Numără peștii din plasă!

 

Numără peștii din plasă!

 

Pescuirea minunată

 

   După cină, familia Flint se așază în jurul mesei mari din bucătăria confortabilă.

   - John, întreabă bunicul, vrei să citești din nou versetul de azi dimineață?

   John citește: „Isus a spus: Eu sunt lumina lumii.”

   - Mulțumesc, îl întrerupe bunicul. Ca să vă explic de ce Isus este lumina lumii, vă voi spune o întâmplare din Biblie. S-a întâmplat la lacul Ghenezaret. Pescarii își spălau plasele. Făceau acest lucru în timpul zilei. Noaptea ieșeau pe lac în bărcile lor de pescuit pentru a prinde pește.

   Acum, bărcile se aflau pe țărm. Una dintre ele îi aparținea lui Petru. Isus a trecut pe acolo și l-a întrebat pe Petru dacă poate să-L ducă puțin mai departe de țărm. De acolo, Isus le-a vorbit oamenilor de pe mal, care voiau să audă ce le spunea Isus despre Dumnezeu.

   După ce a terminat de vorbit, Isus i-a spus lui Petru: „Depărteaz-o la adânc și aruncați-vă mrejele pentru pescuire.” Simon i-a răspuns: „Învățătorule, toată noaptea ne-am trudit și n-am prins nimic; dar, la cuvântul Tău, voi arunca mrejile!”. Așa au și făcut. Dintr-o dată, în mijlocul zilei, au prins o mulțime uriașă de pești. Ce miracol!

   Au tras peștele în barcă. Erau atât de mulți, încât plasele au început să se rupă. Dacă o altă barcă nu i-ar fi ajutat, probabil că s-ar fi scufundat. Atât de mulți pești erau!

   Când Petru a văzut aceasta, a căzut în genunchi în fața lui Isus și a spus: „Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos”. – Atunci, Isus i-a spus: „Nu te teme, de acum încolo vei fi pescar de oameni”.

 

Isus este Fiul lui Dumnezeu!

 

Maeștri constructori

 

   În lunile aprilie și mai, multe păsări se dovedesc a fi adevărați maeștri constructori. Ele au abilități de care noi nu putem decât să ne minunăm.

   În imagine puteți vedea o rândunică de hambar pe cuibul ei. Rândunica de hambar construiește întotdeauna după aceleași planuri și cu același material de construcție. Pentru cuibul ei caută o mică proeminență într-un perete sau un „loc de construcție” similar în grajduri sau alte clădiri. Ea nu și-ar construi niciodată cuibul într-un copac. Nu s-ar descurca deloc cu așa ceva.

   Dar rândunica de hambar nu poate construi niciodată cuibul simplu al unei vrăbii sau al unui lăstun de casă sau al unui lăstun de mal. Nici măcar cuibul de rândunică domestică nu-l poate reconstrui rândunica de hambar. Și totuși, cele două specii de rândunele sunt foarte asemănătoare în ceea ce privește aspectul și, de asemenea, modul lor de viață. – Apropo, poți deosebi o rândunică domestică de o rândunică de hambar?

   Toate aceste păsări se supun unei legi care este unul dintre marile mistere ale vieții pentru mulți oameni. Dar noi, care am ajuns să-L cunoaștem pe marele Dumnezeu Creator ca Tată prin Domnul Isus Hristos, suntem în același timp credincioși și cunoscători. Și noi mărturisim cu bucurie: „La Dumnezeu este înțelepciunea și puterea; sfatul și priceperea ale Lui sunt” (Iov 12.13).

 

„Nici pentru o mie de euro”

 

   Un tânăr împărțea broșuri la piața săptămânală dintr-un oraș mai mare. Spre seară se întorcea acasă cu trenul. În același compartiment a văzut un domn în vârstă absorbit de lectura unui pliant. Era una dintre broșurile pe care tânărul le distribuise la piață. După ce domnul în vârstă a terminat de citit, s-a întors către soția sa care stătea lângă el și a spus: „Nu aș vrea să pierd acest pliant, nici pentru o mie de euro!”

   „Abia dacă valorează câțiva bănuți”, a răspuns femeia.

   „Cu siguranță. Dar acum știu cum pot deveni fericit. Nici nu îți pot spune cât de bucuros sunt! De ani de zile am tânjit după pace – după cum bine știi. Și iată că astăzi, la piață, mi s-a oferit această broșură, cu un salut prietenos și câteva cuvinte scurte. Ei bine, pe acelea le-am uitat. Dar comportamentul amabil al acestui tânăr m-a făcut să accept broșura. Mi L-a arătat pe Mântuitorul!”

 

   Mesagerii tăcuți pot face atât de mult bine. Iar pliantele sunt astfel de mesageri tăcuți în cel mai adevărat sens al cuvântului. Dintr-o sută, poate nouăzeci și nouă sunt aruncate. Dar dacă unul singur este o binecuvântare, nu este ceva măreț?

„Atât de aproape de țintă”

 

   Am citit despre o mare navă care a făcut o călătorie în jurul lumii în siguranță și fără accidente, dar care a naufragiat și s-a scufundat într-un golf de pe coasta Țării Galilor chiar înainte de a se întoarce acasă. Un predicator al Cuvântului lui Dumnezeu, care predica Evanghelia în Liverpool în unele seri și care a aflat de dezastru, a fost de acord, la cerere, să transmită personal soției căpitanului vestea morții soțului său. Înainte de aceasta, însă, fusese deja semnalat faptul că nava va intra în curând în port.

   Doamna aștepta la fereastra locuinței ei și se uita mereu la stradă. Masa din cameră era aranjată festiv. Apoi a sunat soneria și un domn ciudat a cerut să fie lăsat să intre. Era evanghelistul. Cât se poate de blând, i-a relatat despre scufundarea vasului și despre moartea soțului ei. Îngrozită, ea și-a dus mâinile la față și a gemut: „Atât de aproape de țintă și totuși pierdut!

 

   Ce durere!

   Câți tineri au fost aproape de a veni la Isus cu o inimă sinceră. Doar puțin le lipsea și aproape că deveneau proprietatea Domnului Isus. Dar a venit un moment în care s-au întors în lume. Ora pocăinței și a convertirii s-ar putea să nu mai vină niciodată. Cât de îngrozitor este atunci să se scufunde în valurile morții și ale condamnării veșnice! Aproape mântuiți, atât de aproape de țintă, și totuși pierduți! Nu este atinsă inima ta când te gândești la aceasta?

   Hotărăște-te astăzi, scapă astăzi de pierzare! Mântuitorul tău te așteaptă!

 

   „Întoarceți-vă la Mine, și veți fi mântuiți...!” (Isaia 45.22).