Ceva – totul

   - Nu ar trebui să-i încurajăm pe copii, pe băieţii şi pe fetele care aparţin Domnului Isus, să facă ceva pentru Domnul?

   Astfel a întrebat un învăţător de şcoală duminicală pe prietenul său mai în vârstă şi a primit răspunsul neaşteptat:

   - La aceasta nu aş încuraja pe nimeni.

   - De ce nu? întrebă cel mai tânăr, cred că ar putea fi doar bine.

   - Eu nu i-aş încuraja niciodată pe creştinii tineri să facă ceva pentru Mântuitorul lor, ci i-aş încuraja să facă totul pentru El.

   Răspunsul prietenului mai în vârstă a fost adecvat, căci este în concordanţă cu ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu: „Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus” (Coloseni 3.17).

   Dragă băiat, dragă fată, dacă aparţii Domnului Isus, atunci Dumnezeu doreşte de la tine – indiferent că eşti la şcoală sau acasă, la muncă sau la joacă – să faci totul în Numele Domnului Isus. Pentru aceasta ţi-a dat Dumnezeu viaţă, ca tu să-L preamăreşti, să-i slujeşti şi să-L aştepţi din cer pe Domnul Isus. El îţi spune:

   „Iată, Eu vin curând şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui” (Apocalipsa 22.12).

Când erai Tu pe pământ

Când erai Tu pe pământ

Şi chemai, Isuse sfânt,

Pe copii, pe copii,

Cu iubire să-i mângâi,

Ce frumos, ce frumos

Îngânau: Isus Hristos!

Cu glas blând şi iubitor

Chemi şi azi cu-atâta dor

Pe copii, pe copii

Cu iubire să-i mângâi,

Să le dai, să le dai

Bucurii de sus din rai.

Iată, Doamne, noi dorim,

Copilaşii Tăi să fim,

Să ne-nveţi, să ne-nveţi

Sfintele Tale poveţi,

Să ne fii, să ne fii

Mamă Tu pe veşnicii!

Toată viaţa pe pământ

S-ascultăm de-al Tău cuvânt,

Să urmăm, să urmăm,

Calea Ta noi s-o urmăm

Şi deplin, şi deplin

Fie voia Ta amin!

„Cine este credincios în cele mai mici lucruri...”

   Ce înseamnă aceste cuvinte?

   Care sunt lucrurile mici?

   Doi băieţi se jucau în camera lor. Aproape de timpul cinei, tatăl celor doi băieţi veni la ei şi îi încredinţă celui mai mare dintre ei o activitate însemnată, care trebuia îndeplinită chiar în acea oră. Băiatul ascultă şi porni imediat la drum.

   Şi băiatul mai mic?

   Şi el sărise în întâmpinarea tatălui şi a dorit să meargă în oraş. Dar tatăl i-a poruncit, ca, în timpul absenţei fratelui, să facă ordine în camera unde se jucau şi apoi să vină la masă. Peste tot erau împrăştiate cuburi de lemn, cărţi cu poze şi piese de Lego. Uşile dulapului erau larg deschise, iar pe masă băieţii şi-au întins lucrurile de pictat.

   „Oh, tată, doresc aşa de mult să merg şi eu în oraş. Nu este mai bine, dacă merg şi eu?”

   Dar tatăl i-a spus încă o dată cu fermitate să rămână acasă şi să facă ordine în cameră. Murmurând şi foarte încet, micuţul se puse pe treabă. De ce nu avea voie el să meargă în oraş? Cu siguranţă, el ar fi rezolvat activitatea grea tot aşa de conştiincios şi de punctual ca şi fratele lui mai mare. Dar trebuia să facă ordine, doar să facă ordine!

   Dragul meu prieten, nu ai trecut şi tu prin situaţii asemănătoare? Nu ai primit şi tu câte o activitate mică şi neînsemnată în ochii tăi, în timp ce alţii au fost chemaţi să facă activităţi mari? Dar gândeşte-te că în ochii Domnului Isus nu are deloc importanţă, dacă activitatea este mare şi importantă sau dacă este mică şi neînsemnată. Important în ochii Domnului Isus este ca tu să realizezi activitatea, activităţile, care ţi se dau, cu bunăvoinţă, cu conştiinciozitate şi cu credincioşie. Cum vrei să poţi face lucruri „mari”, dacă n-ai exersat înainte „lucrurile mici”, nu ai fost găsit credincios în cele mici?

   Exersează să fii credincios în lucrurile mici – chiar şi în privinţa inimii tale! Menţine-ţi o conştiinţă curată! Veghează asupra gândurilor tale! Cu câtă plăcere facem noi, oamenii, deosebiri între aşa-numitele greşeli „mari” şi „mici” şi nu ne gândim că Dumnezeu nu face această deosebire.

   Fii credincios în cele mai mici lucruri!

   Ce atenţionare serioasă este pentru noi toţi comportarea lui Iuda Iscarioteanul! El avea casieria, „doar” o mică activitate, de a administra puţinii bani care se adunau. Şi ce sfârşit a avut el!

   Dacă avem dorinţa să fim credincioşi şi ascultători în toate lucrurile, atunci Domnul Isus ne dăruieşte şi puterea necesară.

Ceasul de buzunar

   Despre evanghelistul Charles H. Spurgeon se cunoaşte o frumoasă povestire.

   Spurgeon a strâns odată câţiva copii în jurul lui şi a vrut să le explice ce înseamnă „a crede“. A luat preţiosul lui ceas de buzunar, l-a arătat copiilor şi le-a spus:

   - Cine vrea să aibă ceasul, trebuie să vină la mine. Eu i-l dăruiesc.

   Copiii priveau uimiţi. Nici unul nu s-a mişcat. Se gândeau: „Vrea să ne păcălească.“

   În cameră era linişte deplină. Spurgeon ţinea nemişcat ceasul.

   Deodată se ridică un băieţel. Acesta a mers direct la Spurgeon şi... într-adevăr a primit ceasul. Spurgeon i l-a dăruit. Acum era al lui şi a rămas al lui pentru totdeauna.

   Promisiunile lui Dumnezeu sunt daruri oferite. De ce nu îndrăznesc mulţi oameni să-L creadă pe Dumnezeu pe cuvânt? Dumnezeu aşteaptă să fie crezut pe cuvânt. Domnul Isus spune: „Adevărat, adevărat vă spun, că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică“ (Ioan 5.24).

   Apostolul Iacov spune: „Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoieşte, seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo. Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul“ (Iacov 1.6, 7).

   În capitolul 10 din epistola către Romani scrie: „Oricine crede în El, nu va fi dat de ruşine“.

   Numai un băieţel s-a bazat pe cuvântul lui Spurgeon. Numai un copil. Iar ceilalţi?

   Te-ai bazat tu, drag băiat, dragă fată pe cuvântul celui mai mare Dăruitor? Ai crezut invitaţia lui Dumnezeu? Ai dat urmare invitaţiei şi ai venit cu păcatele tale la Domnul Isus Hristos?

Păcate mici?

   - Mami, întrebă Lili, există şi păcate mici?

Mama răspunse:

   - În ochii noştri pot exista păcate care ne par a fi mai puţin mari. Dar în ochii lui Dumnezeu, păcatul este tot timpul păcat. Dar cum ai ajuns la această întrebare?

   - Când am venit astăzi de la şcoală, am văzut cum învăţătorul nostru a pierdut un mic pix. Robert a alergat pe ascuns, a ridicat pixul şi l-a lăsat să dispară în ghiozdanul lui. Apoi mi-a spus: „Uite ce pix frumos! Un asemenea pix mi-am dorit de mult.”

   „Dar Robert”, l-am certat eu, „acest pix îi aparţine învăţătorului nostru şi nu poţi să-l iei aşa simplu pentru tine. Aceasta este păcat.”

   „Ah, ce este aşa de grav”, spuse Robert. „Învăţătorul nostru poate să-şi cumpere oricând pixuri noi, chiar mai bune decât acesta. Să păstrezi acest pix mic şi ieftin poate să fie doar un mic păcat, dacă tot vorbeşti de păcat.”

   - Mamă, are Robert dreptate?

   - Nu, dragă, Robert nu are dreptate, răspunse mama. Apoi o întrebă pe Lili: Ce crezi tu, din ce motiv poate Dumnezeu să ne ierte toate păcatele noastre?

   - Pentru că Domnul Isus a murit la cruce, răspunse Lili.

   - Corect, accentuă mama. Dar acum spune-mi, dacă există un păcat care este prea mare pentru a putea să ne fie iertat.

   - Nu cred că există, spuse Lili.

   Şi mama întrebă mai departe:

   - Putem să-L rugăm pe Domnul Isus să ne ierte pe o altă cale păcatele noastre mici?

   Lili se gândi puţin, apoi răspunse:

   - Nu cred. Nu există o altă cale.

   - Aşa este, Lili, spuse mama, chiar dacă unele păcate par aşa de mici în ochii noştri, ca un lucru neînsemnat. Pentru cel mai mic păcat, Domnul Isus a trebuit să moară, pentru a-l şterge.