Psalmul 27

1. Domnul este lumina şi mântuirea mea: de cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieţii mele: de cine să-mi fie frică?

2. Când înaintează cei răi împotriva mea, ca să-mi mănânce carnea, tocmai ei – prigonitorii şi vrăjmaşii mei – se clatină şi cad.

3. Chiar o oştire de ar tăbărî împotriva mea, inima mea nu s-ar teme. Chiar război de s-ar ridica împotriva mea, tot plin de încredere aş fi.

4. Un lucru cer de la Domnul şi-l doresc fierbinte: aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului, ca să privesc frumuseţea Domnului şi să mă minunez de templul Lui.

5. Căci El mă va ocroti în coliba Lui, în ziua necazului, mă va ascunde sub acoperişul cortului Lui şi mă va înălţa pe o stâncă.

6. Iată că mi se şi înalţă capul peste vrăjmaşii mei, care mă înconjoară: voi aduce jertfe în cortul Lui, în sunetul trâmbiţei, voi cânta şi voi lăuda pe Domnul.

7. Ascultă-mi, Doamne, glasul când Te chem: ai milă de mine şi ascultă-mă!

8. Inima îmi zice din partea Ta: „Caută faţa Mea!” Şi faţa Ta, Doamne, o caut!

9. Nu-mi ascunde faţa Ta, nu depărta cu mânie pe robul Tău! Tu eşti ajutorul meu, nu mă lăsa, nu mă părăsi, Dumnezeul mântuirii mele!

10. Căci tatăl meu şi mama mea mă părăsesc, dar Domnul mă primeşte.

11. Învaţă-mă, Doamne, calea Ta şi povăţuieşte-mă pe cărarea cea dreaptă, din pricina vrăjmaşilor mei.

12. Nu mă lăsa la bunul plac al potrivnicilor mei! Căci împotriva mea se ridică nişte martori mincinoşi şi nişte oameni care nu suflă decât asuprire.

13. O! dacă n-aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului pe pământul celor vii!...

14. Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima şi nădăjduieşte în Domnul!

Fatima

   Într-un sătuleţ din Egipt trăia o fetiţă mahomedană, pe nume Fatima. Era bolnavă. Rudele ei au încercat să-i aducă alinare şi vindecare prin metodele şi mijloacele unui doctor vrăjitor. Dar boala Fatimei s-a agravat. Fata l-a rugat pe tatăl ei să o ducă la staţia misionară. La început, tatăl ei s-a împotrivit. Dar apoi a împlinit dorinţa fiicei lui, totuşi numai cu condiţia ca Fatima să nu asculte niciodată ceea ce i se va citi din cartea creştinilor, Biblia.

   Fatima a fost foarte surprinsă de dragostea, grija şi amabilitatea care i se arătau la staţia misionară. Ea nu auzise niciodată ceva bun despre creştini. I-a spus sorei medicale astfel:

   - Nu pot înţelege – acasă nu se îngrijeşte aproape niciunul de mine. Dar aici la voi creştinii sunt întâmpinată cu aşa multă dragoste.

   Sora i-a explicat că imboldul pentru acţiunea ei este dragostea lui Dumnezeu.

   - Cum să înţeleg acest lucru? a întrebat Fatima. Sora i-a explicat:

   - Dumnezeu a iubit atât de mult lumea, încât L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu moară, ci să aibă viaţa veşnică. Vezi, pe acest Dar al dragostei lui Dumnezeu L-am primit noi şi astfel am devenit aşa de fericiţi şi de mulţumitori. Dumnezeu doreşte, ca şi noi să spunem altora despre fericirea primită.

   Micuţa fată s-a gândit toată ziua la aceste cuvinte. Seara, când s-a citit din Biblie, Fatima s-a gândit la interzicerea tatălui său şi şi-a ascuns repede capul sub pătură. Dar se citea aşa de tare, iar ceea ce se citea era aşa de minunat, încât Fatima a ascultat în curând cu mare atenţie. Ea a întrebat pe cea care citea dacă toate acestea erau realitate sau doar un basm frumos. Cea întrebată a fost bucuroasă să-i poată spune Fatimei că toate acestea erau adevărul veşnic, dumnezeiesc, că ea însăşi, personal, Îl avea pe Domnul Isus ca Mântuitor al ei.

   Curând după aceea, şi Fatima şi-a deschis inima Domnului Isus, s-a căit de păcatele ei şi L-a acceptat ca Domnul ei. Astfel, mare bucurie a intrat în inima ei, o bucurie despre care trebuia să spună şi altora.

   Fatima s-a însănătoşit şi ar fi dorit mult să rămână la staţia misionară, ca să devină şi ea cândva soră medicală. Dar tatăl ei a luat-o acasă.

   Acum ea era o „nouă făptură” în Hristos, plină de dragoste, bucurie, pace, îndelungă răbdare, amabilitate, bunătate, credincioşie, blândeţe şi cumpătare. Pentru toate acestea primea în schimb acasă doar ură şi dispreţ. Adeseori era pedepsită aspru, o dată a fost bătută aproape de moarte.

   Cel mai rău lucru care i s-a întâmplat a fost că Biblia ei iubită, pe care o primisese la staţia misionară, a fost arsă. Numai o foaie din Biblie a putut să salveze. O ascundea cu grijă, o citea zilnic şi Îl ruga pe Domnul Isus să-i dea putere să-I rămână credincioasă. Pe foaia din Biblie era Psalmul 27. O mare mângâiere i-a fost în acest timp greu versetul 10: „Căci tatăl meu şi mama mea mă părăsesc, dar Domnul mă primeşte.”

   Zi după zi, Fatima îşi ducea soarta ei grea. Dar Dumnezeu a lucrat cu putere, prin umblarea în credincioşie a fetei, la inima mamei, a surorii şi a fratelui Fatimei, până când toţi au fost salvaţi. Atunci toată durerea s-a încheiat, iar multă laudă şi mulţumire s-a ridicat spre Dumnezeu.

Ponturi pentru învățat (3)

Prof. Amdreptate sfătuiește:

Bea suficient, ca să fii în formă!

Pune suficient de multe băuturi pe biroul tău!

Prea puţin lichid restrânge capacitatea de învăţare!

Prof. Amdreptate sfătuiește:

Nu te lăsat derutat!

Nu învăţa niciodată cu puţin timp înainte de teste (cu atât mai puţin la şcoală) şi evită orice discuţie despre materialul învăţat!

Prof. Amdreptate sfătuiește:

Învaţă să spui STOP când eşti bolnav!

Nu scrie niciodată un test, dacă nu eşti în formă din punctul de vedere al sănătăţii, ci ai curajul să scrii testul mai târziu!

Prof. Amdreptate sfătuiește:

Atât de asemănătoare, încât pot fi confundate!

Nu învăţa materii asemănătoare (de exemplu fizică şi matematică) la scurt timp una după alta, pentru că poţi confunda uşor ceva!

Prof. Amdreptate sfătuiește:

Pune-ţi la treabă celulele gri!

Când înveţi, începe întotdeauna cu teme uşoare, pentru ca mintea ta să fie stimulată!

Prof. Amdreptate sfătuiește:

Înghiţiturile mici le înghiţi mai uşor!

Împarte materialul de învăţat în bucăţele care fac sens, ca să ai o privire de ansamblu şi să obţii succese mici!

Mai mult ca mama

Mai mult ca mama cea mai dulce,

Mai mult ca tatăl cel mai bun

E Dumnezeu care iubeşte

Pe cei ce Lui I se supun.

Părinţii te iubesc nu numai

Când eşti supus şi-ascultător,

Ci te iubesc întotdeauna,

Fiindcă eşti copilul lor.

Iar Dumnezeu Şi-arată mila

Spre noi, spre toţi copiii Săi,

Dar parcă şi mai multă milă

Arată El spre cei mai răi.

Spre cei mai răi trimite Domnul

Mai multe binecuvântări,

Ca bunătatea Lui văzând-o

Să lase relele cărări.

Făcându-I voia Lui, să vadă

Că ea e fericirea lor,

Că cel mai fericit pe lume

E omul bun şi-ascultător.

Tu, fiul meu, ia seama bine

La tot ce-ţi cere Dumnezeu,

Frumoasă-i numai ascultarea,

Doar ascultarea, fiul meu.