Noul cântec

 

   După cină, bunicul Flint se așază la pian. Bunica Betsy are o voce frumoasă și îi place să cânte. Și copiilor le place.

   - Ați vrea să învățați un cântec nou?, întreabă bunica Betsy.

   - Da, bineînțeles că da! Este în cartea de cântece pentru copii?

   - Da. Bunica Betsy împarte cărțile și apoi ei învață noul cântec.

 

 

        Da, “Eu sunt lumina!”

Da, “Eu sunt lumina! ”,

astfel El ne-a spus.

El ne șterge vina, blândul

Domn Isus.

 

Fii tu o lumină pe acest pământ,

Ca orcin’ să vină la

Isus cel blând.

 

Dar, când pâlpâiește și

se stinge chiar,

Vezi de-o îngrijește și-o

aprinde iar.

 

Steaua ce-a mai mică

poate străluci,

Când amurgul pică,

toți o vor zări.

 

Isus te face fericit!

 

Isus - Lumina lumii

 

   Bunicul Flint se uită în jur. Copiii îl ascultă cu atenție.

   - Și ce legătură are această poveste cu faptul că Isus este Lumina lumii?, vrea să știe Dick.

   - John, ai vreo idee?, întreabă bunicul.

   - Poate pentru că Isus este Fiul lui Dumnezeu și știe totul? De aceea Isus știa unde sunt peștii și a văzut și ce era în neregulă cu Petru, răspunde John.

   - Da. Biblia spune că în inimile noastre este întuneric. De exemplu, acolo sunt gânduri rele despre ceilalți sau, uneori, mânie, furie și alte lucruri rele. Domnul Isus este singurul care nu a gândit, nu a spus și nu a făcut niciodată ceva rău, ci întotdeauna numai bine.

   Când oameni ca Petru au ajuns să-L cunoască pe Isus, și-au dat seama cât de rele erau inimile lor. Dar aceasta nu este tot. Versetul din această dimineață ne spune mai mult.

   - John, vrei te rog să citești tot versetul?, întrebă bunicul Flint.

   John citește cuvintele Domnului Isus:

Cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric,

ci va avea lumina vieții.

   - Oh, înțeleg, spune Mandy, vrei să spui că Petru a primit o inimă curată, pentru că a crezut în Isus.

   - Așa este, spune bunicul Flint, zâmbind copiilor, Domnul Isus este singurul care ne poate spăla inimile și le curățește, dacă Îi cerem acest lucru. Atunci El face ca toate colțurile întunecate ale vieții noastre să se lumineze. El ne iubește și are grijă de noi. În lumina Lui nu trebuie să ne fie frică.

 

Isus este Lumina lumii!

 

Cât despre Babilon...

 

   Un maior din armata britanică i-a cerut într-o zi unui predicator o dovadă clară și acceptabilă că Biblia este într-adevăr Cuvântul lui Dumnezeu și nu o invenție omenească.

   Deoarece predicatorul știa că maiorul călătorise mult în Orientul Mijlociu, l-a întrebat dacă vizitase și cetatea Babilon. Maiorul a răspuns afirmativ și a exprimat următoarele impresii din călătoria sa:

   „Ruinele Babilonului sunt pline de vânat de toate felurile. Cum îmi doream foarte mult să vânez acolo, i-am cerut șeicului responsabil permisiunea de a vâna și de a fi însoțit de vânători care cunoșteau locul. Mai mulți arabi au mers cu mine în vechiul Babilon.

   Dar când a venit seara, arabii și-au strâns corturile și au părăsit ruinele fostului oraș. Fie că am vrut sau nu, a trebuit să părăsesc terenul de vânătoare promițător împreună cu ei.

   Când m-am plâns șeicului a doua zi, acesta mi-a răspuns enervat, dar foarte ferm: A rămâne acolo peste noapte pentru a vâna sau a dormi în cort ar fi prea periculos din cauza animalelor sălbatice. Nimeni nu rămâne acolo după apusul soarelui.”

   Predicatorul ascultase cu mare interes. Apoi a luat Biblia și a citit: „Și astfel Babilonul, podoaba împăraților, falnica mândrie a haldeilor, ... el nu va mai fi locuit, nu va mai fi niciodată popor în el. Arabul nu-și va mai întinde cortul acolo, și păstorii nu-și vor mai țărcui turmele acolo, ci fiarele pustiului își vor face culcușul acolo, bufnițele îi vor umple casele, struții vor locui acolo, și stafiile se vor juca acolo. Șacalii vor urla în casele lui împărătești pustii, și câinii sălbatici, în casele lui de petrecere. Vremea lui este aproape să vină, și zilele nu i se vor lungi.”

   „Este o poveste istorică ceea ce tocmai ați citit?”, a întrebat maiorul, tulburat.

   Cu mare seriozitate, mesagerul lui Dumnezeu a răspuns: „Nu! Aceste cuvinte au fost scrise cu aproximativ 3.000 de ani în urmă, când cetatea Babilon ajunsese la apogeul gloriei sale. Le veți găsi în Biblie, Cuvântul lui Dumnezeu, în Isaia 13.19-22.”

 

Înmormântarea bunicului

 

Și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus.

Filipeni 4.7

   Bunicul lui Jens a murit acum două zile. Jens, părinții și frații săi sunt foarte triști. Știau de ceva timp că bunicul lor bolnav va muri în curând, dar era totuși o pierdere în familie. Astăzi are loc înmormântarea. Mama, tata, Jens și frații săi stau în biserică și ascultă predica.

   „Walter a fost un tată și un bunic iubitor. Îi plăcea să se distreze cu nepoții săi.”

   Da, așa este! Jens își amintește multe situații în care a râs cu poftă cu bunicul.

   Și bunicul i-a povestit, de asemenea, multe despre Domnul Isus. Jens se gândește la o zi de acum câteva săptămâni, în spital. Bunicul i-a spus: „Știi, Jens, abia aștept să ajung în curând la Domnul Isus.”

   Jens s-a întristat, pentru că bunicul său nu va mai fi atunci cu el.

   Dar bunicul a spus: „Nu trebuie să fii trist. Îmi va fi mult mai bine la Domnul Isus decât aici, pe pământ.”

   Jens se gândește la acest lucru în timp ce stă pe banca din biserică. Bunicul se hotărâse cu mulți ani în urmă să Îl urmeze pe Isus Hristos. Iar acum era cu El în cer.

   Jens îi șoptește mamei sale: „Mamă, bunicului îi merge acum foarte bine la Domnul Isus, nu-i așa?”

   Mama se uită la el cu lacrimi în ochi și dă din cap. „Ai dreptate. Este minunat că putem să ne bucurăm de aceasta, chiar dacă astăzi suntem la înmormântarea bunicului și suntem cu toții foarte triști.”

   Când Îl ai pe Domnul Isus în viața ta, poți simți bucurie și pace în inimă chiar și în situații dificile. În viața ta de zi cu zi nu va fi întotdeauna totul perfect, dar îți vei da seama că poți fi recunoscător chiar și în tristețe.