Lucrarea de răspândire a Bibliei

   O cofetăreasă în vârstă din Tokio, capitala Japoniei, a găsit undeva o grămadă de hârtii volante, cu care ea şi-a tapetat magazinul. Erau foi de Biblie, dar ea nu ştia, pentru că nu putea citi. Însă nepotul ei mai mic cunoștea literele şi silabisea ce era scris pe pereţi. Aceste versete i-au plăcut bunicii aşa de mult, încât a învăţat multe dintre ele pe de rost şi se întrecea cu nepotul ei, cine putea să le reţină mai întâi şi mai bine. Astfel, ea a devenit o creştină convinsă şi a cumpărat și alte foi de Biblie, în care împacheta câteva dulciuri şi le dăruia cumpărătorilor ca dar suplimentar. În felul acesta, ea a făcut lucrarea de răspândire a Bibliei în cercul clienţilor ei şi a procedat conform cuvântului Domnului Isus: „Fără plată aţi primit, fără plată să daţi” (Matei 10.8).

Când uiți calea

Când uiți calea străbătută

De strămoși – până la tine,

Mergi ca oaia cea pierdută

Și nu poți ajunge bine.

Nu uita, nu uita,

Pe cei dinaintea ta

Care și-au sfârșit frumos

Viața-n slujba lui Hristos.

Când te lepezi de părinții

Credincioși până la tine,

Mergi pe calea necredinții

Și nu poți ajunge bine.

Nu-ți uita înaintașii,

Ci-i fă pildă pentru tine,

Să te laude urmașii

Și să poți ajunge bine.

Portocale pe mare

   În urmă cu mulți ani, o femeie credincioasă călătorea spre America. În timpul lungii călătorii cu vaporul, ea s-a îmbolnăvit foarte rău. Medicul de pe vapor i-a recomandat să mănânce foarte multe protocale, altfel viața ei este într-un pericol mare. Ea i-a urmat sfatul. Dar după câteva zile, însoțitorul de pe vapor i-a adus vestea tristă că nu mai sunt deloc portocale la bordul vaporului. Femeia credincioasă l-a privit pe acesta și i-a spus plină de încredere:

   - Tatăl meu ceresc știe ce am nevoie și El îmi va purta de grijă.

   - Doamnă dragă, nu uitați că suntem în mijlocul oceanului.

   Doamna a replicat prietenoasă:

   - Tatăl meu are puterea să deschisă o fereastră în cer, dacă este necesar.

   Au trecut mai multe ore. Deodată, însoțitorul de la bordul vaporului a intrat în cabină cu brațul plin cu portocale.

   - Dumnezeul dumneavoastră a răspuns. Priviți aici! și i-a dat portocalele.

   - Cum s-au petrecut lucrurile? a întrebat bolnava uimită la rândul ei.

   - Nu ați auzit mai înainte sirena vaporului? Vaporul, cu care ne-am întâlnit, a fost derutat de pe ruta sa de o furtună. Echipajul folosise toată apa potabilă. Le-am putut da apă din rezerva noastră și în schimb am primit aceste portocale.

   Dumnezeu este și pe pământ, și pe apă. Desigur, în mare nu cresc portocali. Dar dacă acolo este unul dintre copiii Săi, care are nevoie de portocale, El găsește mijloace să rezolve această problemă.

Păstorul cel bun

   O fată de doisprezece ani păștea în munți turma de oi a părinților ei. De câtva timp avea ca ajutor un câine mare, dar care avea, din păcate, câteodată un comportament imprevizibil, devenea chiar răutăcios.

   Într-o seară, cu puțin timp înainte de mânarea turmei spre casă, câinele a sărit la fată și a mușcat-o de obraz. Fata neînfricată a mânat repede turma în vale, în staul. Doar după aceea a alergat la părinții ei și le-a relatat ce se întâmplase. A fost chemat repede medicul, care a trebuit să facă o injecție cu narcoză și să coase rana și să o bandajeze. Când fata și-a revenit, a spus:

   - Ce bine că s-a întâmplat spre seară, cu puțin timp înainte de mânarea turmei spre casă!

   - Ce ai fi făcut, dacă câinele te-ar fi mușcat o oră mai devreme? Nu ai fi venit imediat acasă? a întrebat-o medicul.

   Fata l-a privit mirată:

   - Și atunci ce s-ar fi ales de oile mele, dacă le-aș fi lăsat singure?

   Numai „cel plătit” păresește oile și fuge. Fata aceasta a avut un bun exemplu în Domnul Isus. El este Păstorul cel bun, care nu-Și părăsește niciodată oile.