Ajutor în necaz

   Un muncitor de la căile ferate, care nu credea în Dumnezeu, obișnuia să-și dea întregul câștig pe băutură și pe jocuri de noroc. Lăsa pe seama sărmanei lui soții să se îngrijească de hrană și de îmbrăcăminte pentru cei opt copii ai lor. Se înțelege de la sine că adeseori nu mai exista nicio fărâmitură de pâine în dulap și nicio bucată de lemn pentru foc în bucătărie.

   Dar într-o zi, când sărmana mamă l-a văzut pe unul dintre copiii ei rozând dintr-o sfeclă roșie, pe care chiar și gâștele nu ar fi dorit-o, s-a aruncat pe genunchi și a strigat:

   „O, Domnul meu Isus, Tu ai hrănit pe cei flămânzi în pustie și poți face acest lucru și acum dacă vrei. Fă să primim astăzi doar atât cât să nu murim de foame eu și copiii mei.”

   Deabia s-a așezat la roata ei de tors, când o femeie din satul vecin a venit și a așezat un coș greu pe masă. Copilul care rodea din sfeclă s-a urcat de pe bancă pe masă, a luat capacul de pe coș, iar ceilalți s-au ridicat pe vârfurile picioarelor privind înăuntru. Și cu cât se întindeau și priveau, cu atât mai mult le venea apa în gură. În acel coș se aflau: o pâine albă, o bucată mare de brânză și o bucată mare de slănină. Iar pe fundul coșului se găseau mulți cârnați afumați!

   Când cel sărac strigă, Dumnezeu îl aude!

   Drag copil, și tu poți să-i spui lui Isus toate necazurile și îngrijorările tale. El Se bucură în mod deosebit, dacă vii cu necazul păcatului tău, cu căință și pocăință, la El și Îl lași să intre în inima ta! Atunci vei fi îmbogățit – vei deveni mult mai bogat decât acea mamă și ceata ei de copii. Domnul Isus vrea să-ți dea nu numai hrană trupească și ajutor material, ci mai presus de toate viața veșnică și tot ce slujește vieții și umblării cu Dumnezeu.

   „Domnul să-ți fie desfătarea, și El îți va da tot ce-ți dorește inima.” Psalmul 37.4

Fiți împlinitori

Fiți împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători...

(Iacov 1.22)

Biblia – însoțitorul tău fidel!

„Nu mai am niciun chef”, mormăie Sorana. Se uită țintă la bilețelul galben din mâna ei. „Nu pot nicidecum să țin minte și nici măcar nu știu la ce folosește!”

Prietena ei Maia își ridică amuzată privirea de la caietul cu teme. „De ce te plângi?”

Sorana pune bilețelul în fața prietenei ei pe masă. Maia zâmbește surprinsă. „Un verset din Biblie – este foarte frumos!”

„Frumos? Trebuie să învăț pe de rost în fiecare săptămână un verset din Biblie. Străbunica mea și-a dorit acest lucru la ziua ei de naștere, când a împlinit nouăzeci de ani. I-am promis că o să le învăț.”

Maia râde privind la fața Soranei. „Eu știu pe de rost zece psalmi și trei capitole din Evanghelii”, spune ea. „Momentan învăț ceva din Isaia.”

Sorana rămâne cu gura căscată. „Pentru ce? O faci de bunăvoie?” Sorana știe că Maia și sora ei cred în Domnul Isus, dar părinții acestora, din păcate, încă nu.

Maia se înroșește puțin, pentru că nu-i place admirația vădită a Soranei. Ea ezită un moment foarte scurt. „Fac acest lucru, pentru că îmi face bine”, admite ea cu glas stins. „Când părinții mei se ceartă sau țipă unul la altul, am adeseori noaptea coșmaruri și mă trezesc transpirată leoarcă. Atunci îmi aduc aminte de un verset din Biblie și mi se pare că Dumnezeu Însuși vorbește cu mine. Atunci nu mai mi-e așa de frică.”

Sorana îți pune spontan brațul în jurul prietenei ei. „N-am știut că ai asemenea coșmaruri”, spune ea mișcată.

„Acum este mai bine. Sora mea mai mare mi-a dat pontul cu versetele din Biblie. Continui cu învățatul pe de rost al versetelor când sunt plecată, sau când trebuie să aștept, sau tocmai când stau trează noaptea.”

Interesul Soranei este trezit și privește acum cu alți ochi versetul pe care trebuie să-l învețe. „Poate putem să învățăm împreună”, propune ea. „Nu vreau să o dezamăgesc pe străbunica!”

Nimic terminat

   În urmă cu ceva timp, cu ocazia unei scurte vizite, m-am uitat din curiozitate în coșulețul cu lucrul de mână al nepoatei mele. Și ce crezi că am văzut?

   Vreau să-ți povestesc acum.

   În primul rând un portmoneu pentru bani, brodat cu perle, era doar pe jumătate terminat: Nu exista nicio perspectivă că va fi terminat vreodată, pentru că ața era ieșită de pe ace, mătasea de pe mosor era înnodată și totul adunat într-un haos complet. – Când am pus acestea deoparte, m-am trezit cu o bucată de etamină în mână care urma să fie o copertă de Biblie și pe ea era cusut cuvântul: „Iubesc” - dar ce iubea trebuia să ghicesc. – Sub această bucată de pânză se afla un ciorap început, probabil pe mărimea piciorului unui mic copil. Dar era croșetat numai până la călcâi. Oare va fi terminat vreodată? – Lângă ciorap se afla o periniță pentru ace, pe a cărei față superioară era o cusătură frumoasă, dar pe fața inferioară stătea: „Dragei mele...”

   Dar nu trebuie să enumăr tot ce am găsit acolo. Ce pot să vă spun este că în acest coș cu lucru de mână nu am putut descoperi nici măcar un singur lucru terminat, și cu toate că aceste lucruri pe jumătate încheiate, neglijate, stăteau acolo mute, ele spuneau o poveste foarte tristă despre nestatornicia unei fete.

   Ele îmi spuneau că nepoata mea avea o inimă plină de dragoste față de alții, că mintea ei era plină de planuri și intenții bune și că avea atât înzestrarea, cât și mijloacele pentru aceste lucrări. Dar îi lipsea ceea ce era mai important: Să termine ceea ce începea! Nu îi lipsea bunăvoința și râvna, dar îi lipsea consecvența.

   Nu este important dacă facem lucruri mici sau mari; câștigul nostru nu este măsurat după ceea ce intenționăm să facem, după ce planuri avem, ci dacă ceea ce am început terminăm. Nimeni din jurul nostru nu dă ceva pentru ceea ce intenționăm să facem, dar toată lumea va avea ochi să vadă ce iese din mâinile noastre, ce a fost terminat.

„Oriunde se muncește este și câștig” (Proverbe 14.23).