Crăciun 1914

   De cinci luni, pe frontul de vest domnea o luptă aprigă. Sute de mii de soldați mureau în tranșee. Pentru fiecare metru al liniei de front se lupta cu îndârjire. Dar în 24 decembrie, totul a devenit pentru scurt timp altfel. Armele au tăcut, în loc de acestea s-au ținut sus panouri de carton. Pe ele era scris în germană sau engleză: „Crăciun fericit“ („Frohe Weihnachten“; „Merry Christmas“).

   „La ora nouă seara s-au aprins pomii, iar din mai mult de două sute gâtlejuri au răsunat cântecele vechi germane de Crăciun“, își amintea un soldat. „De ambele părți domnea o atmosferă, care îndemna la terminarea luptei. Cu toții sufeream în aceeași măsură de păduchi, noroi, frig, șobolani și teamă de moarte.“

   Soldații „dușmani“ își făceau cadouri, jucau fotbal, mâncau și beau împreună. Soldatul britanic Leslie Walkinton scria visător într-o scrisoare: „Niciodată nu am văzut o imagine mai frumoasă a păcii: unul dintre ofițerii noștri ne-a fotografiat cum stăteam împreună cu soldații germani.“ Dar nu toți se bucurau de această înfrățiere. Un caporal austriac – Adolf Hitler – protesta vehement. Și generalul britanic Sir Horace Smith-Dorrien urla de mânie. Totuși, cunoscutul scriitor Sir Arthur Conan Doyle descrie pacea de Crăciun ca „episodul omeniei în mijlocul grozăviilor“.

   După Crăciun, războiul a continuat. Dar totuși, pentru câteva ore, gândul la Copilul din iesle a putut întrerupe nebunia omorului.

   Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a venit în această lume. El a aprins o lumină în aceia care cred în El. Ei trebuie să lase acum, ca această lumină să lumineze în această lume întunecoasă.