Poduri

   Podul Danyang-Kunshan din China este cel mai lung pod din lume. Acest viaduct de cale ferată se întinde pe o distanță uluitoare de 164,8 kilometri. Construcția podului de beton a costat aproximativ 7,5 miliarde euro.

   Și în sens figurat putem construi un pod, depășind astfel o prăpastie între persoane, punând capăt înstrăinării și regăsindu-ne. Din cauza păcatului, noi n-am putut rezolva prăpastia dintre Creatorul și creaturile Sale. Puterea explozivă a păcatului a provocat un crater uriaș, pe care nu-l vom putea trece niciodată.

   Dar Dumnezeu a acționat pentru a face o cale, ca noi să venim la El: În Fiul Său, El a construit cel mai lung pod – un pod care leagă cerul de pământ. Ca să ne poată oferi pacea și împăcarea, pe Dumnezeu L-a costat viața Fiului Său!

 

O poartă spre cer

 

   Cele relatate s-au întâmplat în Spania. Un bărbat, tâmplar de meserie, s-a dus într-o zi în orașul Fuentesanco, tocmai când era zi de piață. Acolo era de vânzare o carte deosebit de ieftină. A cumpărat-o fără să știe ce fel de carte era. Principalul lucru era că avea mult de citit pentru bani puțini!

   Tâmplarul a luat cartea acasă și s-a așezat seara să o citească. Ceea ce a citit l-a interesat foarte mult. Sora lui, care a stat lângă el și l-a ascultat citind cu voce tare, a fost și ea profund impresionată. Conținutul acestei cărți le fusese complet necunoscut până atunci.

   Ce fel de carte era? – Bărbatul cumpărase o Biblie. De atunci încolo, ea și-a exercitat influența binecuvântată asupra celor doi. Nu numai că L-au găsit pe Mântuitorul prin ea, dar și vecinii au venit la ei seară de seară, și astfel căsuța lor a devenit o poartă spre cer! Unul după altul, oamenii din sat s-au convertit cu sinceritate la Isus Hristos și astfel, în mijlocul unui mare întuneric de pe acea peninsulă spaniolă, a luat ființă o comunitate de copii ai lui Dumnezeu.

   Dragă copil, cât valorează pentru tine Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu?

Rugăciunea nepotului

 

   Era deja târziu și pentru Patrick era timpul să meargă la culcare. Așa că i-a sărutat pe mama și pe tata spunându-le noapte bună și apoi s-a dus la bunica lui. A îmbrățișat-o și i-a spus: „Noapte bună, bunico, mă duc la culcare acum! Ai nevoie de ceva?” – „Nu, micuțule, dar de ce mă întrebi?” – „Pentru că vreau să mă rog chiar acum”, a fost răspunsul.

   Astfel, micul Patrick este un bun exemplu pentru toți cei credincioși. – Ne încheiem zilele în același mod? Și cum le începem?

   Fericiți sunt acei bunici care primesc binecuvântări de la Dumnezeu prin rugăciunile nepoților lor! Și invers: cât de privilegiați sunt nepoții ale căror nume sunt pronunțate cu regularitate de părinții și bunicii lor în genunchi în fața lui Dumnezeu!

 

Copiii în casa cuprinsă de flăcări

 

   Într-o veche fermă, casa familiei Corneliei și a lui Ștefan, izbucnise brusc un incendiu. Flăcările pâlpâiau spre cerul de seară ca niște torțe macabre. Fermierul și soția acestuia au putut fi salvați cu mare dificultate din casă de către vecini. Și copiii? – Oh, focul s-a răspândit atât de repede!

   „Copiii mei, copiii mei!”, a strigat mama prin zgomotul și țipetele vecinilor și ale celor care dădeau o mână de ajutor.

   Da, copiii nu erau acolo, lipseau. Deci trebuie să fie încă în dormitorul lor. Pe jumătate leșinați de frică și îngrijorare, părinții au alergat spre casă. Dar, înainte de a ajunge la ușă, acoperișul de șindrilă s-a prăbușit sub o ploaie de scântei.

   „Doamne, salvează-ne copiii! Ajută-ne, Doamne, te rugăm, ajută-ne!”, se bâlbâia și striga sărmana mamă.

 

   Ce se întâmplase între timp cu Cornelia și Ștefan? – Copiii erau într-un somn adânc în camera lor. Apoi – dintr-o dată s-au trezit și au văzut flăcări intrând pe fereastra lor. Înspăimântați, au sărit din pat și au strigat cu disperare după tatăl și mama lor.

   Ce să facă? – S-au prins de mână și au ajuns cu greu în bucătărie. Acolo era un cuptor mare și vechi de cărămidă. Era atât de mare, încât era ușor să te strecori în el. Și iată că Dumnezeu a pus un gând salvator în inima Corneliei: ea a deschis ușa cuptorului și l-a împins pe Ștefan înăuntru. Apoi s-a târât ea însăși înăuntru și a trântit ușa în urma ei.

   Chiar și în interiorul cuptorului, copiii puteau auzi pocnetul focului și țipetele oamenilor. Ștefan a început să plângă. Dar Cornelia l-a consolat:

   „Dumnezeu, cu siguranță, nu ne va lăsa să ardem aici! El este cu noi. Să-i cerem să ne păzească.”

   Amândoi și-au împreunat mâinile.

   „Te rugăm, Doamne Isuse, ajută-ne!”, s-au rugat ei.

   În cuptor era foarte strâmt. Aerul era din ce în ce mai fierbinte și mai greu de inspirat. Copiii și-au acoperit fețele cu hainele. Abia mai puteau să respire.

   Dar tocmai în acest mare necaz și pericol a intervenit Dumnezeu în mod miraculos. O grindă groasă, care fusese desprinsă de foc, a făcut o gaură în zidăria cuptorului, ceea ce le-a permis Corneliei și lui Ștefan să respire din nou mai bine!

 

   Între timp, focul fusese stins. Părinții s-au repezit plângând spre ruinele încă fumegânde ale casei lor. Au crezut că cei doi copii au murit arși de vii. Dar deodată au auzit strigăte:

   „Mami, tati, aici suntem! Deschideți ușa cuptorului!”

   Rămași fără cuvinte de fericire și de bucurie, părinții au deschis ușa cuptorului, și-au scos copiii afară și i-au ținut în brațe, bucuroși. Au plâns cu toții de bucurie!

   Apoi au îngenuncheat împreună, iar tatăl a mulțumit Domnului și Mântuitorului lor pentru salvarea și păzirea minunată!

 

„Dreapta Ta, Doamne, și-a făcut vestită tăria” (Exod 15.6).