„Domnul
Dumnezeul tău ... care ți-a dat să mănânci în pustie mana aceea necunoscută de
părinții tăi, ca să te smerească și să te încerce, și să-ți facă apoi bine”
(Deuteronom 8.16).
Ca de obicei, în dimineața aceea m-am îndreptat spre
serviciu: m-am deplasat cu mașina pe drumul obișnuit spre locul de muncă, am
parcat mașina și apoi am plecat spre birou. Viața de zi cu zi a început cu activitățile
mele obișnuite.
Deodată, mi-a bâzâit smartphone-ul. Soția mea îmi
trimitea versetul acelei zile din calendarul nostru creștin, pe care nu-l
citisem încă în dimineața aceea. Era versetul de mai sus. În pustiu, poporul
Israel a depins zilnic de hrana pe care Dumnezeu i-o oferea. Poporul s-a bazat în
totul pe Dumnezeu. Acest lucru i-a smerit și i-a pus la încercare pe israeliți.
Dar, în cele din urmă, El le-a dat binecuvântarea Sa. – Ce voia Domnul să-mi
spună prin acest verset? – Munca a continuat.
Mai târziu în acea dimineață, superiorul meu a venit la
mine și m-a rugat să vin la biroul lui: „Îmi pare rău că trebuie să vă informez
că la sfârșitul lunii vă vom concedia.” Vă puteți imagina ce șoc a fost pentru
mine! Nu mă așteptam deloc la așa ceva în acea dimineață.
Dar Dumnezeu mă pregătise pentru această veste. Mi-am luat
smartphone-ul ca să recitesc versetul biblic. Cât de bine este că Dumnezeu este
mai presus de toate lucrurile - că nimic nu scapă din mâna Lui! Nu pot spune că
m-am liniștit imediat. Nu, a trebuit să procesez mai întâi această veste. Dar
eram conștient: Chiar dacă multe lucruri sunt împotriva mea, Dumnezeu este
pentru mine și mă ajută (vezi Romani 8.31-39).
Simplul fapt că nu citisem acest verset acasă, dar că
Dumnezeu mi-a atras atenția asupra lui prin mesajul soției mele, m-a liniștit.
Acest lucru mi-a arătat că Dumnezeu este deasupra acestei situații. El are o
cale nouă pentru mine, chiar dacă eu încă nu o pot vedea. El îmi face bine,
acum și la sfârșitul acestei căi.
