luni

Ce este acesta?




   El este o posesie, pe care prin eforturi nu o poţi mări, ci care de la sine devine din ce în ce mai mică. Tu ai mult din acesta, dar nu vei descoperi niciodată cât înainte de a fi la sfârşit. Şi deodată nu mai ai nimic din el. Ce este acesta? Este timpul. Mai exact spus: timpul vieţii tale pe pământ.
   Un ceas ne prezintă bine cât de fugară este viaţa. Imaginează-ţi o clepsidră, a cărei parte superioară este invizibilă. Nisipul curge şi curge fără încetare, tot mai departe. Tu nu poţi vedea când ajunge la sfârşit, dar ceva este foarte sigur: sfârşitul vine. Şi aşa se va termina şi timpul tău pe pământ.
   Şi apoi? Apoi începe ceva foarte nou, altceva: veşnicia, un timp fără timp. Nesfârşit. Cum va arăta veşnicia pentru tine? Unde îţi vei petrece veşnicia? La Dumnezeu sau despărţit de El?
   Aceasta decizi tu astăzi. Aceasta decizi tu atât timp cât nisipul din clepsidră mai curge. Cum? În timp ce Îl accepţi pe Isus Hristos ca Salvatorul şi Domnul tău – sau Îl respingi. Aceasta este marea întrebare: Care este poziţia ta faţă de Isus Hristos? Răspunsul tău în acest timp decide asupra veşniciei.
   „Ce este viaţa voastră? Nu sunteţi decât un abur, care se arată puţintel, şi apoi piere“ (Iacov 4.14).

... mai alb decât zăpada



   Mulți oameni se bucură, dacă ninge în vacanța de Crăciun. Mai ales copiii sunt bucuroși, dacă pot să zburde în aceste zile prin zăpadă. Dar această dorință nu este îndeplinită totdeauna.
   Totuși, există ceva mult mai frumos decât zăpada albă: o inimă albă. Prin gânduri, cuvinte și fapte păcătoase, fiecare om este necurat în ochii lui Dumnezeu. Dar există un mijloc minunat pentru curățire: sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăță de orice păcat (1 Ioan 1.7).
   Drag cititor, dacă recunoști sincer păcatele tale în fața lui Dumnezeu și te rogi: „Zidește în mine o inimă curată, Dumnezeule“ (Psalm 51.10), El îți dăruiește iertarea păcatelor tale. Atunci poți să-I mulțumești Domnului Isus, că El a murit și pentru tine la cruce, și poți să intonezi alături de cei răscumpărați cântarea de laudă: „A Lui, care ne iubește, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său...: a Lui să fe slava și puterea în vecii vecilor! Amin“ (Apocalipsa 1.5-6).
   Splendoarea albă de iarnă dispare curând, dar o inimă albă are o existență veșnică. Ea are o strălucire, care nu încetează niciodată și pe care nu o distruge nimic niciodată.

miercuri

Când Te-ai născut, Isuse



Când Te-ai născut, Isuse, și îngerii de sus
cântarea minunată a păcii ne-au adus,
s-a bucurat pământul...
de mii de ani dorea
să vină, să-l cuprindă odată pacea Ta.

Doreau de pace munții
și apele doreau
și câmpul și pădurea,
și toate-o așteptau....
Iar Tatăl o trimise prin Tine, Fiu plăcut,
toți îngerii-o vestiră...
Dar lumea nu Te-a vrut!

N-a vrut să Te iubească, n-a vrut a Te urma
pe Tine, Domnul Păcii, și n-a vrut pacea Ta,
ci mulți se învrăjbiră și mulți s-au tulburat,
la porți închise pacea mereu plângând a stat.

Iar azi, ca niciodată, Isuse însetăm
de pacea Ta,
de pacea pe care-o așteptăm...

O, dă-ne-o iarăși, Doamne
Isuse, cum au spus
odată îngerașii
când coborau de sus...

Crăciun 1914



   De cinci luni, pe frontul de vest domnea o luptă aprigă. Sute de mii de soldați mureau în tranșee. Pentru fiecare metru al liniei de front se lupta cu îndârjire. Dar în 24 decembrie, totul a devenit pentru scurt timp altfel. Armele au tăcut, în loc de acestea s-au ținut sus panouri de carton. Pe ele era scris în germană sau engleză: „Crăciun fericit“ („Frohe Weihnachten“; „Merry Christmas“).

   „La ora nouă seara s-au aprins pomii, iar din mai mult de două sute gâtlejuri au răsunat cântecele vechi germane de Crăciun“, își amintea un soldat. „De ambele părți domnea o atmosferă, care îndemna la terminarea luptei. Cu toții sufeream în aceeași măsură de păduchi, noroi, frig, șobolani și teamă de moarte.“

   Soldații „dușmani“ își făceau cadouri, jucau fotbal, mâncau și beau împreună. Soldatul britanic Leslie Walkinton scria visător într-o scrisoare: „Niciodată nu am văzut o imagine mai frumoasă a păcii: unul dintre ofițerii noștri ne-a fotografiat cum stăteam împreună cu soldații germani.“ Dar nu toți se bucurau de această înfrățiere. Un caporal austriac – Adolf Hitler – protesta vehement. Și generalul britanic Sir Horace Smith-Dorrien urla de mânie. Totuși, cunoscutul scriitor Sir Arthur Conan Doyle descrie pacea de Crăciun ca „episodul omeniei în mijlocul grozăviilor“.

   După Crăciun, războiul a continuat. Dar totuși, pentru câteva ore, gândul la Copilul din iesle a putut întrerupe nebunia omorului.

   Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a venit în această lume. El a aprins o lumină în aceia care cred în El. Ei trebuie să lase acum, ca această lumină să lumineze în această lume întunecoasă.