Fericit în Domnul

   Domnul Gong era un creştin fericit. Deseori vecinii săi necredincioşi îl auzeau pe el şi familia lui cântând spre slava lui Dumnezeu cântări de laudă.

   „Da”, spuneau ei, „el poate să cânte, îi merge bine şi are tot ce îşi doreşte.”

   Aproape tot aşa a vorbit satan cu mult timp înainte către Dumnezeu cu privire la Iov: „Şi satan a răspuns Domnului: «Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui şi tot ce este al lui? Ai binecuvântat lucrul mânilor lui, şi turmele lui acopăr ţara. Dar ia întinde-Ţi mâna, şi atinge-te de tot ce are, şi sunt încredinţat că Te va blestema în faţă»” (Iov 1.9-10).

   Încercarea a venit. Într-o zi Dumnezeu i-a luat domnului Gong pe unul dintre copii la Sine în slavă.

   Atunci oamenii au spus: „Acum au şi ei necaz şi îngrijorări ca şi noi. În seara aceasta, cu siguranţă, nu vor mai cânta.”

   Seara a sosit... iar familia Gong a cântat. Familia Gong era adunată ca în fiecare seară pentru a citi Cuvântul lui Dumnezeu şi pentru a se ruga împreună. Inimile lor erau pline de durere, totuşi cântau o cântare spre slava lui Dumnezeu. Vecinii s-au mirat foarte mult. Au trebuit să vadă că copiii lui Dumnezeu au o mare mângâiere, care se dovedeşte statornică în zile bune şi în zile rele, în zile senine şi în zile întunecoase.

„Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos,

Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri,

care ne mângâie în toate necazurile noastre,

pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu,

să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!” (2 Corinteni 1.3-4).

Frumosul viitor

Frumosul viitor ce nouă

Hristos ni-l dă la cei mai mici,

E cel mai fericit şi dulce,

Iar el începe de aici.

Refren:

Slăvit să fii, în cor,

Iubit Mântuitor,

Căci tot ce Tu ne dai

E cel mai dulce rai

Şi tot ce ne promiţi

Ne face fericiţi, fericiţi,

Fericiţi.

Frumosul adevăr ce nouă

Hristos ni l-a descoperit

e-atât de limpede cum alţii,

mulţi oameni mari, nici n-au gândit.

Frumoasa dragoste ce nouă

Hristos ne-o dă nemăsurat,

e-atât de dulce cum pe lume

mulţi oameni mari nici n-au gustat.

Găsit

   Cu mulți ani în urmă, în China, într-o familie creștină, trăia un băiețel. Domnul și doamna Wong își iubeau cu toată inima copilul și s-au străduit devreme să-l conducă spre Domnul Isus. Când stăteau la masă, îți împreunau mâinile, închideau ochii, iar tatăl mulțumea lui Dumnezeu, Dăruitorul tuturor darurilor, pentru mâncare.

   Într-o zi a intrat un mare necaz în această familie: băiețelul a dispărut și n-a mai putut fi găsit în ciuda tuturor strădaniilor.

   După multe săptămâni, o femeie credincioasă a vizitat o familie cunoscută ei dintr-o altă zonă a Chinei. Acolo a întâlnit și doi soți, pe care nu-i cunoștea, cu un băiețel. Într-o scurtă discuție, cei doi soți i-au povestit femeii că nu aveau proprii lor copii. Dar le-a fost oferit spre cumpărare acest băiețel. Ei se minunau de anumite obiceiuri ale băiatului: „Înainte să mănânce, își împreună mâinile, închide ochii și rostește apoi câteva cuvinte pe care nu le înțelegem. Se pare că vorbește cu cineva.“

   Vizitatoarea a bănuit imediat că acel copil provenea dintr-o familie creștină. Și-a adus aminte că citise într-o revistă creștină despre căutarea unui băiat, care avea aproximativ aceeași vârstă ca acesta. S-a interesat foarte bine care erau adevărații părinți și curând s-a putut dovedi că băiețelul fusese furat și vândut. Astfel părinții adevărați și-au putut primi înapoi copilul. Bucuria lor a fost mare.

   Băiețelul s-a rugat înainte de mâncare, chiar dacă a fost într-un mediu străin lui. El I-a mulțumit lui Dumnezeu pentru mâncare „cum făcea și mai înainte“ (Daniel 6.10). Dumnezeu a putut folosi „credincioșia“ sa, ca să ajungă iarăși la părinții lui.

În vizuina leului

   William Stephens a fost un tânăr rău și grosolan când a fost chemat în armată. Regimentul lui a fost transferat după câtva timp în Africa. La un marș, William s-a pierdut de trupa sa și a rătăcit prin junglă. Ore în șir a încercat să ajungă la un drum, dar a ajuns tot mai adânc în junglă. Până la urmă s-a întunecat, iar cel rătăcit a găsit o vizuină, unde spera să poată dormi câteva ore.

   Deodată a auzit foarte aproape răcnete de leu. Acesta venea tot mai aproape! Deodată apăru la intrarea vizuinii capul unui leu. Tânărul a înțeles că acea vizuină era locul de dormit al animalului sălbatic. S-a gândit într-o fracțiune de secundă cum să-și salveze viața. A închis ochii și s-a făcut că doarme. Inima lui bătea cu putere de teamă, când a simțit respirația fierbinte a leului, care îl lingea pe față. Deoarece animalul era probabil sătul, nu i-a făcut nimic, ci s-a lăsat jos lângă el ca să doarmă.

   În frica sa de moarte, William s-a îndreptat spre Dumnezeu și L-a rugat să-l scape din ghearele leului. De asemenea I-a promis lui Dumnezeu că se va preda de atunci încolo deplin Lui și Îi va sluji. În acele clipe grele, toată viața lui i-a trecut prin fața ochilor.

   Leul adormise. William s-a strecurat cu atenție spre ieșire. Inima îi bătea nebunește. În orice clipă se gândea că animalul uriaș se va trezi și se va repezi asupra lui. Dar Dumnezeu l-a ajutat. El spune în Cuvântul Său: „Cheamă-Mă în ziua necazului, și Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi“ (Psalmul 50.15). William ajunse apoi după multe ore la colegii săi.

   După un timp s-a întors în patria sa. Dar nu a uitat de promisiunea lui. El a căutat oameni credincioși și le-a cerut să-i arate calea spre salvare. Apoi a mers pe această cale. El I-a slujit Domnului său ceresc mulți ani, în mod deosebit printre copii. Acestora le-a povestit deseori despre întâmplarea sa din vizuina leului. Spunându-le aceasta, le amintea mereu de marele împotrivitor al lui Dumnezeu, satan. În Cuvântul lui Dumnezeu, satan este numit ca un „leu care răgnește“, care încearcă să-i înghită pe oameni.

   Dar William Stephens le-a spus micilor săi ascultători și despre Domnul Isus, Mântuitorul lumii, care l-a biruit pe satan pe crucea de la Golgota și i-a luat puterea.

   Este Domnul Isus Mântuitorul tău?