Cum a apărut Biblia? (9)

 

Biblia în Evul Mediu

 

   În Evul Mediu, adică în jurul anilor 500-1.500 d.Hr., aproape nimeni nu mai era interesat de vechile limbi ebraică și greacă. Latina se transformase în noua limbă mondială – la fel ca limba engleză astăzi – cu diferența că, pe atunci, mult mai puțini oameni știau să scrie și să citească decât astăzi.

   Și Biblia a fost tradusă în limba latină. În jurul anului 380, un bărbat pe nume Ieronim a început această mare lucrare. După aproximativ 20 de ani, a terminat-o. Traducerea sa a fost numită „Vulgata”, ceea ce înseamnă „populară”. Era limba latină care putea fi înțeleasă de popor.

   Pentru a putea distribui Biblia în limba latină, trebuiau făcute mereu copii de mână, pentru că la acea vreme nu se inventase încă tiparul și nici xeroxatul nu era posibil! Aceste copii au fost realizate în mănăstiri de către scribi care au lucrat neobosit la această mare lucrare. Adesea scriau în camerele reci și umede ale mănăstirilor, la lumina slabă a lumânărilor. Cu toate acestea, au fost realizate manuscrise de o frumusețe copleșitoare pe cel mai fin pergament! Psaltirile (Psalmii), Evangheliile sau cartea Apocalipsa au fost realizate și decorate cu imagini colorate și ornamente artistice. Adesea, aceste manuscrise arătau ca și cum ar fi fost tipărite. Se putea vedea că oamenii care lucraseră la ele erau nu doar oameni cu abilități deosebite, ci și oameni care iubeau mai presus de orice Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia. Ei erau gata să-și dedice toată energia și viața pentru a răspândi Biblia.

   Mai târziu, oamenii au venit cu ideea de a raționaliza transcrierea. Un scrib dicta textul, iar alți zece sau douăzeci de scribi scriau textul citit. Bineînțeles, noua procedură avea un mare avantaj: copierea era mai rapidă. Pentru acea vreme, au fost produse „ediții de masă” de 20 sau mai multe exemplare. Dar exista și un mare dezavantaj: cu cât scribii scriau mai repede, cu atât mai multe greșeli se strecurau. Cu siguranță, știți acest lucru din propria voastră „viață de elev”. Faceți mai puține greșeli la un exercițiu de copiere decât la un exercițiu de dictare.

   Erorile de citire, de ascultare și de scriere s-au strecurat și au făcut ca, de atunci încolo, copiile Bibliei să fie din ce în ce mai rele – până când Dumnezeu a intervenit și a făcut să se inventeze ceva complet nou: arta tiparului. A fost o idee grozavă care a fost numită „invenția mileniului”. Veți afla mai multe despre această invenție data viitoare.

   În încheiere, aș dori să vă spun ceva interesant din Evul Mediu: Multă vreme, oamenii s-au întrebat dacă există o modalitate mai ieftină de a copia textele decât să le scrie de mână. Atunci, cuiva i-a venit ideea de a produce așa-numitele blockbooks. Pentru aceasta, nu numai ilustrațiile, ci și textul erau sculptate invers, în oglindă, în blocuri de lemn, de unde și denumirea de „blockbooks”. În cazul textului, acest lucru a fost incredibil de anevoios și aproape imposibil (puteți încerca!). De aceea s-au limitat la ilustrații. Au apărut primele cărți ilustrate – Biblii ilustrate. Structura unei astfel de Biblii ilustrate era foarte simplă. Fiecare pagină se referea la un anumit subiect. În centrul fiecărei pagini era o imagine a unui eveniment din Noul Testament, înconjurată de imagini din Vechiul Testament care spuneau ceva similar. Un exemplu: Domnul Isus a fost așezat într-un mormânt după moartea Sa. Aceasta a fost reprezentată în mijloc și cu două întâmplări din Vechiul Testament: Iosif a fost aruncat în groapă, iar Iona a fost în burta peștelui cel mare. Apropo, astfel de Biblii erau numite „Bibliile săracilor”. Acest nume, însă, nu provenea din faptul că erau ieftine și, prin urmare, săracii puteau cumpăra o astfel de carte. Dimpotrivă, aceste cărți erau foarte scumpe. Uneori o carte costa atât cât câștiga cineva în câțiva ani! Nu, motivul era altul. În Evul Mediu, oamenii care nu știau să citească sau să scrie în latină erau numiți cu aroganță „săraci în duh”. De aici provine denumirea de „Biblia săracilor”.

   Dar Dumnezeu nu gândește așa. El îi iubește pe oameni – indiferent dacă știu sau nu să citească sau să scrie. Aceasta nu este atât de important pentru Dumnezeu. Pentru El, altceva este mult, mult mai important: Îl iubesc oamenii și I-au mărturisit păcatele? Aceasta este întrebarea cea mai importantă!

   Aceste Biblii ilustrate aveau un mare avantaj: oamenii care nu știau nici să citească, nici să scrie – și erau nu mai puțin de 90 la sută din populația Europei la acea vreme – au experimentat ceva din dragostea și din măreția lui Dumnezeu prin intermediul Bibliei.