul secolului al XVI-lea.

Toată viața ei, Katharina a fost soția lui și a fost martoră nu doar la „succesul” lui Luther, ci și la temerile și îndoielile care îl măcinau în mod repetat. Într-o zi, a trecut la acțiune: a angajat un tăietor în piatră să monteze o arcadă la intrarea în casa lor și a cerut să fie sculptate în piatră cuvintele: „EL TRĂIEȘTE!”

De atunci înainte, Martin Luther nu mai putea ieși din casă sau intra în ea fără să-și amintească: Isus trăiește! El merge alături de mine și mă ajută – întotdeauna și pretutindeni. Acest mesaj era menit să-l însoțească nu doar pe soțul Katharinei, ci și pe toți cei care le treceau pragul.

Chiar și după 500 de ani, acest adevăr rămâne neschimbat: Isus Hristos este „Cel Viu” – El este Cel pe care te poți bizui, întotdeauna și pretutindeni!

Permisul tău nu este valabil

 

În timpul vacanței de vară de anul trecut, am petrecut câteva zile la New York. Cu câteva luni înainte, îmi cumpărasem așa-numitul „New York Pass”, care oferă acces la multe dintre atracțiile orașului. În ultima zi a călătoriei, mă aflam la intrarea unui muzeu; codul QR de pe smartphone-ul meu fusese scanat și eram pe cale să intru, când un angajat amabil m-a oprit și mi-a spus: „Permisul tău nu este valabil”. L-am privit neîncrezător și am verificat aplicația. Într-adevăr, aceasta indica faptul că permisul expirase. Câteva zile mai târziu, s-a dovedit a fi fost vorba despre o eroare tehnică. Cu toate acestea, nu am putut vizita muzeul în acea zi.

Această experiență îmi amintește de o „ușă” în fața căreia ne vom afla cu toții într-o bună zi: „ușa” către cer. De când L-am acceptat pe Isus Hristos ca Mântuitor al meu, știu cu certitudine că nu voi avea nicio problemă să intru. Tu ești la fel de sigur?

„Eu sunt ușa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit, va intra și va ieși și va găsi pășune.”

Ioan 10.9

Porumbelul călător (8)

Spre cer

Ei merg în grădină. Emily ține porumbelul. Bunica Claudia face un semn cu capul. Atunci Emily își deschide mâinile. 

O bătaie puternică din aripi. Încă una. Porumbelul se ridică vertical, face un viraj și în cele din urmă dispare. Câteva minute mai târziu sună telefonul bunicii. 

„Alo? Sunt Frank. Am primit mesajul vostru. Vreți să auziți ce scrie?“ 

El citește versul cu voce tare. Emily este foarte bucuroasă. 

Elias este atât de încântat, încât decide imediat:

„Când o să fiu mare, îmi voi construi un coteț de porumbei. Cu cel puțin zece porumbei. Și unul dintre ei se va numi Cher Ami.“

 

Dumnezeu nu îl ajută numai pe porumbel să-și găsească drumul spre casă, ci și pe tine. El te ajută să mergi pe calea corectă prin viață, până vei ajunge acasă la El, în cer.