Ponturi pentru învățat (2)

Prof. Amdreptate sfătuiește:

Învaţă creativ!

Foloseşte la învăţat pe cât posibil multe simţuri: rosteşte cu voce înceată textele, scrie bileţele cu ceea ce trebuie să reţii, desenează imagini, pune pe cineva să te întrebe, explică altora ceea ce ai învăţat.

Prof. Amdreptate sfătuiește:

Amânarea nu este o artă!

Nu-ţi amâna temele niciodată, ci rezolvă-le întotdeauna în aceeaşi zi, în care a fost predat materialul respectiv.

Prof. Amdreptate sfătuiește:

Permite-ţi câte o pauză!

Nu învăţa mai mult decât 45 minute întruna concentrat.

Stabileşte-ţi apoi o pauză de 5-10 minute şi mişcă-te puţin în aer liber.

Prof. Amdreptate sfătuiește:

Învaţă regulat!

Învăţă mai bine zilnic decât zile în şir nimic,

şi în ziua înaintea testului sau a lucrării totul deodată.

Prof. Amdreptate sfătuiește:

Prea multă mâncare te oboseşte!

Nu mânca înaintea învăţatului prea mult. În pauzele de învăţat îţi recomand

o mică gustare din fructe sau legume. Acestea dau energie creierului.

Urmările

   Carl şi Paul discutau despre „mântuire”. Paul era un creştin fericit şi îi spunea prietenului său cât de mult a făcut Domnul Isus pentru el.

   - Îmi doresc din inimă, ca şi tu să vii la Domnul Isus pentru a fi salvat, a spus Paul

   - Mă voi gândi la lucrul ăsta, a spus Carl. Ştiu totul, dar... înseamnă şi să renunţ la multe lucruri care îmi sunt dragi. Trebuie să iau în calcul temeinic urmările...

   Tocmai atunci a apărut Hari şi a auzit ultimele cuvinte ale lui Carl. Hari s-a uitat la Carl, i-a pus mâna pe umăr şi i-a spus:

   - Carl, băiete, te-ai gândit vreodată ce urmări vei avea dacă nu-L accepţi pe Domnul Isus ca Mântuitor al tău? – Condamnare veşnică! Veşnic în locul de chin, unde viermele nu moare şi focul nu se stinge!

   Prin observaţia lui Hari, Carl nu a mai avut linişte până ce nu s-a îndreptat şi el spre Domnul Isus, I-a adus păcatele şi a găsit iertare, mântuire şi pace.

Bunătatea

   Doamna Ionas era o creştină fericită. Acest lucru îl putea vedea oricine o cunoştea. Într-una din zile, pe drumul ei zilnic spre gară, i s-a adresat funcţionarul de la ghişeul de bilete:

   - Scuzaţi-mă, doresc să vă mulţumesc.

   - Să-mi mulţumiţi? a întrebat doamna Ionas.

   - Da, a explicat funcţionarul. De fiecare dată când aţi trecut pe lângă ghişeul meu, faţa dumneavoastră strălucea şi îmi spuneaţi amabilă: „Bună dimineaţa”. V-am observat de mult timp şi nu am putut constata nicio schimbare în comportamentul dumneavoastră. Mi s-a părut că această bunătate este sinceră, din interior. Şi la sfârşit m-am tot întrebat care ar putea fi cauza acestei bunătăţi. Nu poţi fi bun, amabil în orice zi, în orice oră, în orice clipă. Atunci v-am văzut într-o dimineaţă cu o Biblie în mână. „O”, m-am gândit eu, „poate în aceasta găseşte femeia puterea de a fi tot timpul bună!” Mi-am cumpărat apoi o Biblie şi am început să o citesc. L-am găsit în curând pe Domnul Isus ca Mântuitorul şi Domnul meu. Şi acum pot să fiu şi eu mulţumitor şi bun. Vedeţi, de aceea doresc să vă mulţumesc.

   În Epistola către Galateni, în capitolul 5, sunt enumerate nouă roade ale Duhului. Bunătatea se află exact în mijloc!

Domnul e al meu Păstor

Domnul e al meu Păstor, prieten şi conducător.

Lui mă-nchin şi Îi slujesc toată viaţa cât trăiesc.

Cor:

E al meu, eu sunt al Lui. Voi cânta doar Domnului!

Eu pe veci voi fi cu El, El va fi Păstorul meu!

Domnul e al meu Păstor, în necaz mângâietor

Mă-ntăreşte zi de zi. Ne-ncetat cu El voi fi.

Domnul e scăparea mea, când suspin şi-i vreme rea.

Mă încred în El mereu, El e Tatăl Dumnezeu.

Ele aud glasul Meu

   De ceva timp am vizitat pe o insulă un centru de detenţie. Ghidul nostru ne-a arătat clădirile în care lucrau deţinuţii. Am trecut şi pe lângă o şură în care erau adăpostite mai mult de două sute de oi. La uşa şurii am vorbit cu un deţinut tânăr. El ne-a spus că unul dintre miei îşi rupsese piciorul şi trebuia să fie sacrificat. Dar l-a întrebat pe proprietarul turmei dacă îi poate dărui animalul. S-a preocupat mult de piciorul rupt şi a luat în grija sa pe animalul care nu mai putea să urmeze turma. Zi de zi îi aducea mielului hrană şi apă proapătă şi îl mângâia. După aproximativ patru săptămâni, animalul a început să stea singur pe picioare şi să alerge cu precauţie. Puţin timp mai târziu aproape nu se mai vedea nimic din rana gravă.

   - Ne puteţi arăta acest animal? l-am întrebat noi pe tânărul bărbat. Nu ne puteam imagina că îşi va găsi mielul printre acele multe animale care arătau toate la fel. Dar tânărul bărbat l-a strigat o singură dată pe nume, şi imediat mielul a apărut din colţul cel mai îndepărtat, şi-a făcut loc prin întreaga turmă şi s-a lăsat mângâiat.

   Domnul nostru, Isus Hristos, a făcut mult mai mult pentru noi. El Şi-a dat viaţa Sa pentru noi pentru a ne mântui. Îi suntem mulţumitori? Noi Îi cunoaştem glasul. Îl auzim şi Îl urmăm?