Negru sau alb?

    Filip, în vârstă de nouă ani, era un biciclist pasionat. Întotdeauna străbătea orașul pe bicicleta sa de curse ca un viitor campion mondial. Dar odată s-a aplecat prea mult într-o curbă și și-a pierdut echilibrul. Cu un țipăt puternic, Filip s-a prăbușit la pământ. A căzut pe mâna stângă, cu care încercase să se sprijine în ultimul moment.

   Filip a fost dus cu ambulanța la spital, unde mâna și brațul stâng urmau să îi fie radiografiate pentru o examinare mai amănunțită.

   În secția de radiologie, asistenta i-a explicat ce sunt razele X și ce se întâmplă în timpul radiografierii. Ea i-a explicat că se realizează o imagine, la fel ca la o fotografie. Toate oasele pot fi văzute pe această imagine, iar medicul poate apoi să stabilească dacă sunt în regulă sau dacă există, poate, o fractură. Unele organe, cum ar fi plămânii, pot fi, de asemenea, vizualizate în acest mod.

   La sfârșit, asistenta de radiologie i-a spus lui Filip: "Deci, vezi, tot ce se află în corpul tău poate fi văzut pe o radiografie - doar inima ta neagră nu poate fi văzută pe o radiografie."

   Mai important decât faptul că Filip nu și-a rupt brațul este faptul să nu ai inima neagră. Faptul că ai o inimă albă sau neagră nu poate fi văzut cu ajutorul unei radiografii. Dar Domnul Isus Se uită la fiecare inimă și o cunoaște și pe a ta. El știe dacă aceasta este încă murdară de păcat. Permite-I lui Dumnezeu să ți-o spele în sângele Domnului Isus, mărturisind înaintea Lui păcatele tale. Spune-I: "Zidește în mine o inimă curată, Dumnezeule, ... spală-mă, și voi fi mai alb ca zăpada" (Psalmul 51.10,7).

Dragoste-a lui Dumnezeu

 

Dragoste-a lui Dumnezeu,
Mare ești cât nu știu eu,
Dulce ești cât nu știu grai,
Scumpă ești cât preț nu ai,
Bună ești cât nu ai soț,
Tu-i iubești pe toți, pe toți.
 
Cor:
Te slăvim har nespus,
Dat de Tatăl prin Isus,
Te primim dar frumos,
Dat de Tatăl prin Hristos.
 
Dragoste, ceresc întins,
Mare ești cât nu-i cuprins,
Dulce ești cât nu-i nectar,
Scumpă ești cât nu-i hotar,
Bună ești cât nu-i cuvânt,
Tu ești cerul pe pământ.
 
Dragoste, prin tine sunt
Câte-s dulci pe-acest pământ,
Dragoste, prin tine pot
Strânge-n suflet raiul tot,
Dragoste, prin tine eu
Mă cuprind în Dumnezeu.

Tunsul

 

   Pentru Cristian, în vârstă de patru ani, tunsul era o treabă obositoare și neplăcută. El nu putea sta nemișcat o perioadă mai lungă de timp. Și totuși, el o avea bine, pentru că frizerul său era chiar mama lui.

   Astăzi este din nou timpul ca Christopf să fie tuns. De data aceasta, statul nemișcat pare să funcționeze mai bine. Micuțul stă liniștit pe un scăunel. Tatăl său este lângă el și cu mâinile sale protejează ochii lui Christopf de părul care cade.

   Deodată, băiețelul întreabă: "Mamă, de ce nu te tunzi și tu?"

   Mama se uită cu blândețe la băiatul ei și răspunde: "Pentru că Domnul Isus nu vrea!"

   Băiețelul nu mai întreabă altceva, se pare că acest răspuns i-a fost de ajuns.

 

   Dragi fetițe, pentru Domnul Isus este o bucurie dacă și voi, din dragoste pentru El, dați urmare și ascultare Cuvântului Său (citiți 1 Corinteni 11)!

Prins în capcană

 

   Ștefan avea șapte ani când părinții lui l-au dus în vacanță la o fermă. Ce bucurie a fost pentru băiat! Câte lucruri erau de văzut și de descoperit în hambar, în grajd, pe câmp! Toate acele lucruri pe care un copil de la oraș nu le cunoaște.
   Într-o zi, Ștefan a văzut o ușă de pivniță deschisă. Era o trapă grea, ținută deschisă cu o bară de fier. Câteva trepte duceau în jos, unde erau depozitate cărbune, cartofi și multe alte lucruri. Băiatul a dorit să coboare treptele și să arunce o privire la tot ce se afla acolo jos.
   Dar abia ajunsese în pivniță, când a auzit un "Bang!" puternic și Ștefan a rămas în întuneric. Bara de fier care sprijinea ușa alunecase și ușa se închisese.
   Ștefan a bâjbâit repede spre trepte, le-a urcat cu grijă și a încercat să deschidă ușa. Dar nu a putut, era prea grea pentru el ca să o împingă în sus.
   Atunci băiatul a fost cuprins de teamă. Inima îi bătea cu putere și a continuat să împingă ușa. În zadar! În cele din urmă, a început să strige. Glasul lui a răsunat puternic în toată pivnița. Dar se auzeau oare strigătele afară?
   Ștefan a bătut cu ambii pumni în ușă și a strigat din ce în ce mai tare după ajutor. Frica îl făcea să tremure.
   În cele din urmă, tatăl său l-a auzit, a alergat într-acolo și l-a eliberat.
 
   Ștefan era prins în capcană și nu se putea elibera singur.
 
   Știi că și tu ești un prizonier? Dacă nu-L cunoști și nu L-ai acceptat pe Domnul Isus ca Mântuitor și Răscumpărător al tău, și tu ești captiv - "prins în poftele lumii și ale păcatului"!
   Satan te ține cu putere în strânsoarea lui, te ține în întuneric și te conduce în noaptea veșnică, în pierzarea veșnică, în chinul veșnic. Așa citim în Cuvântul lui Dumnezeu.
   Dar Dumnezeu, în marea Sa dragoste, a pregătit o cale pentru păcătoșii pierduți. Domnul Isus, Fiul veșnic al lui Dumnezeu, a suferit pe crucea de la Golgota pentru păcatele tuturor celor care Îl acceptă prin credință ca Mântuitor și Răscumpărător. El te conduce din întuneric la lumină.
   Știi că ești prins în capcană? Ștefan știa aceasta, dar și despre propria-i neputință - și a cerut ajutor.
   Tatăl lui Ștefan își iubea băiatul. De aceea, nu a ezitat nicio clipă și l-a salvat și eliberat. Dumnezeu ne iubește infinit mai mult. Cuvântul Său ne spune: "Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită, a murit pentru cei nelegiuiți" (Romani 5.6). El așteaptă ca noi să ne recunoaștem propria noastră neputință și că avem nevoie de un Mântuitor. El va răspunde la chemarea noastră sinceră după ajutor și mântuire, ne va salva și ne va elibera.
 
   "Doamne, ajută-mi" (Matei 15.25).
 

Ocoluri...

 
   Cu ceva timp în urmă, mă întorceam, ca de obicei, acasă după serviciu. După ce am parcurs aproximativ o treime din drum, traficul s-a blocat în fața mea la un semafor aflat la aproximativ doi kilometri distanță. Din experiența mea, acest lucru ar însemna că voi ajunge cu zece minute mai târziu acasă. Așa că am decis să ies la următoarea intersecție și să merg pe autostradă pentru a ajunge mai repede acasă.
   Dar lucrurile au stat cu totul altfel.
   Obosit după o zi de muncă, am ratat ieșirea corectă și a trebuit să fac un ocol mult mai lung, deoarece nu mai puteam să mă întorc și trebuia să urmez această rută până în orașul vecin. Acolo am încercat să mă orientez. Dar abia după mai multe viraje greșite - îngreunate și mai mult de lucrările la drum - am ajuns în cele din urmă din nou pe drumul cel bun. În loc să fi economisit zece minute, am ajuns acasă cu mai mult de jumătate de oră mai târziu decât de obicei.
 
   Dragi copii, chiar și pe drumul pe care dorim să mergem cu Domnul Isus prin această lume, suntem uneori tentați să alegem noi înșine, atunci când luăm decizii necesare, o cale mai "potrivită" sau chiar mai corectă. Iată un exemplu în acest sens: copiii care vor să-L urmeze pe Domnul Isus au suferit adesea nu puține pagube din cauza unor prietenii nechibzuite cu alți copii simpatici care însă nu au vrut să știe nimic despre Domnul Isus. Dintr-o dată, acei copii au găsit plăcere în lucruri de care ne avertizează Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că sunt de natură să ne îndepărteze de părtășia practică cu Domnul nostru. Acestea sunt "căile noastre proprii", care, de obicei, duc la o mare dezamăgire. Și atunci este întotdeauna nevoie de credincioșia deosebită a Domnului nostru pentru a ne aduce înapoi de pe astfel de căi proprii și de la consecințele lor.
 
   Poate crezi că ar trebui să fii la dispoziția colegului de școală pentru a-l câștiga pentru Evanghelie. Poate crezi că trebuie chiar să cedezi în fața lui și, la insistențele lui, să te uiți cu el la celebrul meci de fotbal sau la un film bun la el acasă. Dar nu uita, aproape niciodată nu te vei opri la acest moment, cu siguranță, vei deveni din ce în ce mai interesat de aceste lucruri care par atât de inofensive la început - și te vei îndepărta tot mai mult de Mântuitorul fără să îți dai seama.
 
   "Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se oprește pe calea celor păcătoși și nu se așază pe scaunul celor batjocoritori!" (Psalmul 1.1).
 

Uită-te spre cer!

 

"Uită-te spre cer și numără stelele, dacă poți să le numeri."
Geneza 15.5
 
   Ai ieșit vreodată noaptea să te uiți la cerul înstelat? În unele seri nu se poate vedea foarte bine. Dar uneori strălucesc atât de multe stele, încât nu știi unde să te uiți.
   Poate că încerci să te orientezi cu ajutorul constelațiilor. Dar, cumva, de multe ori nu le găsești, nu-i așa? Eu, de exemplu, am găsit doar câteva. Poate că ți-a venit ideea de a număra stelele. Dar nu este chiar atât de ușor. Cum ar trebui să o faci fără să treci cu vederea o stea și să nu greșești numărătoarea?
 
Dumnezeu îi vorbește lui Avraam
   "Numără stelele, dacă poți să le numeri." - Așa i-a spus Dumnezeu lui Avraam. Acesta a fost un om care a avut încredere în Dumnezeu și a făcut ceea ce Dumnezeu i-a cerut. Dumnezeu i-a arătat lui Avraam cerul înstelat și apoi i-a promis o familie numeroasă. În acel moment, Avraam nu avea nici măcar un singur copil! Cu toate acestea, Avraam a avut încredere că Dumnezeu Își va împlini promisiunea. A trebuit să aștepte mulți ani până când Dumnezeu i-a dat fiul promis.
 
Poți număra stelele?
   Avraam și-a dat seama imediat că nu poate număra stelele. Nimeni nu poate, pentru că sunt pur și simplu prea multe. Nici tu nu poți să o faci. Întregul univers este plin de stele. Nu ne putem imagina ce înseamnă aceasta. Să reținem deci: numărul stelelor nu poate fi contorizat.
 
Dumnezeu știe numărul stelelor
   Dar acum gândește-te la acest lucru: Dacă Dumnezeu îți cere să numeri stelele, oare El Însuși știe numărul lor? Da, Dumnezeu cunoaște acest număr incredibil de stele! Așa este scris în Biblie. Poți deci să știi cu siguranță: "El (Dumnezeu) socotește numărul stelelor și le dă nume la toate" (Psalmul 147.4).
   Nu-i așa că este foarte impresionant? Tu nu poți număra nici măcar stelele pe care le vezi. Dar sunt mult mai multe stele decât poți vedea vreodată. Iar Dumnezeu le numără și chiar le dă nume.
 
Dumnezeu cunoaște fiecare stea
   După creație, Dumnezeu i-a dat primului om, Adam, misiunea de a da nume animalelor (Geneza 2.19,20). După cum probabil știi, există o mulțime de animale! Dar omul nu a numit stelele, altfel nu ar fi terminat niciodată! Nu, numai Dumnezeu poate să facă acest lucru.
 
Dumnezeu te cunoaște
   Dar acest mare Dumnezeu Se interesează de cei mici și de lucrurile mărunte. Privește din nou la Psalmul 147. Acolo citim nu doar că Dumnezeu numără stelele, ci acolo mai citim ceva:
   "Tămăduiește pe cei cu inima zdrobită și le leagă rănile. El socotește numărul stelelor și le dă nume la toate" (Psalmul 147.3,4).
   Aceasta înseamnă că Dumnezeu nu este prea mare pentru a fi interesat de tine. Poate că ai auzit acest lucru de multe ori, dar nu îți dai seama ce înseamnă cu adevărat. Dumnezeu are puterea de a număra stelele, tu în schimb nu poti nici măcar să scrii acest număr! Și totuși, Dumnezeu vede când plângem. El vede inima zdrobită, adică durerea noastră interioară.
 
Ce înseamnă aceasta pentru tine?
   Dumnezeu cunoaște foarte bine fiecare persoană, inclusiv pe tine. El nu numai că te vede din exterior, dar știe și dacă ești fericit sau trist. Chiar dacă plângi, Dumnezeu vede și știe de ce plângi. Poate că uneori crezi că Dumnezeu este mult prea mare și mult prea departe pentru a te ajuta. Dar nu este adevărat. Dumnezeu îți vede inima, te poate ajuta și Se bucură când ai încredere în El.
   Fă ca Avraam: Uită-te spre cer!
 

Frica de moarte

    Când aveam 10 ani, a murit bunicul meu. Atunci mi-am dat seama că viața are un sfârșit. Pe lângă o mare tristețe, am fost copleșit de un gol infinit care nu mă părăsea. În disperarea mea, am încercat mai târziu să îl umplu cu fumatul, drogurile și alcoolul. Eram nefericit, singur și îngrozit de moarte.

   Am auzit despre Isus Hristos într-o tabără de vacanță. Mi-am spus: "Aceasta este Persoana care mă poate elibera de temerile mele și de golul interior!". Dar, cum nu voiam să renunț la droguri, mi-am suprimat repede acest gând.

   La vârsta de 23 de ani, am ajuns în închisoare pentru trafic de droguri. Atunci am început să mă rog din nou. Am citit și Biblia, dar fără să înțeleg mare lucru. După ce am fost eliberat, Dumnezeu a condus în așa fel lucrurile că cineva m-a invitat la o biserică creștină. Ceea ce am auzit acolo din Biblie mi-a lovit conștiința. Mi-am dat seama imediat că eram un păcătos și că meritam pedeapsa veșnică. Dar apoi am aflat și cum aș putea fi eliberat din această situație teribilă: Tot ce trebuia să fac era să cred în Isus Hristos, că El a plătit datoria mea pe cruce! Și așa am făcut!

   Din acel moment, întreaga mea viață s-a schimbat. Am renunțat la alcool și droguri și mi-am căutat un loc de muncă decent. De asemenea, am cerut iertare celor cărora le făcusem rău. Astăzi Îl numesc pe Dumnezeu Tatăl meu. Știu că păcatele mele sunt iertate. Viața mea a primit un sens și nu mă mai tem de moarte.

Rătăcit și pierdut

    Micuța Janet, în vârstă de doi ani, nu intenționase să se rătăcească. Ea pur și simplu își urmase frații în pădure. Picioarele ei nu erau atât de rapide, așa că a rămas în urmă. În cele din urmă, nu i-a mai putut vedea pe ceilalți.

   Curând, liniștea a fost întreruptă doar de câte un ciripit de pasăre în copaci. A început să se întunece încet-încet - dar fetița a mers mai departe, urmându-i pe ceilalți, așa cum se gândea ea.

   A fost panică acasă când au sosit frații și Janet nu era cu ei. Părinții au căutat în tot cartierul, prietenii li s-au alăturat, a fost anunțată poliția și a fost solicitat un elicopter. Peste tot se auzeau strigăte: "Janet, Janet!". Dar Janet nu era nicăieri. Orele au trecut, unii au încetat să mai caute. Alții nu se puteau opri, pentru că se gândeau la propriii lor copii, în siguranță și în patul cald de acasă. La un moment dat, raza unei lanterne a surprins o vulpe. În cele din urmă, lumina a căzut pe o siluetă mică ce dormea cuibărită lângă un copac: Janet!

   Ea nu se putea salva și nu ar fi găsit niciodată singură drumul înapoi acasă. Alții trebuiau să o caute și să o găsească.

   Poate că te recunoști în Janet. Vrei să te duci "acasă" (în cer), te-ai orientat după diverse persoane, dar nu ajungi la destinația dorită. Poate că ai căzut "la pământ", epuizat. Dar nu dispera: Cineva te caută și vrea să te ducă "acasă". Ce trebuie să faci? Roagă-te lui Dumnezeu! Citește capitolul 15 din Evanghelia după Luca! El ți Se va arăta cu siguranță!

Lașitatea

   Urmau să dea lucrare la limba engleză. Cei 36 de elevi de la școala gimnazială își așteptau agitați profesorul, care întârzia să intre în clasă. De data aceasta nu adusese cu el nicio foaie cu exerciții. Copiatorul era stricat, așa că profesorul a fost nevoit să scrie pe tablă textul lung pentru exercițiile de gramatică.

   Frank ședea în penultima bancă din clasă, pentru că era cel mai înalt din clasă. Până acum, nu avusese niciodată dificultăți în a recunoaște ceea ce era scris pe tablă. De data aceasta, însă, profesorul scria foarte mic și Frank a fost șocat să constate că nu putea descifra textul.

   Alarmat, s-a gândit ce ar trebui să facă. Apoi i-a șoptit vecinului său: "Peter, nu pot să citesc textul de pe tablă, o să-l copiez de la tine!"

   Frank a fost prea laș să-i spună profesorului că nu vedea ce era scris pe tablă și că dorea să fie pus într-o bancă mai în față. Așa că a trișat și a copiat totul de la Peter - inclusiv greșelile. Frank și Peter nu au fost prinși. Dar nota lui Frank a fost mai rea decât de obicei.

   În aceeași zi, a mers împreună cu mama sa la oftalmolog, care i-a prescris imediat o pereche de ochelari și a fost surprins că Frank nu a venit mai devreme la el.

   Frank nu numai că trișase, dar îi era și foarte rușine că fusese laș să îi spună profesorului despre problema sa. El dorea să fie credincios Domnului Isus, iar acum fusese atât de laș! S-a gândit mai ales la versetul din Biblie pe care tatăl său îl citise cu puțin timp înainte: "Cât despre fricoși, necredincioși ... și toți mincinoșii, partea lor este în iazul care arde cu foc și cu pucioasă" (Apocalipsa 21.8).

   Frank era în mare necaz, chinuit de teamă și de îndoială. Dar apoi și-a amintit de promisiunea Domnului Isus că îl va ajuta dacă se întoarce la EL (Psalmul 50.15). În cele din urmă, Frank s-a pus pe genunchi și i-a spus Domnului Isus despre necazul și păcatul său. Acum putea să aștepte cu mult curaj următoarea lecție de engleză.

Cuvinte goale versus viață

 
   Mihai intră în cafenea. La ușă îi stă în cale Laurențiu, un prieten de la grădiniță. Laurențiu tocmai vrea să iasă. Are în brațe o pungă uriașă cu chifle.
Mihai: Salut! Cum îți merge?
Laurențiu: Și ție?
Mihai: Bine!
Laurențiu: Super!
Mihai: Hai să ne întâlnim cândva!
Laurențiu: Cu siguranță!
Laurențiu iese. Este vânt și ușa se închide cu zgomot.
Mihai comandă un cappuccino.
 
   Spre deosebire de Mihai și Laurențiu, Dumnezeu nu cunoaște cuvinte goale. Cuvintele Lui sunt sincere, fără clișee, personale și adevărate. Mai mult, ele sunt viață. Ele pot fi chiar "viața ta". Este oare posibil așa ceva? Încearcă! Citește sincer Biblia, ca pe mesajul lui Dumnezeu pentru tine! Roagă-te! Vorbește cu creștini credincioși! Vei fi uimit: cuvintele Bibliei nu sunt goale, ci viață!